„Ei au ales educația”: Tinerii profesori de astăzi, temelia societății de mâine…

Interviuri de Mihaela Tarlapan;

Fotografii de Dumitru Furdui;

Coordonator: Eugenia Ion

„Dar tu ce vrei să devii când vei fi mare?” – este o întrebare pe care o aude în mod repetat fiecare copil pe parcursul anilor de studiu, ba chiar și în reprizele de joacă din copilărie. Atunci copilul se întreabă „ce poate să devină”, cercetează lumea înconjurătoare și pe sine ca să înțeleagă „ce poate să facă”, iar în această căutare a răspunsurilor pentru viitorul matur este foarte importantă ghidarea potrivită din partea maturilor ce-l înconjoară.

Cum ar fi ca absolventul să vrea să devină profesor? Să își asume misiunea de a fi punte de cunoștințe pentru alte sute și mii de copilași și să contribuie zi de zi la consolidarea unei societăți elevate și responsabile. Și aici intervine părintele care se întreabă… Este profesia de „profesor” una în vogă și una pentru viitor? Care sunt perspectivele domeniului în Republica Moldova?

În această ediție ne-am propus să răspundem prin exemple la aceste întrebări, prezentându-vă în colaborare cu Primăria Chișinău, șase tineri specialiști din domeniul educației și atitudinea lor față de profesia aleasă.

Această lectură poate deveni o sămânță roditoare în câmpia viitorului fiecărui copil.

Pavaloi Andrei

„Mă adresez generației care își alege viitorul”

În spatele fiecărui medic, inginer, antreprenor, cercetător sau artist se află, aproape întotdeauna, un profesor care a crezut în el la momentul potrivit. Deși trăim într-o lume în continuă schimbare, rolul profesorului rămâne la fel de important: să inspire, să ghideze și să ajute copiii să-și descopere potențialul.

Pentru ca școlile și grădinițele din Chișinău să aibă și în viitor profesori dedicați, este nevoie ca tot mai mulți tineri să aleagă această cale. Cum sunt susținuți cei care fac primii pași în sistemul educațional, ce oportunități le oferă capitala și de ce merită să îmbrățișezi o carieră în educație, aflăm de la Andrei Pavaloi, șef adjunct al Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău.

Dle Pavaloi, astăzi un tânăr are la dispoziție numeroase oportunități profesionale. Ce argumente le oferă Chișinăul tinerilor care se gândesc să aleagă o carieră în educație?

Promovăm avantajele profesiei didactice prin sporirea prestigiului imaginii cadrului didactic, stimularea activității creative și valorificarea experiențelor educaționale inovatoare. În municipiul Chișinău, tinerii profesori beneficiază de oportunități reale de dezvoltare profesională, acces la formări moderne și implicare în proiecte educaționale inovatoare.

Colegii din cadrul subdiviziunilor DGETS le oferă suport metodologic ori de câte ori este necesar. Totodată, Direcția management curricular organizează seminare instructiv-metodice pentru cadrele didactice debutante.

Anual, Primăria municipiului Chișinău organizează Forumul municipal al cadrelor debutante, care a devenit deja o tradiție. În acest an va avea loc cea de-a șaptea ediție. De asemenea, în parteneriat cu Centrul Sindical Ramural Teritorial Chișinău, am elaborat Ghidul Tânărului Specialist, un instrument util pentru debutanți, care oferă informații importante despre legislația muncii și drepturile profesionale.

Cât de greu îi este astăzi unui tânăr profesor să facă primii pași în sistemul educațional și cum îl sprijină DGETS în această perioadă?

Primii ani în profesie sunt provocatori pentru orice cadru didactic. De aceea, punem accent pe integrarea profesională prin programe de mentorat, consiliere metodică și formare continuă.

Fiecare profesor debutant beneficiază de sprijinul unui mentor, un cadru didactic cu experiență care îl ghidează în primii ani de activitate. În instituții sunt organizate ateliere, conferințe, mese rotunde, lecții demonstrative și activități de asistență individuală sau în grup. Toate acestea îi ajută pe tinerii profesori să depășească mai ușor provocările începutului de carieră. Scopul nostru este ca fiecare debutant să se simtă susținut, apreciat și valorizat.

Care sunt cele mai frecvente motive pentru care unii tineri profesori aleg să părăsească sistemul și ce soluții vedeți pentru această problemă?

Printre motive se regăsesc nivelul ridicat de responsabilitate, starea de epuizare emoțională, frica de judecată și eșec, gestionarea clasei, adaptarea dificilă la ritmul profesiei și, uneori, așteptările diferite față de realitatea sistemului educațional.

Soluțiile țin de consolidarea programelor de mentorat, dezvoltarea oportunităților de carieră și crearea unui mediu profesional motivant. Este important ca tinerii profesori să simtă că au sprijin, perspective și posibilități reale de dezvoltare pe termen lung.

Ce avantaje și oportunități oferă municipiul Chișinău tinerilor profesori și prin ce se diferențiază față de alte localități din Republica Moldova?

Chișinăul concentrează cea mai mare rețea de instituții educaționale din țară. Tinerii profesori au acces la schimburi de experiență, proiecte educaționale diverse și infrastructură aflată într-un proces continuu de modernizare.

În același timp, cadrele didactice debutante beneficiază și de sprijin financiar pentru compensarea cheltuielilor de închiriere a spațiului locativ. În anul curent, aproximativ 322 de tineri specialiști beneficiază de această facilitate oferită de municipalitate.

În ce discipline sau tipuri de instituții se resimte cel mai mult nevoia de cadre didactice tinere?

În prezent există o cerere sporită pentru învățători și pentru profesori în domeniile STEAM, precum matematica, fizica, informatica, chimia și biologia. Totodată, se resimte o nevoie importantă de educatori în instituțiile de educație timpurie.

