Astăzi vă scriu despre Ana, despre lumea sa şi visurile pe care le-a transformat în realitate… unul dintre aceste visuri fiind propria casă, un spaţiu ce îi păstrează, prin fiece detaliu, subtilitatea atingerii. Pe Ana o cunosc de câţiva ani… ştiam că este o femeie frumoasă ce s-a regăsit cu succes în afaceri, dezvoltând serviciul de chatering „Vanilla”.
Îi cutreierasem de câteva ori pozele de pe Facebook… cum obişnuim tot mai des să facem în era tehnologiilor. Schimbasem câteva saluturi şi formule de politeţe la evenimente ce ne adunau în aceeaşi sală şi… cam atât. Dar iată că, într-o bună zi, la indicaţia redactorului-şef, i-am păşit pragul pentru acest interviu, descoperind altfel această femeie… pentru că nicăieri un om nu este mai autentic decât la el acasă. Şi mi-a plăcut ce am descoperit… viziunea asupra vieţii, calităţile sale materne, dragostea pentru gătit, pasiunea şi felul său deschis de comunicare, echilibrul interior şi o linişte ce te compleşeşte.
Când scrii despre o femeie frumoasă, îţi vin în minte asocieri parfumate… şi detalii fine, o poţi compara cu toate formele artistice şi tot nu îţi pare de ajuns… parcă te opreşti pentru câteva clipe din scris ca să… vorba poetului… „să nu striveşti corola de minuni a lumii”. Aşa că o las pe ea, pe Ana, să vorbească. În intimitatea propriei case, cu chipul feciorului său, Max, reflectat în priviri, depănând gânduri într-un living rafinat…
De când mă țin minte, am visat la o casă a mea. Atunci când construiam, în timpul vacanţelor la mare, castele de nisip, le protejam cu grijă de valurile ce se repezeau spre mal şi, când plecam de pe litoral, voiam să cred că micile mele construţii vor rezista cu mult mai mult decât o zi sau o noapte. Au trecut anii şi venise momentul în care, matură fiind, am avut resursele, forţa şi iniţiativa de a achiziţiona şi amenaja propria locuinţă. S-a întâmplat acum 10 ani. A fost o provocare ce a presupus şi satisfacţie, dar şi greutăţi. Nu e deloc simplu să agoniseşti, apoi să investeşti raţional tot ce ai agonisit, la fel cum nu e deloc simplu să faci astfel încât casa să te reprezinte şi să fie aşa cum ai creionat-o ani la rând în minte. Azi cred că am reuşit să fac faţă acestei provocări şi că atunci când îmi păşeşti pragul, păşeşti în lumea mea.
Cred că o casă nu e doar locul în care vii să dormi seara târziu pentru ca să ieşi a doua zi, în zori, pe uşă. Casa are suflet, de a cărui plenitudine are grijă proprietarul. Am un program foarte încărcat pentru a dezvolta afacerea, sunt şi o prezenţă frecventă la evenimente, îmi place să ies în oraş cu prietenele, dar mi-e enorm de drag să petrecem, alături de feciorul meu, Max, timpul acasă… să o umplem de veselie jucându-ne, să facem sport, să citim ore în şir, să desenăm sau să urmărim ceva la TV în living, să gătim gustos şi apoi să savurăm aromele… Deseori, la masă, suntem nu doar noi doi, ne place să primim oaspeţi.
Gătitul este marea mea pasiune, care îmi ia o bună bucată din zi şi îmi încearcă imaginaţia pentru combinaţii culinare sau platinguri. Din această pasiune a pornit şi afacerea mea, Vanilla chatering. Mi-am propus să delectăm cu mâncare gătită în mod profesionist, echilibrată, sănătoasă şi gustoasă nu doar pe cei de-ai casei.
Mentorul meu şi omul care m-a luat de mână de fiecare dată când am avut nevoie de ajutor este mama mea, Angela Beşelea. Ştiu că ceea ce sunt este şi meritul ei. Chiar dacă sunt matură şi, la rândul meu, mamă, mă simt copil în preajma ei şi ştiu că mă pot bizui pe ea oricând.
Pentru mine, este important ca acasă să reprezinte locul unde mă pot relaxa. În mod evident, am încercat să creez un mediu plăcut, estetic. Totuși, am pus accentul pe latura funcțională a acesteia, astfel încât încăperile să fie, în primul rând, practice, confortabile. Locul preferat în casa noastră este chiar cel în care ne aflăm acum, livingul. Aici îmi este reflectată personalitatea. Şi… vezi geamul de acolo? Ador să fiu „scăldată” prin el, pe timpul zilei, de lumina soarelui sau să ascult ploaia. Căderea stropilor mă liniștește.
Emoţia unei case se conturează pornind de la detalii… în casa noastră pot fi observate multe fotografii de familie, tablouri cu peisaje, o bibliotecă destul de mare, obiecte de decor pe care le-am primit în dar. Oricât de mult ar munci un designer la interiorul casei tale, îndeplinindu-ți doleanţele şi indicaţiile, nu te vei regăsi aici până când nu vei oglindi emoţia personală, istoria ta.
Cred că o casă trebuie să fie domnită de armonia unui cuplu. Şi au fost timpuri în care aşa a fost. Am iubit şi am născut prin această iubire un copil. Dar nu a fost să fie… atunci când drumurile duc în direcţii diferite, oricât ai încerca, nu ai cum să le suprapui. Astăzi, sunt din nou în aşteptarea dragostei şi sper că Dumnezeu ghidează spre mine adevăratul suflet pereche. Intenţionat am zis „în aşteptarea”… nu ştii niciodată cum e setată providenţa.
Ana Revencu a optat pentru un apartament spațios într-o zonă liniștită a unui cartier cu infrastructură modernă din Chișinău. Odată ce îi pășești pragul, te lași cucerit de stilul neo-clasic în culori pastelate, în care eleganța și opulența rafinată se iau de mână. Mobilierul din apartament nu putea fi conceput decât de Stillferro, aceasta fiind afacerea familiei sale, dar și o viziune de design ce a cucerit-o în totalitate pe Ana. Canapelele, oglinzile și consolele se întegrează în mobilierul cu alură regală din living, transformându-l într-un spațiu ce respiră relaxare. Atenția ți se oprește la fiece încăpere din apartament. Și dacă tot am vorbit de living, nu putem trece cu vederea bucătăria, întrarea spre care este dinspre living, fiind reprezentată de o ușă de proporții, mereu deschisă. Bucătăria în sine este un joc dintre alb și negru, minimalist și cu bun gust. Curiozitatea s-a lăsat condusă și dincolo de ușa dormitorului, descoperind intimitatea Anei… dar și două dressinguri impresionante, în care hainele și culorile, dacă ești femeie, te vor reține ore întregi…
Text: Doina Popa. Foto: Diana Rudenco, Natalia Mitereva