Știați că…?
Poate doar unii, pentru că eu chiar nu am știut. Până în ziua în care ne-am întâlnit în redacție la VIP magazin, ca să aflu că e revista care, în 2004, publica primul interviu cu el, acordând astfel un mare credit de încredere talentului său. Talent pe care a tot încercat să îl păstreze doar pentru sine și gașca lui. Dar cineva a avut pentru el alte planuri, care l-au dus peste Prut, l-au urcat pe marele scene muzicale, l-au readus acasă, i-au oferit recunoștință, aplauze, premii valoroase, celebritate, bani…
Iar doi ani mai târziu, în mai 2006, apărea pe coperta VIP magazin împreună cu Cleopatra. Era mică și cânta despre Ghiță și Zunea-Zunea, reușind să ajungă și în Guinness Book. Apariția de atunci i-a schimbat viața. Și eu mi-am zis că din interviul cu el vreau să aflu tot!
Am aflat. Multe, dar nu cred că totul. El a fost cel care a dat tonul serios discuției noastre, selectând gesturile, cuvintele și pauzele care au conferit dialogului o alură oarecum mistică.
În calitate de mare fană a artistului Pavel Stratan, aș putea înșira aici 22 de calități și 22 de titluri care să atragă atenția și să vrei să lecturezi cele ce urmează ascultând unul dintre cele șase albume deja lansate.
Dar omul este modest. O modestie molipsitoare, combinată cu rime spirituale și invenții neordinare, despre care, cu siguranță, va afla fiecare. Are însă planuri grandioase și nu se exclude că în curând îl vom vedea la marile expoziții de invenții. Până atunci, lansează un alt fel de muzică. Serioasă, cu mesaj social. Un bob zăbavă, că aflați tot din interviu.
Pavel Stratan: „Ca mine pot cânta și eu”
Interviu de Ileana Rusu
Foto: arhiva VIP magazin
Viața după (și cu) VIP magazin
Pavel, eu cred despre tine că ești cel mai mare filosof al moldovenilor. (Există o explicație personală: o filosofie atât de simplă și sensibilă pe care o abordează în creația lui nu am mai auzit nicăieri.)
Sunt un filosof, dar nu cel mai mare. Cu siguranță, piesele mele lumea le înțelege un pic altfel, dar nici nu trebuie să înțeleagă exact ce înțeleg eu din ele. Fiecare își alege un mesaj care îi convine. Odată am încercat să explic adevăratul mesaj al piesei „Eu beu”, și după, celui care m-a rugat să o fac, nu i-a mai plăcut piesa.
BEU ZERO!
Băiatul meu m-a rugat să îți transmit că i-a plăcut foarte mult campania organizată de Poliția Rutieră împreună cu tine, Nu beu. Cât de des ești solicitat în campanii cu mesaj social?
Destul de des. Îmi plac aceste campanii, ele sensibilizează opinia publică. Mai ales astea cu Poliția Rutieră, accentuează contrastul că toate piesele mele sunt despre băutură, dar eu nu beau. Și polițiștii știu acest lucru. În ultima campanie a fost un fel de joc, pentru că eu am avut la mașină numerele de înmatriculare BEU 100, și mi-am imaginat ce ar fi să scot BEU 100 și să pun BEU 0? Deși știam că e imposibil cu acest zero, dar pentru mine au făcut o excepție…
Pentru că ești Pavel Stratan?
Nu pentru că sunt Pavel Stratan, dar pentru că am avut acest mesaj și am fost parte a campaniei. Eu promovez acest lucru, nu pur și simplu mi-am pus numere BEU 0.
Dar de când nu mai consumi alcool?
Nu cred că m-a văzut vreodată cineva să beau, nu cred că tare ar interesa pe cineva dacă beau sau nu.
Mercedesul a fost
Tu vrei neapărat să fii înțeles de toată lumea sau nu ești omul care umblă după validări?
Eu sunt unul dintre cei care, atunci când am făcut cântecele, nu m-am gândit nici pentru o secundă că ele vor ajunge publice. Așa că nu am făcut nicio piesă ca să stau cu o ureche în piața muzicală și cu una în suflet să mă gândesc ce ar prinde la public. Niciodată. Eu le-am făcut pentru prietenii mei, pentru oamenii din anturajul meu.
Dar atunci când cântai că vrei în vale să te-aștepte-un Mercedes, te-ai gândit că te va aștepta vreodată un Porsche Cayenne?
