Dacă mergi la Teatrul Geneza Art cu siguranță nu poți să nu-l observi. Prezența lui se impune oriunde, chiar dacă mai rar îl vedem în interviuri. Știe cu exactitate ce vrea și asta se citește prin felul și atitudinea cu care vorbește. Viorel Cozma a îndrăgit teatrul fără să știe prea multe despre el, deși viața i l-a scos în cale ca pe o binecuvântare. Cu fiecare rol este tot mai bun și mai bun, iar el savurează din orice personaj. Omul de pe scenă și cel de acasă cu siguranță nu este unul și același, cert că este un familist care își iubește mult cei doi băieții și Zâna lui.
Lumea teatrului am descoperit-o în anul 2008 când am venit la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, pâna atunci nu prea știam ce semnificație are. La noi în sat rareori își făceau apariția artiști sau spectacole. Gustul de a fi actor l-am simițit prin clasa a-X-a, atunci când profesoara de limba română m-a provocat să joc rolul profesorului Horia Holban din „Clopotnița” scrisă de Ion Druță. Atunci toți mi-au pus ștampilă: „Tu vei fi actor”. Așa și a fost, după liceu, mi-am luat diploma, ghiozdanul și m-am pornit la Chișinău. De atunci viza mea de reședință este aici!
În anii de studenție am colaborat cu multe teatre din Chișinau. Îmi plăcea să mă cred ,,ACTOR MARE’’, ca mai târziu să înțeleg că actori mici nu există. După absolvire am activat cinci ani într-un teatru din capitală și nu simțeam că cresc sau mă dezvolt ca și profesionist în domeniu. Ca orice om vrei provocări și roluri care să-ți depășească așteptările despre tine. Atunci când doream să mă rup de scenă, am fost primit în echipa Teatrului Geneza Art. Aici este altceva, aici muncești asupra ta și ai unde crește. Și iată că oficial fac parte din această echipă deja mai mult de cinci ani.
Eu sunt prea realist să visez la roluri mari, mi-e frică să vreau ceva și să nu se realizeze. Mai bine să vină lucrurile sau rolurile de la sine. Trebuie să recunsoc că atunci când eram student visam mai des, probabil anii sau societatea în care trăim ne face să avem un spirit mai practic.
Teatru continuă să educe, dar uneori actorii nu știu să se prețuiască și să se valorifice. Teatru este o experiență bună de a te cunoaște și de a fi diferit, chiar dacă ești același OM. Am avut și experiențe mai puțin frumoase în această lume, dar toate sunt lecți! Important că acum mă simt bine unde sunt, iar Teatrul Geneza Art este o platformă bună de a ne depăși pe noi înșine, probabil scena de aici mi-a deschis alte orizonturi și am început să privesc scena și publicul cu alți ochi.
Întotdeauna este loc de mai bine, dar toate la timpul lor. Ușor, ușor ne modernizăm, ne europenizăm…Nu știu dacă e nou sau nu, dar ar fi bine fiecare să facă ceea ce simte și acolo unde vrea. Este important să crezi în tine, în regizor, în colegi, în familie și doar atunci ești mai sigur pe ceea ce ești și cum faci.
Dacă tot mă întrebi, teatrului din Republica Moldova cred că nu-i ajunge mai multă îndrăzneală. Dacă am fi mai curajoși și am ieși dincolo de culise, am sparge niște tipare, actorul ar fi altfel valorificat. Totuși sec. XXI este unul modern, iar noi nu trebuie să ne repetăm. Un mare mulțumesc pentru regizorii buni!
Nu știu ce va fi peste zece ani, sunt omul care trăiește cu prezentul! Așteptările mele se limitează la roluri bune și spectatori înțelegători. Important familia sănătoasă, în rest toate sunt detalii!
Acasă întotdeauna mă așteaptă o Zână și doi băieți, asta rămâne cel mai prețios!!!
Vreau să călătorim mult și să ne oprim în țara care ne place! Să fie pace!
Foto: Mihail Turculeț