Alex Calancea Band & Fraţii Advahov, premiați pentru cel mai bun show al anului 2016

Pe cât de mârșav a fost anul din punct de vedere economic și politic, pe atât de mănos a fost sub aspect cultural. Evenimente, mai ales muzicale, care să ne smulgă din cotidian am avut cu prisosință. Iar la final de an, cu linia trasă, devine dificil să alegi un concert pe care să-l declari cap de top. Greu, dar ținând cont de totalitatea aspectelor care constituie calitatea unui show, alegerea, inevitabil, cade pe concertele susținute de două fabuloase proiecte: Alex Calancea Band și Orchestra Municipală de Muzică Populară condusă de Vitalie și Vasile Advahov, care se reunesc de câteva ori pe an!

Au cântat la „Potcoava de Aur” prin 2013, apoi, în PMAN, la invitația Departamentului cultură al Primăriei Chișinău, au stârnit valuri de reacții incredibile. Erau ireali prin expresia lor muzicală. Genul mai puțin conta. În strunele și clapele acestor instrumentiști încape toată muzica. Priceperea necesară o au, la fel și profesionalismul. Publicul, adunat cu zecile de mii, a vibrat la fiecare perlă muzicală. Și a devenit clar – un public capabil să aprecieze muzica valoroasă avem. Mitul că nu ai pentru cine cânta altceva decât muzică de consum s-a spart. Iar unde e suflet și profesionalism, se va găsi și public. Una e să aduni spectatori la nivelul zecilor de mii într-un open air, altceva e să-l faci să scoată bani din buzunar pentru un bilet, mai ales atunci când acești oameni au ocazia să te vadă gratuit minimum de două ori pe an. Alex Calancea și Vasile cu Vitalie Advahov, când au unit chitarele cu viorile, nu s-au gândit că această combinație va funcționa și va dura. E combinația care le-a marcat viziunea și parcursul muzical în ultimii ani.

Ceea ce ar trebui repetat clar e că Alex Calancea și bandul său sunt mult peste nivelul moldovenesc. Nu lipsa concurenței îi face buni, ci calitatea lor incontestabilă. Mai mult decât atât, sunt proiectul care a generat și provocat apariția altor proiecte de acest fel. O bună perioadă, nu prea au avut concurență, pentru că la vremea apariției lor, estrada moldovenească zăcea nestingherită în fonogramă, pentru că așa era comod. Iar să scoți un sistem întreg dintr-o formulă care funcționa fără a implica efort nu e lucru ușor. Alex Calancea Band a impus, prin propriul exemplu, showbizul moldovenesc să renunțe la fonogramă. Au trecut niște ani, până de ideea de a cânta live s-au prins și alții, creând trupe. Meritul este EXCLUSIV al lui Alex Calancea, care a insistat orbește pe ideea de muzică live. Astfel, Calancea merită toată admirația și respectul, pentru că a tras pe umerii săi schimbările care s-au dat cu greu. Mai mult decât atât, a impus un nivel spre care ar trebui să tindă toți artiștii. Fără a exagera, îl putem califica drept un Prometeu al scenei moldovenești contemporane.

La celălalt capăt stă o întreagă orchestră de muzică populară. Una care răspunde provocărilor, oricât de trăsnite ar fi ele, oricât de departe de tiparul folclorului. Până la urmă, cine a zis că muzica populară nu poate fi mai hard? Vitalie și Vasile Advahov au o echipă de instrumentiști tineri, profesioniști și foarte sprinteni nu doar la aruncat degete pe strune, dar și la minte. Când a venit la ei Calancea și le explica tabloul piesei „Nunta în pădure”, făcând uz de metafore și expresii colorate, cei care știu cu ce se mănâncă nunțile moldovenești l-au și întrebat: Da’ tu din ce sat ești? Până la urmă, piesa asta nu prea are șanse să fie cântată la nunți. Are o ținută pentru scene mari. Iar Orchestra Fraților Advahov arată că nu doar hard pot fi, dar și expresia muzicală jazzistică se poate împleti într-un mod grațios cu melismatica populară. Și asta pentru că Vitalie și Vasile nu au o gândire muzicală expirată. Buni cunoscători ai folclorului, știu cum să-l fasoneze pe potriva oricărui alt curent, fără a-i deteriora măreția și finețea.

Dacă stai să asculți acești valoroși artiști, și nu trebuie să-ți forțezi urechea, înțelegi clar că în showbiz e loc de artă, de cultură. Or, cultura nu-l lasă pe om să se clatine nici la prima adiere de vânt, dar nici pe furtuni. Câtă cultură, atâta caracter.

Instrumentist, dirijor ai Orchestrei Municipale de Muzică Populară

Text: Victoria Cușnir