Există exemple de tineri profesori care au venit recent în sistem și au reușit să se afirme? Ce au avut în comun aceste povești de succes?

Avem numeroase exemple de tineri profesori care au obținut rezultate remarcabile încă de la începutul carierei. Printre instituțiile în care s-au remarcat astfel de cadre didactice se numără IPLT „Hyperion”, IPLT „Gheorghe Asachi” și LT „Pro Succes”.

Ceea ce au în comun este pasiunea pentru profesie, dorința de a învăța continuu, capacitatea de adaptare și implicarea autentică în activitatea cu elevii. Un exemplu elocvent este un profesor de istorie și diriginte al unei clase absolvente din cadrul IPLT „Hyperion”, care, prin har și dăruire, a reușit să inspire elevii și să transforme provocările începutului de carieră în performanțe remarcabile.

Cât de important este pentru un tânăr profesor să aibă alături un mentor și cum funcționează acest sprijin în instituțiile municipale?

Mentorul are un rol esențial în procesul de adaptare profesională. El oferă îndrumare metodică, sprijin emoțional și ajută la gestionarea provocărilor specifice începutului de carieră.

În toate instituțiile municipale, profesorii debutanți beneficiază de susținerea mentorilor și a colegilor cu experiență, care îi ghidează în planificarea și desfășurarea activităților didactice. Mentorul este desemnat la începutul anului de studii și reprezintă un sprijin constant în procesul de proiectare, organizare și realizare a demersului educațional.

„Profesia didactică este una dintre cele mai valoroase și influente profesii din societate.”

Generațiile tinere sunt foarte conectate la tehnologie. Cum se schimbă școala odată cu venirea profesorilor tineri?

Profesorii tineri utilizează frecvent instrumente digitale, platforme educaționale și metode interactive care sporesc atractivitatea lecțiilor și implicarea elevilor în procesul de învățare. În același timp, colaborarea dintre generațiile de profesori contribuie la îmbinarea experienței pedagogice cu inovația și tehnologia, ceea ce aduce beneficii întregului proces educațional.

Dacă ați putea schimba un singur lucru pentru a face profesia de pedagog mai atractivă, care ar fi acela?

Aș opta pentru sporirea prestigiului și atractivității profesiei didactice. O societate care apreciază și respectă profesorii transmite un mesaj puternic tinerilor care își aleg viitorul profesional.

Cum vă imaginați profesorul ideal al anului 2030 și cât de pregătit este sistemul educațional pentru această schimbare?

Profesorul anului 2030 va fi un facilitator al învățării, un mentor și un promotor al gândirii critice. Va utiliza eficient tehnologiile digitale și va adapta procesul educațional la nevoile fiecărui elev. Sistemul educațional face deja pași importanți în această direcție prin digitalizare, formare continuă și modernizarea curriculumului. Totuși, acest proces necesită investiții constante și adaptare permanentă la schimbările societății.

Mulți elevi care citesc această revistă își aleg acum viitoarea profesie. Ce le-ați spune celor care se gândesc să devină profesori?

Le-aș spune că profesia didactică este una dintre cele mai valoroase și influente profesii din societate. Rezultatele ei nu se măsoară doar în note sau diplome, ci în destine schimbate, valori cultivate și generații formate cu răbdare și înțelepciune. Dacă are pasiune pentru oameni, dorința de a învăța și de a inspira, educația îi poate oferi o carieră cu sens, impact și satisfacții deosebite.

Constantin Botezatu

„Fiecare copil ghidat cu grijă reprezintă o investiție în viitor.”

La doar 21 de ani, Constantin Botezatu a ales un drum pe care puțini tineri îl mai urmează astăzi: cel al educației. Originar din satul Cotihana, raionul Cahul, tânărul învățător și-a descoperit vocația încă din perioada studiilor și, de doi ani, contribuie la formarea celor mai mici elevi ai Liceului Teoretic „Pro Succes” din Chișinău.

În timp ce își continuă studiile la Universitatea de Stat din Moldova, unde este student în anul III la specialitatea Istorie și Științe ale Educației, Constantin demonstrează că pasiunea pentru educație nu ține de vârstă, ci de dorința de a influența în bine destine. Crede că fiecare copil merită să fie ghidat cu răbdare, încurajat să aibă încredere în propriile forțe și ajutat să descopere bucuria învățării.

Constantin, ce te-a determinat să alegi profesia de învățător și ce înseamnă pentru tine rolul pe care îl ai în primii ani de școală ai unui copil?

Am ales profesia de învățător din dorința sinceră de a lucra cu copiii și de a contribui la formarea lor încă din primii ani de școală. Consider că învățătorul este prima și poate cea mai importantă verigă din parcursul educațional al unui copil, cel care pune bazele nu doar ale cunoștințelor, ci și ale valorilor și atitudinilor. Responsabilitatea de a forma primele generații de elevi este una profundă, dar și privilegiată, pentru că fiecare copil ghidat cu grijă reprezintă o investiție în viitor.

În societatea noastră, profesia de învățător este una mai puțin obișnuită pentru bărbați în sistemul primar de educație. Cum ai perceput această realitate la începutul carierei și ce te-a determinat să rămâi fidel acestei misiuni?

Am fost mereu convins că această profesie se bazează pe vocație și pe dorința autentică de a lucra cu copiii. În timp, am descoperit că cea mai mare motivație vine din progresul elevilor și din bucuria de a le fi alături în procesul de creștere și formare. Fiecare reușită a lor, fiecare pas înainte și fiecare copil care capătă mai multă încredere în propriile forțe reprezintă o confirmare că am ales drumul potrivit.

Ce provocări întâmpină astăzi un învățător în lucrul cu elevii din clasele primare și cum s-a schimbat relația dintre școală, elev și familie în ultimii ani?

