Fişier
PRODUCĂTOR, ARANJOR, COMPOZITOR, BAS CHITARIST
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 4.01.1977, MOVILENI, GLODENI
STUDII: AMTAP
COORDONARE: EUGENIA ION
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Alex Calancea – cel mai cunoscut basist de la noi. Ne lasă uimiți cu fiecare proiect pe care îl face alături de echipa sa. Anul 2021 i-a dat multe, dar i-a și luat… „Povestea de Iarnă” e proiectul culminant al anului 2021. Artistul și Lupii săi ne-au teleportat într-un cadru uimitor, acompaniat cu folclor autentic și rock. Vestea cea bună este că proiectul continuă și în 2022…
Legat de rădăcini
Cea de-a doua ediție a proiectului „Povestea de iarnă 2021” a fost una de vis. Eram în pandemie, însă împreună cu Media Show Grup am încercat să ne unim forțele și să realizăm un spectacol alb şi inedit, ca şi concept. Însă, atunci când lucram la scenariu, la sfârșitul lui noiembrie, am pierdut-o pe mama. Astfel, am schimbat decorul și conceptul.
Am vrut să fie acea poveste veche a noastră, ca printr-o pădure mai „întunecoasă” și o ambianță cuprinsă de întuneric, să găsim acea lumină, acea idee pozitivă și acel major muzical. Cei care nu au fost la concert, pot să ne urmărească pe Youtube. Proiectul a ieșit atât de bine, încât vom continua şi în 2022. Chiar acum lucrez la asta și nu vreau să fac ceva ce ați văzut deja.
Această „Poveste de Iarnă” este un proiect cu foarte multe drumeții ale Lupilor la case de copii și aziluri de bătrâni. Sperăm să ducem şi în acest an lumină acolo unde chiar trebuie, la acele suflete uitate de lume.
Anul 2021 a fost și cu bune, și cu rele. A fost un an în care s-a investit mult. Am lucrat destul de intensiv chiar și în perioada pandemiei. Am semănat seminţele a căror roade le culegem acum, iar vara aceasta chiar suntem plini de festivaluri și concerte. Avem și festivalul Lupilor, în august, acasă, apoi în septembrie la Arenele Romane în București.
Dacă e să mă caracterizez prin muzică, să știți că am început cu jazz, dar oricum rămân fan Weather Report – un proiect de fuziune între jazz și jazz rock. În această formație activa unul dintre basiștii mei preferați – Jaco Pastorius. La fel, rămân fan tot ce a făcut Motown Studio, pentru că acolo era James Jamerson, la bass, un alt artist pe care îl apreciez mult.
Despre trendurile de azi… recunosc că nu prea ascult radioul. Mă axez pe clasică pentru că toată lumea se inspiră de acolo. Oricum, atunci când apare ceva nou, îmi place să ascult sound-ul și să văd conceptul. Trebuie să fim în pas cu tot ce se face în această industrie.
Nu am fost alintat cu laude legate de talentul meu. Am spus-o de mai multe ori: nu mă consider un om talentat. Sunt un om, probabil, muncitor. Eu am văzut oameni talentați care prind totul din mers. În cazul meu e o altă poveste. Nu contează cine îți spune că ești talentat, contează ceea ce faci. Atunci când publicului îi place produsul tău și o faci din plăcere, cu o doză mare de artă, cred că ești cel mai împlinit.
În Moldova aveam o piață muzicală mică. Aici ne măsurăm talentul prin câte concerte sau nunți avem în agendă. Suntem foarte departe de ce înseamnă industrie muzicală, dar artă se face! Pentru ceva mai comercial, ar trebui în primul rând să vorbim de un mic showbizz, măcar o piață ca în România. Acolo sunt casele de discuri care bagă bani în artiști mai de valoare sau mai „umflați”. Oricum, rămân pe fir oamenii talentați și artiștii care au un mesaj și nu contează dacă fac un concept comercial sau mai underground.
Probabil, fiecare din noi este fiu de dac și de zeiță. Băieții mei din trupă sunt vorbitori de limba rusă, nu au cântat folclor niciodată. Nu știau despre ce este folclorul nostru și, atunci când am creat proiectul, în primul rând am început să le explic nuanțele. Băieții nu au origini românești, dar au înțeles totul perfect. Prin muzica noastră încercăm să ne spunem povestea.
Anul trecut, prin Festivalul Lupilor, am vrut să pecetluiesc pe pământul străbunilor mei această emblemă a festivalurilor și m-am dus în satul meu de baștină, Movileni. Am ajuns pe lângă balta lui Calancea, acea zonă unde cândva au trait străbunii mei. Cu mulți ani în urmă acolo se revărsa Prutul și, la un moment, din această cauză s-au dărâmat casele străbunilor și au fost nevoiți să își mute locul de trai. Am vrut că anume acolo unde tatăl meu a văzut primii lupi și a auzit primele povești, în acel sărăieș de lângă balta lui Calancea, să pun această emblemă realizată de sculptorul Alexei Vidrașcu.
Recunosc că în acele momente mi-am pus întrebări despre străbuni și cât de tare sunt legat de ei. Toată lumea m-a tot întrebat de ce am pus emblema pe acea toloacă, pentru că în jurul satului sunt multe alte locuri frumoase. Instinctiv, m-am dus acolo pentru că am vrut să ajung la rădăcini și „să mă adăp” cu energie și cu forță din locurile unde au trăit străbunii mei.
Totuși, trebuie să săpăm mult. Oricât de mult am vrea să fim europeni și să mergem și în America și în Rusia, ne întoarcem acasă. Aici respirăm altfel, gândim altfel și ne simțin cei mai importanți.