Se desprinde vizibil din mulțimea de fotografi din Republica Moldova. În imaginile lui emoția și tehnica nu sunt elemente separate, cu un tot unitar.
A lucra cu Arcady Arcalius Manah înseamnă, înainte de orice, comunicare. Își cunoaște oamenii înainte de a-i fotografia, pentru că fiecare dintre noi este energie, vibrăm diferit, iar adevărata lumină se naște doar atunci când întâlnește ochii potriviți.
Drumul lui nu a fost unul simplu: a plecat din țară, a experimentat în alte culturi vizuale, a trecut prin propriile căutări și redefiniri, iar astăzi, cu experiența acumulată se întoarce acasă ca unul dintre cei mai respectați și maturi fotografi ai noii generații.
Fotografia ta are un echilibru subtil între modă, natură și emoție. Cum reușești să armonizezi aceste lumi aparent diferite?
Pentru mine nu sunt lumi diferite. Moda este forma, natura este spațiul, iar emoția este spiritul și lumea noastră interioară. Eu doar încerc să simt și să le unesc în armonie. În fața camerei, omul nu este doar o ținută sau un cadru, ci o vibrație. Când simt acea vibrație, totul se armonizează de la sine. Eu nu „fac” fotografia… eu o ascult.
Ce îți place să fotografiezi atunci când nu lucrezi pentru un proiect?
Atunci proiectez toate simțurile și fanteziile mele în realitate și aduc lumină asupra lor. Aleg ceea ce simt că îmi creează o stare. De obicei, prefer să surprind frumusețea sub un val de lumină, culoare și formă. Îmi place să creez imagini care lasă în urmă stări pozitive și inspiraționale. De multe ori fotografiez moda dintr-o perspectivă mai editorială.
Ai fost plecat din Republica Moldova câțiva ani. Erai deja un fotograf recunoscut la Chișinău. De ce ai ales atunci să pleci?
Pentru evoluție. Ajunsesem într-un punct în care simțeam că repet, că nu mai cresc. Nu a fost o fugă, ci o chemare. Uneori, ca să te regăsești, trebuie să ieși din locul unde toți te știu și să intri într-un spațiu unde nimeni nu te cunoaște.
Am ales provocarea și dorința de a evolua ca artist.
Povestește-ne despre experiența ta de peste hotare. La ce proiecte ai lucrat și ce ai învățat de la fotografii străini?
Am lucrat cu oameni diferiți – designeri, modele – în ritmuri noi și cu discipline noi. Nu am avut un volum foarte mare de proiecte, dar am experimentat și am călătorit ușor prin acest spațiu nou.
Ce am învățat? Că fotografia este 10% inspirație și 90% atitudine. Am descoperit alte viziuni asupra artei fotografice, mai ales în zona de modă și marketing.
Fiecare țară are istoria și stilul ei, dar există ceva comun: investiția corectă, financiară și conceptuală în imaginea de calitate. Brandurile mari au revenit la ideea că o imagine profesională vinde. Și vinde stare. Un brand de lux comunică lux prin imagine.
Măiestria ta în editare este remarcabilă. De unde ai învățat să o faci atât de bine și cât de greu ți-a fost?
Editarea am învățat-o din pasiune și dintr-o formă frumoasă de obsesie. Eu sunt genul care poate sta ore întregi căutând nuanța perfectă, textura potrivită. Procesul a fost lung, uneori frustrant, dar profund frumos. Pentru mine, editarea nu este tehnică, ci pictură digitală. Acolo cadrul devine poveste.
De multe ori, după fotografiere, ajung la editare și retrăiesc proiectul într-o altă formă. Nu cred în „filtre minune”. Și nici nu prefer modul automat de editare prin AI. M-am convins că AI-ul poate ajuta, dar nu creează cu adevărat. Eu cred în „ochiul format”, în sensibilitate și în răbdare.
În imaginile tale există o energie aproape mistică. Ce rol joacă spiritualitatea în procesul tău creativ?
Un rol esențial! Fotografia mea este o continuare a lucrului meu interior. Meditez, lucrez cu lumina și cu intenția. Când sunt centrat, imaginile ies vii și curate.
Cred că omul din fața camerei simte starea fotografului. Dacă vii dintr-un spațiu de liniște și autenticitate, persoana se deschide și apare acea magie subtilă.
Pentru mine, spiritualitatea este un element important. Mai întâi simt, apoi rezonez în acea stare și abia apoi acționez. Nu invers. De aceea pun accent pe lumea mea interioară – să fie cât mai bogată, luminoasă și adevărată.
Cum îți alegi temele sau conceptele pentru ședințele foto?
Mai întâi apare starea. Apoi acea stare mă poartă în gânduri, viziuni și simboluri. După aceea caut modul prin care pot transforma fantezia în ceva fizic, în materie.
Simt omul, simt spațiul, simt ideea.
Ți-ai schimbat numele. Ce semnifică această schimbare? Ține doar de fotograful Arcadie sau și de omul Arcadie?
Este o transformare interioară, nu o mișcare de marketing. „Arcady Arcalius” este numele ales pentru evoluția mea spirituală și creativă. Reprezintă o versiune mai matură, mai conștientă și mai liberă a mea.
Nu este doar despre fotograf. Este despre Manahul – acel „călugăr interior” care a căutat sensuri și adevăruri, iar acum a urcat pe un munte simbolic ca să acționeze în lume cu acele sensuri descoperite.
Pe scurt, am trecut de la „Căutătorul” la „Creatorul”.
Cum ai descrie industria fotografiei din Republica Moldova?
În dezvoltare. Sunt mulți tineri talentați și multă creativitate. Dar încă există provocări: lipsa unei culturi vizuale, bugete mici și uneori lipsa respectului față de profesie… și aici accentuez respectul fotografului față de această profesie.
Totuși, eu văd potențial enorm. Moldova are suflet, are lumină, are oameni cu poveste. Și asta te inspiră.
Ce contează mai mult – talentul sau aparatele de ultimă generație?
Talentul. Mereu talentul. Aparatul este doar o unealtă. Dacă nu ai ochi, inimă și sensibilitate, nici cea mai scumpă cameră nu te va salva.
Dar când ai talent, poți crea artă și cu un telefon, dacă știi să vezi lumina. Pun accent pe lumină pentru că, în esență, arta de a lucra cu lumina este fundația talentului unui fotograf.
Un sfat pentru tinerii fotografi?
Nu vă grăbiți să fiți „virali”. Grăbiți-vă să fiți buni. Căutați-vă stilul, lucrați cu voi, experimentați, greșiți, ridicați-vă, continuați să aveți un respect față de această artă.
Și, cel mai important: fotografiați nu pentru like-uri, ci pentru suflet. Acolo se naște adevărata artă. Doar orice artă născută din suflet inspiră și oferă acea căldură pentru cei din jur.
Interviu: Eugenia Ion
Foto: Roman Dulce și Alexandru Noctua