Un Porsche nu, dar piesa despre în vale să mă aștepte-un Mercedes a fost scrisă chiar despre Mercedes, pentru că eu în 1994 am avut primul Mercedes S Class. Am reflectat istoria și în piesa cu Kapushon, atunci când spunem că moldoveanul își cumpără în loc de casă, Mercedes (Piesa „Suntem nebuni”). Pe timpurile respective, când mi-am luat S Class, am dat pe el 7500 mărci, un apartament costa cam vreo 7-8 mii mărci.
Și tu ai preferat mașină în loc de casă, ca toți moldovenii…
Bun, poate aveam eu casă, dar asta s-a întâmplat. Un caz real.
În România. La noi, nu
Pavel, în 2006, exact în luna mai, tu apăreai, împreună cu Cleopatra, pe coperta VIP magazin. Câte s-au întâmplat în viața ta de-atunci și dacă tu, cumva, te-ai așteptat că tot ce faci va avea un impact atât de mare?
Atunci când apăream pe copertă eram cunoscut în România, la noi nu.
Dar cum ai ajuns la București?
Povestea mea cu Bucureștiul… În 2004, când muzica mea a început să treacă Prutul, moldovenii ascultau pe Internet, pe CD-uri, casete (!). Eram ascultat și în România, dar nimeni nu îndrăznea să mă invite în vreun studio, neștiind dacă acest stil al meu va prinde sau nu. La noi doi ani nu s-a întâmplat nimic, nu cred că eram văzut cu ochi buni, drept că nu mă prea interesa ce credea lumea. Am făcut primul album, am avut destule reacții, de tot felul. După asta, nu m-au afectat cele negative, doar că nu știam cum să mă comport, pentru că muzica făcută pentru mine și prietenii mei, odată inclusă pe un CD, devine deja publică. Primul om care m-a făcut…
… să crezi în tine?
Eu și așa credeam în mine, că eram la al treilea album. Nu aș fi renunțat, eu nu mă opream din scris. Mi se umpluse sacul cu perle, pe care le-am adunat toată viața (jocurile de cuvinte) și trebuia să le folosesc undeva. Și am ales să le pun în ironia băuturii, pentru că omul beat e cu bagheta în mâini și lui i se întâmplă de toate.
Dar el e cel mai sincer.
Mie mi-a reușit cu această ironie, care a înțeles, care nu. Dar prima persoană care m-a încurajat și m-a apreciat a fost Ion Suruceanu. El m-a sunat și mi-a spus: „Pavel, tu ești omul care a reușit să umple un raft gol. Omul care a spus niște lucruri nevorbite, și mai ales în felul în care ai făcut-o. Despre copilărie, despre adolescență.” El a înțeles că toate astea n-au fost scrise de unul care bea.
Văd că te deranjează acest subiect, cu băutul…
Foarte tare, pentru că un om beat nu ar putea scrie așa ceva. Eu am muncit la fiecare vers, n-am scris cai verzi pe pereți. Cel puțin, pentru mine am făcut-o. Luni întregi șlefuiam o strofă, o piesă. Era o muncă enormă, și cine a înțeles acest lucru, a apreciat. Cine a auzit doar printre rânduri beu și fete, cu impresia asta a rămas.
Primul l-a „pupat” Kiss FM
Ne-am îndepărtat de spartul pieței de la București… (Era catalogat drept Fenomenul Pavel Stratan.)
Prin 2004 cineva se tot gândea oare ce se va întâmpla dacă mă va aduce în România, mai ales că aveam deja la activ două albume. Și uite că la Kiss FM, Huidu și Găinușă aveau matinalul, și aveau o colegă prezentatoare de știri, Alina Vancea, care avea un iubit din R. Moldova și el i-a adus primul meu album. Când i l-a arătat lui Huidu – ei și așa făceau caterincă la greu – și când au ascultat piesa Eu beu, nici n-au așteptat s-o audă până la final, că după trei rânduri cântate au și pus-o pe post. Și o difuzau foarte des, și mai puneau pe post „S-o-nsurat băieții” și „M-am născut de ziua mea”. Și le roteau zilnic. Fratele meu îmi spune odată că la Kiss FM-ul din România cântă piesele mele. Nu-mi venea să cred. Am inclus postul de radio și ei doi discutau despre mine și întrebau cum să mă găsească, cine mă cunoaște, cum arăt. Huidu făcea mișto că a găsit o soluție ca să vin la Kiss FM – să pună pe calea ferată, de-a lungul traseului Chișinău-București, tot sticle de vodkă, și eu mă voi porni să le adun și așa ajung la ei la radio. Normal că eu când mă trezeam dimineață, primul lucru era să includ Kiss-ul.