În prezent, una dintre provocările importante ale învățătorului este menținerea atenției și a interesului elevilor într-un context dominat de tehnologie și informație rapidă. De asemenea, diversitatea nivelurilor de învățare dintr-o clasă presupune adaptare constantă și multă creativitate didactică. Relația dintre școală, elev și familie s-a transformat semnificativ, devenind mai strânsă și mai dinamică, dar și mai complexă, bazată pe comunicare permanentă și colaborare activă.

Cât de important a fost pentru tine sprijinul oferit de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău în dezvoltarea ta profesională?

Sprijinul oferit de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău a avut un rol important în dezvoltarea mea profesională. Programele de formare continuă, atelierele metodologice și proiectele educaționale implementate au contribuit semnificativ la perfecționarea practicilor didactice. În mod special, formările axate pe metode interactive și integrarea tehnologiilor educaționale au avut un impact direct asupra calității lecțiilor și a modului de lucru cu elevii.

Având experiența de activitate la catedră, crezi că această profesie merită aleasă astăzi?

Tinerilor care se gândesc să urmeze această cale le-aș spune să aleagă profesia de învățător doar dacă simt o adevărată pasiune pentru educație și pentru lucrul cu copiii. Învățământul primar este una dintre cele mai importante etape în formarea unui om, iar învățătorul are șansa de a influența pozitiv acest parcurs încă de la început. Este o profesie care cere multă implicare, răbdare și responsabilitate, dar care oferă satisfacții pe măsură. Puține meserii îți oferă bucuria de a vedea cum, datorită contribuției tale, un copil capătă încredere în sine, își descoperă potențialul și face primii pași spre viitor.

Corina Cucu

„Un profesor nu oferă doar răspunsuri, ci formează gândirea și curajul de a căuta propriile sensuri.”

Corina vorbește despre educație cu maturitatea unui om care și-a găsit locul. A ales această profesie din dragoste pentru limba română, pentru literatură și pentru puterea cuvintelor de a schimba oameni și destine. De la performanțele obținute în anii de școală și studiile la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, până la activitatea de astăzi la catedră, parcursul său a fost construit în jurul unei convingeri simple: educația înseamnă „apropiere de suflete, formare de caractere și încredere oferită la timp”.

La doar 24 de ani, în relația cu elevii, crede că rolul profesorului nu este să ofere răspunsuri gata făcute, ci să formeze gândirea critică, sensibilitatea și curajul de a căuta propriile sensuri. Iar atunci când vorbește despre profesia pe care și-a ales-o, mărturisește că, dincolo de provocări, aceasta rămâne una dintre puținele căi prin care poți „lăsa o urmă frumoasă în sufletul cuiva”.

Corina, ai ales să devii profesoară de limba și literatura română la o vârstă la care mulți tineri încă își caută drumul. Ce te-a determinat să alegi această profesie și când ai înțeles că educația este locul în care te regăsești?

Consider că alegerea acestei profesii nu a fost întâmplătoare, ci cred cu desăvârșire în vocația pe care am simțit-o dintotdeauna ca rezultat al unei iubiri ce a crescut treptat pentru limba română, pentru literatură, pentru felul în care un cuvânt potrivit poate schimba o stare, o perspectivă sau chiar un destin.

Mi-am dat seama că mă regăsesc în această profesie încă de când eram elevă și îmi plăcea să le explic cu mult patos colegilor mei temele neînțelese, iar obținerea performanțelor la olimpiada de limba și literatura română mi-a dat și mai multă încredere că această profesie este pentru mine. Ulterior, tot ceea ce învățam la Facultatea de Litere, USM, părea fascinant pentru mine, iar profesorii mei, cărora le sunt profund recunoscătoare, reprezintă adevărate modele ce m-au inspirat să merg să predau în școală.

Ai trecut prin experiența de studentă, laborantă universitară și acum profesoară. Cum te-au ajutat aceste etape să înțelegi mai bine rolul unui pedagog și relația cu elevii?

Fiecare etapă m-a format diferit. Perioada de studenție a fost o revelație uluitoare pentru mine, fiindcă, deși mi-a plăcut dintotdeauna lectura, la facultate am descoperit limba ca un sistem complex de semne, iar textul ca o ,,operă deschisă” ce poate fi supus mai multor interpretări, valabile în limitele acestuia. Astfel, am învățat cât de important este ca profesorul să nu ofere doar răspunsuri, ci să formeze gândirea critică, sensibilitatea și curajul elevului de a căuta propriile sensuri și interpretări.

Experiența de laborantă în cadrul Departamentului de Lingvistică Română și Știință Literară m-a ajutat să înțeleg educația și dintr-o altă perspectivă: cea a responsabilității, a organizării și a muncii nevăzute care stă în spatele fiecărui proces formativ. Am învățat că actul educațional nu înseamnă doar prezența la catedră, ci și pregătire, disciplină, colaborare, atenție la detalii și respect față de oamenii implicați în acest proces.

Acum, în calitate de profesoară la IPLT ,,Gheorghe Asachi”, am înțeles că rolul unui pedagog nu este doar de a transmite cunoștințe, ci de a crea contexte în care elevii să se simtă ascultați, încurajați și provocați să gândească.

Primii ani la catedră vin cu multe emoții și provocări. Care au fost cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de când ai intrat în sistemul educațional?

Într-adevăr, primii ani sunt plini de emoții și provocări, dar sunt și formatori. După primele lecții predate la clasă am înțeles că realitatea pedagogiei este mult mai complexă decât orice teorie: fiecare elev vine cu ritmul său, cu sensibilitățile sale, cu dificultăți pe care uneori nu le spune direct, iar profesorul trebuie să țină cont de fiecare în parte.

