Se consideră un inginer ratat, cineast fără diplomă și făcător de ce-i place. Hobby-ul său principal este detestarea unui sistem întreținut de nonvalori, lipsit de logică și de progres. Vorbim despre Dumitru Marian, cel care a adus acum șase ani în Republica Moldova fenomenul cultural „Anim’est”, iar în 2016 – și TIFF-ul, nu boala, dar Festivalul Internațional de Film „Transilvania”.
Prin ce a fost anul 2016 remarcabil pentru dvs? Ce succese ați obținut pe parcursul acestui an?
A început un nou ciclu în viața mea. Am renunțat la un job după cinci ani de muncă, care îmi era foarte drag, și m-am trezit cu mult timp liber, respectiv, am mai adus în Moldova un festival important din Europa de Est – Festivalul Internațional de Film „Transilvania”. Sper să prindă rădăcini. Am fost la SOFA – School of Film Agents, unde am demarat un proiect pe distribuție de film, care ar trebui să dea roade peste ceva timp.
Cum a apărut „Anim’est”? Cât de important este pentru societatea moldovenească acest festival?Eu cred că Cineva, acolo sus, are niște planuri pentru mine și, din când în când, îmi dă câte un semn, ca să știu că sunt pe calea cea dreaptă. „Anim’est” m-a găsit (anume el pe mine, nu invers) undeva pe la Sofia, într-o perioadă în care îi invidiam pe români pentru succesele lor și plângeam de mila noastră, a cineaștilor tineri, autodidacți în mare parte, talentați pe alocuri, pasionați în exces, dar născuți în Republica Moldova. Era perioada în care aveam impresia că o lege a cinematografiei ne-ar schimba soarta, dar nu era nicio șansă ca ea să se aprobe la acel moment. Și, în plină disperare, într-o pauză de cafea, s-a apropiat de mine unul dintre băieții de la „Anim’est” București, care mi-a propus să organizăm acest festival și la Chișinău. Se întâmpla acum șase ani.
Cât de important este acest festival pentru societate? Deloc important, dacă o întrebi pe ea, societatea. Nu ține de foame, nici de cald. Dar e un strop de apă vie, zic eu. Ca și multe alte evenimente culturale (nicidecum toate) care ne mai despart de îndobitocirea completă și irecuperabilă propagată de sistem. Orice eveniment (cultural sau social) la care se adună mai mult de doi oameni care gândesc poate deveni un nucleu de rezistență și, poate-poate, explodează la un moment dat. De asta cred că dacă vrei să se schimbe ceva, schimbă ceva!
Dacă nu producător de film și de publicitate, ce ar fi fost Dumitru Marian? De ce?
„Producător de film și de publicitate” este, deja, cea de-a doua șansă, pentru că, inițial, soarta (și sărăcia părinților) era să mă facă inginer, așa că, probabil, asta sau nimic.
Cine, ce vă inspiră?
Pe lângă cea mai mare realizare a mea, cele două fete și un băiat, mă trezesc dimineața și îmi apare o întrebare. Ies din casă (sau intru pe internet, mai nou) ca să găsesc un răspuns. Între timp, mai apar alte întrebări. Aceste întrebări fără capăt generează curiozitate, entuziasm, deznădejde, ură, speranță, pasiune și, pe mine, sentimentele de tot felul mă motivează să fac tot ce fac.
Ce așteptări aveți de la anul în care abia am intrat?
S-a cam dat peste cap lumea. Omenirea a cam pierdut controlul. Realitatea zilelor noastre are tot mai puțin sens, iar noi, moldovenii, suntem campionii nonsensului. Sper ca în anul viitor să apară mai mulți oameni la locul lor și să dispară unii care țin loc de luători de decizii. Și mai sper să nu reapară întrebarea de care mă tem cel mai mult – „De ce mai sunt în țară?”.
Fişier
Producător de film și publicitate
Data şi locul nașterii: 28 octombrie 1979
Studii: Universitatea Tehnică a Moldovei (specialitatea inginer electronist), 2001;
Scuola Nazionale di Cinema, 2006; EsoDOC, 2007; Aristoteles Workshop, 2008; SOFA – School of Film Agents, 2016
Text: Svetlana Tataru
Foto: arhiva personală