În aceeași perioadă, băieții de la O-Zone cu Andrei Gheorghe se pregăteau de un film și se gândeau ca piesele mele să fie coloana sonoră. Am fost invitat de Andrei Gheorghe, de Kiss FM și de un manager pentru concerte. Trei invitații. Dar la Kiss am sunat singur, să le spun că nu trebuie să mă căutați, sunt aici și vă ascult cu multă plăcere și vă mulțumesc. Și așa au prins a curge invitațiile. Nu aveam pe nimeni acolo atunci, m-am cazat la hotel. Și am ajuns în platou la Seara Moldovenilor, la Antena 1, pentru prima dată la un post TV în România. Live. Și luni dimineață, în direct la radio.Emoții?
Știți cojocul cel din cui, care, iaca, de-amu nu-i? El chiar și-a făcut mănuși. Două. Era prin clasa a II-a și cojocul nu era altceva decât o blană veche, cu care tatăl acoperea butelia de gaz. Și într-o zi, croitorul din Pavel n-a rezistat tentației, a luat foarfeca și – harș! – nu-i cojocul, dar iată mănușile și resturile mici de blană. Ce-a urmat când a venit tatăl de la lucru și Pavel aștepta să fie lăudat pentru „handmade-ul” care avea să-l apere de gerul de afară, vă dați seama ascultându-i povestea din albumele Amintiri din copilărie.
„Ca mine pot cânta și eu”
Ești o persoană autocritică? Nu te crezi perfect, autosuficient sau că ceea ce faci tu nu o mai face nimeni?
Muncesc la un text și melodie până în momentul în care spun că e cea mai bună variantă. Cred că cea mai mare plăcere din viața mea este atunci când pot afirma acest lucru despre o piesă.
Dar cred că fiecare e capabil să o facă și mai bine. Apropo, piesa pe care acum o lansez cu F. Charm – cel care a scos „Bate toaca” – acum fac un featuring cu el – se încheie cu versurile „Ai încercat să cânți ca mine și-ai zis că nu-i așa de greu, /Dar tu încearcă să cânți ca tine, ca mine pot cânta și eu.” Acest joc de cuvinte îl am de foarte mult timp și nu știam unde să îl folosesc și iată că peste 20 de ani i-am găsit locul.
Curios că nu ai acel accent bucureștean. Adică tu, în 20 de ani, vorbind despre schimbările care s-au produs de la apariția ta pe coperta VIP magazin, ai rămas același băiat simplu oare?
Nu oare, dar am rămas.
Eu îmi amintesc primele tale interviuri televizate. Te temeai atât de mult să vorbești, încât mai mult tăceai?
Nu mă temeam, aveam emoții. Nu prea știam cum să răspund și decât să dau în bară, alegeam să tac. Norocul meu a fost că eu întotdeauna am fost invitat, n-am bătut la nicio ușă să cerșesc, așa că mă comportam exact cum voiam. Dacă îmi place întrebarea, răspund, dar dacă văd că sunt luat la mișto, nu răspund. Din acest motiv și erau aceste pauze și lumea nici nu știa ce să mă întrebe, neștiind ce reacție voi avea. Dă-mi o întrebare normală, și eu voi răspunde, dar nu mă lua peste picior, că au fost situații și din astea. Îi puneam la punct prin tăcere, ignorându-i.
Dar te enervai când te întrebau tâmpenii?
Eu am fost și sunt omul care niciodată nu a iubit să-și facă publicitate prin scandal.
Adică ești un băiat prea cumsecade?
N-aș afirma acest lucru, dar prefer să mă cunoască zece oameni, însă care trebuie, decât un milion și…
Când au început să vină primii bani?
Din concerte. După prima apariție la TV, imediat au urmat solicitările de concerte. Am fost cam printre primii care am umplut Sala Palatului din București numai cu o chitară. Fără vreun invitat. La niciun concert de-al meu n-am adus alți artiști, eu aveam povestea mea, nu puteam să o amestec cu altele.
M-am născut de ziua mea
e perla lui
Perlele astea le aduni de undeva sau ai citit cărți foarte multe?
Am citit și cărți, dar de mic le strâng. Prima mea perlă notată a fost în clasa a III-a sau a IV-a. Eram într-o pauză și colegii mei spuneau că s-au născut de ziua lui cutare mare om, era și ziua de naștere a unui coleg și se lăuda că este într-o zi cu Gagarin. Și când m-au întrebat și pe mine de ziua cui m-am născut, eu le-am răspuns că m-am născut de ziua mea. Au râs toți cu poftă, dar eu nu înțelegeam ce am zis. Cred că a fost prima perlă pe care mi-am însemnat-o.