Una dintre cele mai importante lecții învățate a fost că încrederea nu se impune, ci se câștigă. Au existat momente în care a trebuit să demonstrez (și mă refer aici anume la clasele mele de liceu, unde vorbim despre adolescenți înflăcărați), prin răbdare și consecvență, că sunt acolo pentru ei, nu doar pentru lecție. A trebuit să învăț a le înțelege reacțiile, uneori directe, alteori tăcute, să nu iau personal fiecare formă de reticență și să le arăt, prin fapte, că prezența mea la catedră înseamnă mai mult decât parcurgerea unui conținut.

Ești implicată în numeroase proiecte educaționale și culturale, de la promovarea lecturii până la concursuri și activități dedicate elevilor. Cum reușești să îi apropii pe copii de carte și de limba română într-o perioadă în care tehnologia ocupă tot mai mult spațiu în viața lor?

Cred că, pentru a-i apropia pe copii de carte, trebuie mai întâi să le arătăm că lectura nu este o obligație, ci o întâlnire. O întâlnire cu o poveste, cu o emoție, cu o întrebare sau chiar cu o parte din ei înșiși. Încerc să le propun elevilor activități în care literatura să nu rămână doar în manual, ci să devină o experiență prin: discuții libere, lecturi și dramatizări expresive, proiecte creative, portofolii digitale și momente de reflecție.

Tehnologia este un instrument care, folosit corect și cu sens, poate deveni o punte spre lectură. Integrez în cadrul lecțiilor prezentări, metode interactive, instrumente și platforme educaționale digitale în care elevii pot interpreta textul într-un limbaj apropiat lor. Important este ca tehnologia să nu înlocuiască lectura, ci să o susțină.

Cât de mult au contribuit programele de formare, activitățile dedicate cadrelor didactice debutante și oportunitățile oferite de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău la construirea încrederii în propriile forțe și la dezvoltarea ta ca profesor?

Dezvoltarea profesională a avut și are un rol foarte important în parcursul meu. Pentru un profesor debutant, începutul poate fi copleșitor: oscilezi ușor între entuziasmul de a te afirma și incertitudine. Programele de formare și activitățile dedicate cadrelor didactice debutante m-au ajutat să înțeleg că nu sunt singură în acest proces și că a învăța continuu este o condiție firească a profesiei.

Oportunitățile oferite au contribuit la consolidarea încrederii mele, pentru că mi-au oferit contexte de reflecție, schimb de experiență și confirmare profesională. Am avut ocazia să întâlnesc oameni care cred în educație, să văd modele, să învăț din experiențele altora și să înțeleg mai bine direcția în care vreau să cresc.

Dacă te-ai întâlni astăzi cu Corina de acum câțiva ani, aflată în ajunul primei zile la catedră, ce sfat i-ai da? Le-ai transmite același mesaj și tinerilor care se pregătesc acum să facă primii pași în profesia de pedagog?

Dacă m-aș întâlni astăzi cu mine, cea de odinioară, mi-aș spune să rămân eu, cea sinceră și firească, pentru că elevii simt imediat emoția celui din fața lor. Emoțiile nu sunt un semn de slăbiciune, ci dovada păsării și implicației. Mi-aș spune să nu-mi fie teamă de noi începuturi, de priviri reticente sau de greșeli, care sunt inevitabile, pentru că toate acestea sunt formatoare.

Elevii mai simt și când profesorul vine în fața lor cu pregătire și cu dorința reală de a-i înțelege. Poate că nu întotdeauna vor reacționa imediat, de aceea, mi-aș spune să am răbdare, pentru că încrederea se construiește în timp.

Pe tinerii care doresc să intre în educație îi îndemn să fie curajoși, răbdători și deschiși să învețe continuu. Nu îi voi minți că este o profesie ușoară, dar este una dintre puținele prin care poți lăsa o urmă frumoasă în sufletul cuiva. Iar aceasta este, poate, una dintre cele mai mari forme de împlinire. Dacă simțiți că aveți această chemare lăuntrică, că aveți răbdarea, sensibilitatea și dorința de a forma caractere, nu vă temeți să alegeți educația! Educatio animae format!

Olesea Stavilă

„Educația înseamnă mult mai mult decât transmiterea cunoștințelor”

Povestea sa demonstrează că o carieră în educație poate fi una dintre cele mai frumoase alegeri pentru un tânăr care își dorește să lase ceva valoros în urmă. La doar 26 de ani, Olesea Stavilă face parte din noua generație de pedagogi care au ales să investească în oameni și în viitorul lor. De aproape trei ani, predă limba franceză la IPLT „Gheorghe Asachi” din Chișinău, acolo unde încearcă să le transmită elevilor nu doar cunoștințe, ci și încrederea că pot ajunge mai departe decât își imaginează.

Absolventă a Universității de Stat din Moldova, cu experiențe de formare profesională în Franța și implicare în proiecte internaționale dedicate promovării francofoniei, Olesea crede că rolul unui pedagog depășește cu mult limitele unei săli de clasă. Pentru ea, educația înseamnă relații construite în timp, modele care inspiră și șansa de a contribui la formarea unor generații mai curajoase și mai pregătite pentru viitor.

Olesea, cine este profesorul care te-a marcat cel mai mult în anii de școală și cum aceasta a influențat alegerea ta de a deveni profesoară de limba franceză?

Pasiunea mea pentru limba franceză a început încă din anii de școală. M-a atras frumusețea și eleganța acestei limbi, dar și universul cultural pe care îl descopeream prin intermediul ei. Un rol important l-au avut profesorii mei, care m-au inspirat și m-au încurajat să privesc limba franceză dincolo de manuale și reguli gramaticale. Datorită lor, am înțeles cât de mult poate influența un profesor parcursul unui elev.

Pe măsură ce am aprofundat studiul limbii franceze, pasiunea s-a transformat într-o alegere academică, iar ulterior într-o carieră. Astăzi, ca profesoară, îmi doresc să transmit elevilor nu doar cunoștințe, ci și aceeași curiozitate și dragoste pentru limba franceză pe care am descoperit-o când eram elevă.

