Jurnalistă
În studenție, mă așezam în fața oglinzii și spuneam: „Bună seara, sunt Anișoara Loghin și vă prezint jurnalul…”. Am ajuns apoi să lucrăm împreună și, cu toate astea, nu cred că am văzut-o cu adevărat. Dincolo de fermitatea care uneori intimidează, Anișoara e sensibilă. Foarte. Are o inimă mare și plânge ușor. La fel ca mine. Poate că poți cunoaște un om ani la rând și, într-o zi, să descoperi în el ceva ce nu ți-a arătat niciodată.
Uneori viața îți vorbește și te impune să faci schimbări, chiar dacă, aparent, nu ești pregătit.
După 16 ani de regim fix și foarte alert, inițial m-am pomenit într-un soi de blocaj, recunosc. Cu multe gânduri și întrebări existențiale, dar și cu certitudinea că lucrurile trebuie să se schimbe. Neclar cum, dar cert e că drastic. Nu am zile în care să lenevesc, sunt mereu ocupată cu ceva, deși nu sunt la birou, iar serile mele sunt mereu alături de copii, cărora le-am lipsit.
Privind în urmă, cariera mi-a ocupat mult timp și spațiu pentru că așa am permis eu, a fost alegerea mea. Și va continua să ocupe, doar că, sper eu, într-un mod mult mai flexibil și inteligent. Am sacrificat multe momente în care, poate, trebuia să fiu alături de oamenii dragi: sărbători trăite pe fugă, mai puțin savurate, vacanțe rare și scurte și, cel mai important, emoțiile copiilor mei atunci când ar fi trebuit să fiu lângă ei.
Dincolo de ceea ce oamenii au văzut la televizor, nu m-am expus foarte mult din tot ce însemn eu până acum. Nu am simțit nevoia și, mai mult, probabil că aveam sindromul impostorului. Ceea ce rămâne pentru mine mereu este starea în care intru doar când sunt singură, cu cărțile mele, cu gândurile mele, cu un document deschis pe laptop, în care mai notez chestii și emoții.
Raul și Carla sunt încă la vârste la care nu înțeleg ce înseamnă vizibilitatea, din fericire. Pentru ei, sunt doar mama, iar acest cuvânt, pentru mine, are o greutate emoțională enormă. Ei m-au schimbat, iar apariția lor mi-a demonstrat că iubirea este motorul invizibil care pune lucrurile în mișcare și că pentru tot trebuie să ai o motivație. Ei sunt motivația mea, ei, dar și obligația umană din capul meu, care îmi spune că trebuie să trăiești cu intensitate. Anume asta aș vrea să le insuflu: că, într-un final, trebuie să trăiești. Cred că misiunea noastră în viață e să savurăm și probabil de asta e misiune, pentru că, per ansamblu, nu ne prea reușește.
La un moment dat, m-am prins la ideea că mulți dintre oamenii puternici pe care îi cunosc au în spate o mare nesiguranță. Evident, poate greșesc, dar uneori n-ai de ales decât să fii puternic și să mergi înainte. Această nesiguranță este și vulnerabilitatea mea, completată de multe frici și îndoieli.
După plecare, am simțit presiunea de a ști imediat ce urmează. Am simțit-o din secunda doi, pentru că oricine afla că am plecat mă întreba: „Ce mai departe?”. Și era prima dată în viață când nu știam ce mai departe. Nu prea mi-am dat libertatea să nu am răspunsurile, deși știu sigur acum că, în primele săptămâni, ar fi trebuit s-o fac. Pentru că am pus și eu o presiune enormă pe mine. Dar, în fond, știe cineva ce va fi mai departe? E un pic iluzoriu.
Cât despre succes, el înseamnă lucruri diferite pentru fiecare. Succes e pentru cineva o notă bună la curs și pentru altcineva un Bentley la poartă. Iar eu mereu m-am raportat la cei care au reușit să facă lucruri cu impact. Încă nu pot spune că le-am făcut profesional. Personal, însă, de succes începe să mi se pară omul care reușește să producă schimbări frumoase în alți oameni. Nu voi spune „Da, am reușit”, pentru că-s om și, după o reușită, deja mă gândesc la alta. Poate la sfârșitul vieții, dacă o fi cazul să spun asta.
Unei femei care simte că are nevoie de o schimbare, dar încă nu se simte pregătită să o facă, i-aș spune că uneori viața îți vorbește și te impune să faci schimbări, chiar dacă, aparent, nu ești pregătit. Și încă una: fii atentă la corpul tău, el îți comunică înainte s-o facă creierul, iar dacă fizic nu ești bine într-un loc, acolo e începutul schimbării din capul tău.
Interviu de Mihaela Tarlapan, Foto: arhiva personală
#schimbare