Să trecem la chestiuni mult mai serioase. Tu mai ai inspirație? Mai ai perle?
Foarte multe perle, doar că acum am un proiect nou. Alt stil, nu foarte departe de ce am făcut până acum.
Ai nevoie ca lumea să vadă că poți fi și altfel?
Vreau să exclud ironia, ce am avut de spus la acest capitol eu deja am spus. Vreau să fac piese foarte și foarte serioase.
Va fi altceva. Ceva spre pop-folk-rock. Voi spune niște lucruri, mesaje sociale, dar complet altele. Fără politică, eu niciodată nu o să mă bag în politică. Despre viața omului. Am un concept deja destul de conturat.
Melodii triste?
Piesele mele sunt toate triste (!). Cred că prin asta și au prins la public – prin trecerea rapidă de la tristețe la ironie. Revăd concertele din sală să observ emoția publicului. Nu la cele din aer liber. Nu am iubit niciodată aceste concerte, pentru că nimeni nu-i atent. Iar eu vin în scenă ca să spun ceva, nu cânt ceva aiurea ca lumea să stea să bea, să fumeze și să danseze.
Medalii și discuri
Tu ai vreo medalie oferită de vreun președinte? Un titlu, un merit ceva?
Am. Și în Moldova. Sunt Artist al Poporului.
Ai spus că ai și în Moldova. Să înțeleg că ai fost apreciat și decorat și în România?
În România am luat toate premiile posibile. Discuri de aur, de platină.
Și chiar sunt de aur?
Am dublu disc de aur, dublu disc de platină, două premii MTV și un șir de alte premii. Nu am intenția să le scot să le afișez. Lumea mă întreabă de ce când urc în scenă și încep să cânt, nu îmi înșir toate regaliile.
Te ascult și vreau să te întreb cui îi semeni tu la modestie. Sau oamenii modești se nasc modești? Cum reușești să te menții mai ales în showbizul din România? Să fii atât de solicitat și adorat…
Vă spun de ce. Pentru că eu niciodată în viață n-am spus niciun cuvânt de rău despre nimeni. Atunci și omul care nu te place și nu-ți agreează stilul trece pe lângă tine și zice „Dumnezeu cu el”. Este destul să spui ceva de rău, că imediat se găsesc doritori să comentezi. De unde am văzut că se discută, se bârfește, am plecat. Am fost în situații când fiecare se bârfea pe fiecare și tot mă întrebau că de ce nu spun nimic. Preferam să tac.
Doamne ferește de AI!
Am vorbit de invenții, de alte timpuri. Noi suntem în era Inteligenței Artificiale. Cum te uiți tu la acest fenomen și dacă ai apelat vreodată să cauți vreo rimă?
Nu, Doamne ferește, numai nu asta. Mi se pare că va muri arta cu acest GPT și AI. Nu poate AI-ul să îți dea rima perfectă. Eu am strâns toate rimele de pe fața pământului. Cred că numai eu, cu 25-30 de ani în urmă, umblam prin biblioteci și strângeam toate rimele. Și mai ales că eu în piesele mele folosesc rime fixe și rare.
Tu te plictisești vreodată de viață?
Nu am timp. Eu în permanență lucrez, fac ceva. Gândesc încontinuu. Așa sunt inventatorii. Și noaptea stau și adun idei.
Doar două rusisme
Încă ceva. Tu în niciun text de-al tău nu folosești limbajul licențios și rusisme. Cum reușești să le eviți?
Este lucrul de care am fugit cel mai tare. Cred că am doar două cuvinte despre care nu mi-am dat seama că ele sunt rusisme. „Cârciog”, cârligul de la pescuit, și „șlangul”, despre care nu știam că e furtun. Dar aveam nevoie la rima cu Vasile Mangu/Înfoaie șlangu. Le-am folosit pentru că atunci când am făcut piesele, așteptam aprecierea lui Ghiță, a lui Vasile Mangu, eu doar pentru și despre ei scriam.
Ai visat vreodată la celebritate? Te deranjează ea acum?
Nu m-am gândit și nu mă consider celebru.
Deci, nu ești vedetă?
Nu.
Dar personalitate?
Mi se pare că sunt cel mai simplu om de pe fața pământului. Eu mulțumesc întotdeauna lumii pentru că am devenit persoană publică.
Dar Celui de Sus? Care e relația ta cu El?