Există un moment sau o experiență din activitate care te-a făcut să spui: „Da, am ales profesia potrivită”? Ce a rămas cel mai aproape de suflet?

Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale profesiei de profesor este relația care se construiește în timp cu elevii. De-a lungul activității mele, am avut bucuria să văd cum elevi care la început erau timizi sau nesiguri au început să participe activ la lecții, să aibă mai multă încredere în ei și să își descopere potențialul.

Momentele în care observ entuziasmul lor, dorința de a învăța și progresul pe care îl fac reprezintă cea mai mare motivație pentru mine. La fel de importante sunt mesajele de apreciere și recunoștință primite din partea elevilor și a părinților. Aceste momente îmi confirmă că educația înseamnă mult mai mult decât transmiterea cunoștințelor și că un profesor poate avea un impact real și pozitiv asupra parcursului unui copil. Tocmai de aceea consider că am ales profesia care mi se potrivește.

Elevii de astăzi cresc într-o lume dominată de tehnologie și informație. Cum reușești să transformați orele de limba franceză într-o experiență atractivă și relevantă pentru ei?

Încerc să îmbin metodele tradiționale cu instrumentele digitale pe care elevii le folosesc și le apreciază. Folosesc frecvent jocuri educaționale, platforme interactive și activități în colaborare care transformă lecția într-o experiență mai dinamică și mai atractivă. Consider că tehnologia poate fi un aliat important al profesorului atunci când este utilizată cu scop și echilibru.

Totodată, le ofer elevilor contexte în care să folosească limba franceză în mod practic și creativ, astfel încât să înțeleagă că aceasta poate deschide oportunități și conexiuni dincolo de sala de clasă. Relevanța studierii unei limbi străine apare atunci când elevii înțeleg utilitatea ei în viața reală și o asociază cu experiențe pozitive.

Participarea la programe de formare și schimburile de experiență sunt importante pentru orice profesor. Ce oportunități te-au ajutat cel mai mult să te dezvolți profesional și cum a contribuit DGETS la acest parcurs?

De-a lungul parcursului meu profesional, oportunitățile de formare continuă, participarea la conferințe, proiecte educaționale și programe internaționale de perfecționare au contribuit semnificativ la dezvoltarea mea. În mod special, experiențele de formare din Franța destinate profesorilor claselor bilingve francofone mi-au oferit posibilitatea de a descoperi practici educaționale moderne, de a face schimb de experiență cu profesori din diferite țări și de a-mi îmbogăți perspectiva asupra procesului de predare.

DGETS contribuie la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin promovarea oportunităților de formare și prin susținerea implicării profesorilor în diverse proiecte și activități educaționale. Accesul la astfel de experiențe este esențial pentru adaptarea permanentă la nevoile și provocările educației contemporane.

Ai un mesaj pentru tinerii care își doresc să lucreze în educație, dar ezită să aleagă această profesie?

I-aș îndemna să privească această profesie din perspectiva impactului pe care îl poate avea asupra societății. Fiecare medic, inginer, cercetător, artist sau antreprenor a avut, la un moment dat, un profesor care i-a influențat parcursul și i-a oferit încrederea de a merge mai departe.

De aceea, consider că profesia de profesor rămâne una dintre cele mai importante, deoarece contribuie la formarea generațiilor viitoare și la dezvoltarea întregii societăți. În același timp, este o profesie care oferă oportunități permanente de învățare și dezvoltare.

Dincolo de provocări, una dintre cele mai valoroase recompense ale acestei profesii este să vezi cum elevii capătă încredere în propriile forțe, își descoperă potențialul și să știi că ai contribuit la această evoluție.

Cătălin Vacarciuc

„Rezultatul muncii mele îl voi vedea peste 10 ani”

„A fi profesor este cool.” Nu este o formulă pe care o auzi des de la un tânăr de 25 de ani. Pentru Cătălin Vacarciuc însă, această convingere vine din experiență. Deși face parte dintr-o generație care are la dispoziție nenumărate opțiuni profesionale, a ales să intre în sala de clasă și să investească în ceea ce consideră cea mai importantă resursă a unei societăți: oamenii.

Profesor de istorie la IPLT „Hyperion”, masterand, fost lider al studenților de la Universitatea de Stat din Moldova și implicat de ani buni în proiecte educaționale și civice, Cătălin crede că adevărata realizare a unui profesor nu se măsoară în note și diplome, ci în oamenii pe care îi formează și în valorile pe care reușește să le transmită mai departe.

Cătălin, cum ai ajuns să îmbrățișezi profesia de profesor de istorie și care au fost oamenii sau experiențele care ți-au influențat această decizie?

Ideea de a deveni profesor s-a cristalizat în mintea mea încă la școală. Am observat că îmi place să povestesc ceea ce cunosc, ceea ce știu, și să explic în detalii. Odată cu intrarea la Universitatea de Stat, Facultatea de Istorie și Filosofie am acces la cursul de Istorie și Științe ale Educației în cadrul căruia am înțeles că a profesa este vocația mea. Desigur că m-am consultat cu părinții, profesorii de la școală și cei de la universitate înainte de a începe să lucrez în domeniul educației. Fiecare profesor mi-a insuflat principii și lecții de care mă ghidez până acum. Totodată, profesorii care m-au format mi-au lăsat niște valori fundamentale de care mă ghidez până în prezent, acestea sunt: corectitudinea, omenia, principialitatea în subiectele critice, disciplina și bunul simț. Evident, de-a lungul timpului fiecare experiență m-a format și reformat, în special experiențele mai puțin plăcute.

Cum te-a schimbat experiența de a deveni profesor și diriginte încă de la începutul carierei?

Primii ani de lucru au reprezentat cea mai stresantă perioadă, în special din cauza programului care devenise și mai încărcat, deși la universitate eram obișnuit cu limitarea timpului liber și focusarea pe lucru. Cu toate acestea, primii ani de lucru au fost cei mai frumoși ani, au fost anii naivității sincere și altruiste, perioada ochelarilor roz prin care lucrurile arătau mult mai simplu. Dar, remarc faptul că mi-am început cariera pedagogică deodată ca diriginte al clasei a 5-a, iată aici realitatea m-a așezat cu piciorușele pe pământul natal, responsabilitățile au crescut brusc, devii aproape ca un părinte pentru 38 de copii, iar fiecare se uită cu așteptări la tine. Am trecut peste greutăți, nu singur, nu izolat, am avut noroc de colectivul de profesori care m-au îndrumat, au fost empatici cu mine, nu m-au refuzat niciodată când am cerut ajutor, astfel am înțeles că puterea unei școli nu stă doar în infrastructura acesteia, adevărată comoară și forță este colectivul de profesori.

Cât de important este pentru un tânăr profesor să simtă că nu este singur la început de drum și cine te-a ajutat cel mai mult în procesul tău de formare?

Sprijinul a fost pe măsura așteptărilor, din partea tuturor, indiferent de instanță sau persoană. Atât echipa managerială, colegii, părinții mei, dar și ai elevilor, cu toții mi-au fost un sprijin. De menționat este și implicarea Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău care m-a ajutat în cadrul programului de suport material pentru tinerii specialiști și am reușit să fiu beneficiarul programului de suport cu 120 de mii de lei pentru perioada în care am fost tânăr specialist. Totodată, seminarele și cursurile de perfecționare organizate de DGETS au contribuit la ajustarea cunoștințelor și capabilităților mele ca tânăr pedagog.

Ce înseamnă pentru tine succesul unui profesor și când crezi că vei putea spune că ai reușit cu adevărat în această profesie?

Realizările mele ca profesor nu le pot vedea imediat, notele elevilor la examene sau BAC nu neapărat reprezintă un rezultat al meu, ci mai degrabă este rezultatul sârguinței și pregătirii elevului ca individ. Rezultatul muncii mele îl voi vedea abia peste 5-10 ani, atunci când tinerii educați de mine se vor integra în societate, atunci când ei vor prelua hățurile statului Republica Moldova, abia atunci voi putea face concluzii despre mine ca profesor, dar și ca om. Cu toate acestea, mă simt mândru când elevii mei, ghidați de mine, își setează niște scopuri bine definite și le ating, fie acestea și olimpiade sau alte concursuri, proiecte. Personal nu am nevoie de motivație din extern pentru a rămâne în sistemul de educație, fac ceea ce pot, îmi place și vreau, dacă se va schimba ceva, o să-mi asum schimbarea.

Tot mai multe școli caută tineri specialiști. Ce le-ai spune elevilor și studenților care se gândesc să urmeze o carieră în educație, dar încă au îndoieli dacă merită să devină profesori?

Stimați elevi, eleve, colege, colegi, tinere și tineri, dacă aveți îndoieli cu privire la îmbrățișarea profesiei pedagogice atunci să știți că faceți absolut corect, chibzuiți bine, strategic, iar în momentul în care ați găsit mai multe argumente de ce „da”, atunci foc la ghete. Doar că, țineți minte, sunteți obligați să deveniți cei mai buni profesori, voi veți schimba generațiile, voi o să le insuflați acele principii și valori care vor dăinui în societate. Dacă nu veți fi cei mai buni, atunci nu aveți voie să vă plângeți pe generațiile care vin. În cele din urmă, a fi profesor este cool, este frumos, este greu, este interesant, este stresant, este vesel, este obositor, dar cu toate acestea merită să ne asumăm bătălia pentru viitorul nostru.

Nicoleta Focșa

„Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a educa un copil”

„Te iubesc!” Sunt cuvintele pe care Nicoleta Focșa le aude aproape în fiecare zi de la copiii pe care îi educă. Pentru ea, acestea este cea mai frumoasă confirmare că a ales profesia potrivită.

La doar 24 de ani, educatoarea de la Grădinița nr. 3 „Floricica” din Chișinău reprezintă o nouă generație de pedagogi care au ales educația din vocație. Originară din satul Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, Nicoleta și-a urmat visul din copilărie, iar prin muncă și perseverență a reușit să devină una dintre cele mai apreciate studente ale Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, fiind desemnată „Cel mai bun student al anului” în 2022 și 2023, precum și beneficiară a Bursei Republicii.

Astăzi, îmbină pregătirea profesională cu dragostea pentru copii și vorbește cu aceeași emoție despre provocările începutului de carieră, sprijinul primit și bucuria de a contribui la formarea celor mai mici membri ai societății.

Nicoleta, educatorul este practic primul pedagog din viața unui copil. Cum ai ales această profesie și ce te-a convins că este drumul pe care dorești să-l urmezi?

Aș spune că educatorul este, de fapt, al doilea pedagog din viața unui copil, primii fiind părinții. Eu știam de mică că voi deveni educatoare, din motiv că mama mea activează la grădiniță și două dintre mătușile mele, la fel, au activat o perioadă îndelungată la grădinița din satul meu de baștină, Ermoclia, raionul Ștefan Vodă. După ce am absolvit liceul nu am pus la îndoială profesia pe care să o îmbrățișez, deja știam ce vreau și ce drum să urmez.

Lucrul cu copiii de vârstă preșcolară presupune multă răbdare și dedicare. Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit la începutul carierei și cum ai reușit să câștigi încrederea celor mici?