Cred că totul s-a întâmplat cu voia Celui de Sus.
Dar că ești un băiat talentat, recunoști?
Ceea ce am făcut prin vers este unul dintre multele mele talente. Mi se pare că sunt un om care poate face orice – de la iluzionism la invenții. Am foarte multe, acum le modernizez, și cred că odată le voi patenta și multiplica. Pot face foarte multe lucruri, despre care lumea nu știe, dar eu, încet-încet, le voi scoate la suprafață.
Ai pornit vreo afacere între timp?
Nu, tot ce câștig eu este din muzică și din drepturile de autor. Dar am o listă întreagă de invenții și într-o zi le va veni rândul.
Există un secret, pe care lumea nu-l știe. Pavel nu a scris despre sine, ci despre amicii lui. Adică, dacă nu fura Ghiță, fura el, dacă nu fura el, fura Vasile; dacă n-a băut Vasile, bea Ghiță. A trecut prin fiecare personaj, dar asta nu înseamnă că Ghiță sau Vasile nu a făcut. Și lumea se regăsește, pentru că cineva oricum a făcut cele cântate de el.
L-am enervat. N-am vrut.
Între timp, ai devenit și socru mic. Nu te gândeai că Cleopatra s-a căsătorit cam devreme? (S-a enervat)
Dar ce înseamnă prea devreme și prea târziu? Așa de tare mă deranjează când cineva îmi pune această întrebare. Nu cred că pe lumea asta poate cineva să îți spună la ce vârstă trebuie să faci familie și cum trebuie să te comporți. Cleo și Edward se cunosc de la 16 ani, și au simțit că sunt unul pentru altul, asta a fost alegerea lor. Eu m-am căsătorit la 29 de ani, soția mea avea 19. Atunci am simțit că ea este femeia vieții mele. Părinții mei tot au fost la o diferență de 10 ani. Contează cum și cu cine o faci, nu când. Eu cu soția trăim de 27 de ani, nu ne-am certat niciodată.
Niciodată? Nici scene de gelozie nu ți-a făcut?
Există cuvinte pe care le-am scos din vocabularul nostru, care nu au ce căuta în viața noastră. Consumând numai ceea ce îți place și vrei, la fel devine și viața ta. Și Cleopatra trăiește la fel, așa au trăit și părinții mei. Cred că ea vrea să ducă mai departe această tradiție. Edward este un băiat foarte cuminte, foarte cumsecade. Cred că Cleo și-a găsit perechea ideală. De ce credeți că Cezar și Cleopatra s-au născut așa? Grație relației dintre mine și soția mea.
Moldovenii se tem să viseze
Boală stelară?
Nici. Dacă n-am avut până la 55, cred că nici de acum.
Ai pus vreodată mare preț pe bani și ce ai înțeles în viața asta despre ei?
În familia mea, indiferent că am avut bani mulți sau deloc, lucrurile au rămas la fel. Și mi se pare că acest lucru este cel mai important. Dacă nu te poți bucura că ai puțini, n-o să te bucuri nici când ai mulți. Că atunci o să îți pară că nu-s destui și vei dori de zece ori mai mulți. Omul ar trebui să pretindă, dar moldoveanul nostru se bucură de ce are și nu-și permite să crească. Oamenii la noi se tem să viseze. El spune, uite, să am atâta și mă opresc. Dar eu m-aș teme să ajung la momentul când aș spune „uite, exact atâta am vrut”. Cred că atunci aș muri. Atunci când nu aș mai vrea să mai fac ceva. Eu simt bucuria atunci când muncesc și dezvolt ideile mele. Omul trebuie în fiecare zi să își dorească să facă ceva. Eu atunci mă simt bine și am idei. Creez în studio o oră-două, 15 minute mă duc să fac ceva în laboratoarele mele.
Aș da orice să ajung să văd măcar cu un ochi ce ai tu acolo!
Nu intră nimeni acolo. Dar hai că laboratoare este prea mult spus. Hai să fie o debara…
… un garaj.
Nu există lucru pe fața pământului, pe care nu aș putea să îl fac. Dacă nu cântam, cred că aș fi fost cel mai mare inginer la o întreprindere foarte mare.
Revenim la început
Faptul că tu ai apărut pe coperta VIP magazin în 2006, crezi că ți-a influențat mersul vieții?
Are foarte mare importanță, pentru că a ajunge pe coperta unei reviste, și mai ales VIP magazin, era un lucru atât de deosebit. Primul interviu l-am acordat în 2004, dar pe copertă am apărut cu Cleo. A fost ca și o recunoștință.