Lucrul cu copiii de vârstă preșcolară presupune multă răbdare și dedicare, iar primul an de activitate este cel mai greu, după părerea mea. În primul rând, pentru că este o perioadă de adaptare tipică pentru un tânăr specialist, în care toate cunoștințele teoretice trebuie transpuse în practică, iar în al doilea rând, pentru că lucrul cu copiii presupune foarte multă responsabilitate. Pentru mine nu a fost greu să capăt încrederea celor mici, din motiv că sunt o fire foarte deschisă și ușor mă adaptez în anumite contexte. Totodată, copiilor le plac persoanele tinere, energice și care se implică maxim în jocurile lor preferate, m-am străduit să le fiu alături atunci când aveau nevoie de prezența mea nu doar ca educator, ci și ca prieten. Primul an a fost complicat pentru mine nu din cauza copiilor, ci din cauza părinților, a luat ceva timp pentru ca aceștia să aibă încredere în mine și în abilitățile mele, dar a fost un proces firesc, prin care trece oricine alege să lucreze cu copii mici. Consider că primul an de activitate este complicat în orice domeniu, nu doar în educație și este normal să întâmpinăm anumite greutăți.

Cât de important a fost sprijinul oferit de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a municipiului Chișinău în parcursul tău profesional și prin ce acțiuni concrete ai simțit această susținere?

Fiind tânăr specialist aflat la început de carieră, sprijinul DGETS a contat foarte mult pentru mine. În toți acești ani, am beneficiat de cursuri de formare, activități metodice și schimb de experiență care m-au ajutat să-mi consolidez cunoștințele și să mă integrez mai ușor în mediul educațional. Am simțit susținere prin promovarea inițiativelor tinerilor pedagogi și prin oportunitățile de dezvoltare profesională oferite. Acest sprijin mi-a oferit mai multă încredere în faptul că am ales meseria potrivită și mă motivează să contribui la educația copiilor cu dragoste și dedicare.

Care sunt cele mai frumoase momente pe care le trăiești în grădiniță și ce satisfacții îți oferă faptul că participi la formarea primelor deprinderi și valori ale copiilor?

Am adunat foarte multe momente frumoase pe care încă le trăiesc la grădiniță, nu voi uita niciodată cuvintele „Te iubesc!” pe care le aud în fiecare zi de la copii, atât de sincere și inocente, zâmbetele și momentele amuzante din timpul jocurilor, complimentele pe care mi le spun ei în fiecare zi, interesul și curiozitatea de care dau dovadă, îmbrățișările calde, lacrimile șterse, mânuțele mici care mă țin de mână și toată bunătatea, blândețea și dragostea din ochii lor. Mă bucur foarte mult că acești copii cresc în ochii mei, când privesc în urmă și văd cât erau de mici nu îmi vine să cred că s-au dezvoltat și au prins aripi împreună cu mine. Odată cu ei cresc și eu, devin mai bună și îmi amintesc de clipele când eram și eu copil.

Dacă o tânără care își caută drumul profesional te-ar întreba astăzi de ce merită să devină educatoare, ce i-ai răspunde?

I-aș spune că nu este nimic mai frumos pentru un educator decât să-și vadă copiii crescând alături de ea, mai ales dacă asta a fost dorința ta dintotdeauna. A fi educator nu înseamnă doar a-i ajuta pe copii să descopere lumea, ci și a pune suflet în tot ce faci, a iubi, a prieteni și a crea. Calitățile cele mai importante pentru un educator sunt: responsabilitatea, respectul și dragostea față de copii, flexibilitatea, creativitatea, empatia, bunătatea, dorința de a crea și a influența în cel mai frumos mod viața copiilor. Așa că dacă vrei să schimbi lumea, începe de la a fi educator și a cultiva în generațiile ce urmează cele mai frumoase valori.

Daniela Ciobanu

„Profesia de educator îți oferă șansa să lași o amprentă frumoasă în viața celor mici”

Pentru Daniela Ciobanu, dragostea pentru copii nu a apărut odată cu alegerea unei profesii. A crescut odată cu ea. Încă din copilărie, lumea grădiniței îi era familiară. Își însoțea mama la serviciu, privea cu admirație munca educatoarelor și descoperea, fără să știe atunci, drumul pe care avea să-l urmeze peste ani.

Astăzi, la 24 de ani, Daniela este educatoare la Instituția de Educație Timpurie nr. 3 „Floricica” din Chișinău și spune că cea mai mare bucurie a acestei profesii este să vezi cum copiii cresc, învață și își descoperă lumea pas cu pas. Pentru ea, educația înseamnă mai mult decât activități și lecții. Înseamnă răbdare, afecțiune, încredere și prezență în momentele care contribuie la formarea unui om.

Daniela, cum ai descoperit că educația timpurie este domeniul în care îți dorești să activezi și ce te-a convins că profesia de educator este cea pentru tine?

Totul a început încă din copilărie. Dragostea pentru copii am moștenit-o de la mama și mătușile mele, care au activat și activează în domeniul pedagogiei preșcolare. Încă din perioada studiilor am simțit că îmi place să lucrez cu cei mici și să contribui la dezvoltarea lor. În timpul practicii pedagogice am avut ocazia să interacționez direct cu preșcolarii, iar entuziasmul, sinceritatea și dorința lor de a descoperi lumea m-au convins că aceasta este profesia care mi se potrivește.

Primii ani în sistemul educațional sunt plini de emoții și provocări. Cum a fost începutul carierei tale și care au fost cele mai importante lecții pe care le-ai învățat lucrând cu cei mici?

Primii ani au fost plini de emoții, responsabilități și provocări. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că fiecare copil este unic și are propriul ritm de dezvoltare. Am învățat să fiu răbdătoare, flexibilă și să construiesc relații bazate pe încredere, atât cu copiii, cât și cu părinții. A fost o perioadă de adaptare la noi responsabilități și provocări, care m-a format ca specialist și m-a ajutat să devin cadrul didactic care sunt astăzi.

Activitatea unui educator înseamnă mult mai mult decât orele petrecute în grupă. Cum te-a ajutat experiența acumulată în administrarea bazelor de date SIME să privești mai amplu procesul educațional?

Activitatea în cadrul SIME mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra sistemului educațional. Am înțeles mai bine procesele administrative, importanța gestionării corecte a datelor și modul în care informațiile contribuie la luarea deciziilor educaționale. Această experiență m-a ajutat să dezvolt abilități de organizare, responsabilitate și atenție la detalii, utile și în activitatea didactică, inclusiv în relația și colaborarea cu părinții.

Copiii de astăzi cresc într-o lume dominată de tehnologie. Cum reușești să găsești echilibrul dintre instrumentele digitale și activitățile care dezvoltă imaginația, creativitatea și comunicarea directă?

Consider că tehnologia trebuie utilizată ca un instrument complementar procesului educațional. Folosesc resurse digitale pentru a face activitățile mai atractive și interactive, însă acord o importanță deosebită jocului, comunicării și explorării practice. Echilibrul constă în utilizarea tehnologiei cu măsură, astfel încât aceasta să susțină dezvoltarea copilului, fără a înlocui experiențele reale de învățare.

Pe parcursul acestor ani ai participat la numeroase formări, proiecte și activități profesionale. Care au fost experiențele care te-au ajutat cel mai mult să capeți încredere în propriile forțe și să te dezvolți ca pedagog?

Participarea la diverse formări, seminare și proiecte educaționale mi-a oferit oportunitatea de a învăța metode noi și de a face schimb de experiență cu alți specialiști. Un rol important l-a avut și sprijinul oferit de DGETS, care facilitează accesul la programe de formare continuă și susține dezvoltarea profesională a cadrelor didactice. Aceste experiențe mi-au consolidat încrederea în propriile capacități și m-au motivat să continui să mă perfecționez.

Din experiența ta, ce are această profesie atât de special încât să îi determine pe tineri să o aleagă și să rămână fideli ei?

Profesia de educator oferă șansa de a contribui la formarea generațiilor viitoare și de a influența pozitiv dezvoltarea copiilor încă din primii ani de viață. Este o profesie care aduce satisfacții sufletești, deoarece poți vedea zilnic progresul copiilor și rezultatele muncii tale. Pentru mine, cel mai special lucru este faptul că fiecare zi este diferită și că am posibilitatea să las o amprentă frumoasă în viața celor mici.

Legendă: Două surori, aceeași misiune

Cu siguranță ați observat asemănarea dintre cele două educatoare. Uneori, destinul scrie cele mai frumoase povești în doi. Surorile Nicoleta și Daniela au făcut împreună primii pași, au împărțit aceeași copilărie, aceleași vise și aceeași dragoste pentru copii. Crescute în grădinița în care mama lor și-a dedicat viața educației, au învățat de mici că cea mai valoroasă investiție este cea făcută în oameni.

Ani mai târziu, au ales același drum. Au studiat împreună la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, au absolvit licența și masteratul în Pedagogie Preșcolară, iar astăzi lucrează în aceeași instituție, continuând o poveste începută cu mult înainte de a intra la facultate.

Pentru ele, educația nu este doar o profesie. Este o moștenire de familie, o alegere făcută cu inima și o misiune pe care o duc mai departe, zi de zi, alături de copiii care le învață cele mai importante lecții despre sinceritate, bunătate și iubire.

CINE VA EDUCA GENERAȚIA DE MÂINE?

Un copil care spune astăzi „vreau să devin profesor” vorbește, poate fără să știe, despre viitorul unei întregi comunități. Despre copiii pe care îi va învăța să citească. Despre adolescenții pe care îi va ajuta să își descopere aptitudinile. Despre medicii, inginerii, artiștii, antreprenorii și cercetătorii care vor trece, într-o zi, prin sala lui de clasă.

De aceea, alegerea profesiei didactice privește întreaga societate.

În paginile acestui proiect am întâlnit tineri care au ales educația cu luciditate și curaj. Un învățător de 21 de ani. Profesori tineri de limba română, franceză și istorie. Două surori care au dus mai departe, împreună, vocația pentru educația timpurie. Parcursuri diferite, unite prin aceeași convingere: munca unui pedagog capătă valoare prin oamenii pe care îi ajută să crească.

Pentru elevii care își aleg în acest an profesia, aceste povești pot fi un argument. Educația are nevoie de inteligență, creativitate, competențe digitale, empatie, energie și inițiativă. Are nevoie de tineri capabili să înțeleagă generațiile care vin și să construiască, împreună cu profesorii cu experiență, școala următorilor ani.

Pentru cadrele didactice aflate la început de drum, mesajul este la fel de important: începutul vine cu întrebări, emoții și responsabilitate, iar parcursul profesional se construiește în timp. În municipiul Chișinău, mentoratul, formarea continuă, sprijinul metodologic, proiectele educaționale și măsurile dedicate tinerilor specialiști creează un cadru în care debutul poate deveni dezvoltare, iar vocația – o carieră.

Pentru părinți, există poate o întrebare care merită privită altfel: dacă propriul copil ar spune că vrea să devină profesor, l-am încuraja? Prestigiul unei profesii se construiește și prin felul în care vorbim despre ea acasă, prin respectul pe care îl acordăm oamenilor care educă și prin încrederea pe care o oferim unei generații tinere pregătite să preia această responsabilitate.

Iar pentru copiii care se întreabă astăzi „Ce voi deveni când voi fi mare?”, răspunsul poate rămâne deschis. Priviți în jur. Descoperiți. Întrebați. Învățați. Și păstrați printre posibilități și profesia care le deschide celorlalți toate celelalte profesii.

Pentru că viitorul unui oraș începe, în fiecare dimineață, într-o grădiniță și într-o sală de clasă.

Iar generația de mâine va purta, într-un fel sau altul, amprenta profesorilor pe care îi alegem, îi formăm și îi susținem astăzi.

Abonează-te la articolele

Vip Magazin