Iubirile… Azi se consumă rapid și se afișează ca trofee în vitrine digitale. Dar Alex Velea pare să fi găsit acel echilibru rar între pasiune, profunzime și discreție. Alături de Antonia. Interviul nostru nu e doar o serie de răspunsuri, ci o confesiune despre cum se trăiește iubirea când ești în lumina reflectoarelor, dar și în intimitatea casei. Despre curajul de a fi vulnerabil, despre loialitate și răbdare, despre muzică, copii și drumul comun. Este, poate, cea mai autentică declarație de dragoste pe care o veți citi în paginile acestei ediții.
Alex, în primul rând îți mulțumim pentru că ai acceptat provocarea noastră de a lăsa publicul să vadă mai mult decât ce se vede pe scenă… Zi-mi te rog cum ar arăta iubirea voastră, dacă ar fi transpusă într-o scenă de film? Cine ar regiza-o și unde s-ar filma?
Ar fi un film regizat de viața reală, fără duble și fără machiaj. Genul acela de scenă filmată la apus, într-un cartier cald din Barcelona sau pe o plajă sălbatică din Bali. Regizorul? Dumnezeu, că doar El știe ce-a pus în inimile noastre.
Care sunt acele gesturi zilnice care par mici pentru lume, dar mari în relația voastră?
Când îmi citește gândul doar din privire, când mă îmbrățișează fix atunci când nu știam că am nevoie. Lucrurile astea „mici” sunt coloana noastră vertebrală.
Ce parte din voi scoate la lumină celălalt – pe care nu ați fi descoperit-o niciodată singuri?
La mine, Antonia a scos o blândețe pe care nici nu știam că o port. Un echilibru. Ea spune că i-am scos curajul să fie vulnerabilă și puternică în același timp.
Cum arată intimitatea voastră într-o zi obișnuită, departe de scenă, de camere, de aplauze?
O iubire relaxată cu râsete, mâncare comandată, copii în jurul nostru și muzică pe fundal. E liniște și gălăgie în același timp. E perfect.
Care e povestea unui obstacol care v-a testat relația și v-a făcut mai rezistenți?
Am fost judecați la început. Prea mulți ochi, prea multe păreri. Ne-a testat fiecare nerv, dar ne-am strâns și mai tare de mână. A fost un filtru care ne-a întărit.
Ce înseamnă loialitatea într-un cuplu în care amândoi sunteți iubiți de milioane de oameni?
Înseamnă să știi cine e omul tău dincolo de like-uri. Loialitatea noastră n-are legătură cu „publicul”, ci cu ce e în spatele ușii închise.
Cum se negociază visurile personale într-o relație în care ambii aveți identități artistice puternice?
Cu respect. Cu ascultare. Și cu susținere. E loc pentru amândoi pe scenă și în viață. Ne completăm, nu ne concurăm.
Ce a învățat fiecare dintre voi despre răbdare, de când sunteți împreună?
Că iubirea nu e despre graba de a ajunge undeva, ci despre plăcerea de a merge împreună, pas cu pas. Și că răbdarea e o formă de respect.
Ce compromisuri ați făcut unul pentru celălalt, fără să vi se pară că ați pierdut ceva?
Timp. Am dat din timpul nostru individual ca să fim împreună. Și a fost cel mai bun schimb.
Cum se simte protecția într-o relație în care amândoi păreți puternici în feluri diferite?
E ca un zid invizibil care se ridică instant când ceva ne atinge. Nu contează cine protejează pe cine – se întâmplă în ambele sensuri, natural.
Ce v-a învățat muzica despre voi ca oameni, nu ca artiști?
Că sufletul are nevoie să se exprime. Că suntem mai sensibili decât lăsăm să se vadă. Și că vulnerabilitatea e o superputere.
Există o frică pe care ați reușit să o învingeți doar pentru că v-ați avut unul pe celălalt?
Frica de a nu fi înțeles. Frica de eșec. Când ai un partener care te ține de mână, parcă nu mai contează cine te judecă.
Care e momentul în care ați simțit că sunteți nu doar un cuplu, ci o poveste care inspiră?
Când oameni ne-au scris că iubirea noastră le dă curaj. Că și-au regăsit încrederea privind la noi. Acolo am simțit că e mai mult decât „noi doi”.
Ce înseamnă pentru voi succesul?
Să ne întoarcem acasă și să fim liniștiți. Să facem muzică din suflet, nu pentru algoritmi. Să ne vadă copiii fericiți.
Când creați sau urcați pe scenă, simțiți că reprezentați doar pe voi… sau și pe alții care se regăsesc în voi?
Reprezentăm o generație care vrea adevăr, care simte profund. Suntem vocea celor care iubesc fără scuze.
Cum vă influențează contextul social sau vremurile pe care le trăim – în artă, dar și în familie?
Ne obligă să fim mai ancorați. Mai sinceri. Să fim părinți conștienți și artiști responsabili. Trăim vremuri în care autenticitatea e mai valoroasă ca oricând.
Există o responsabilitate pe care o simțiți față de generația tânără care vă urmărește și vă ascultă?
Da. Să arătăm că iubirea nu înseamnă perfecțiune, ci muncă, loialitate și respect.
Care sunt valorile de la care nu faceți rabat nici în muzică, nici în viața personală?
Adevărul. Respectul. Demnitatea.
Cum vedeți evoluția industriei muzicale în care activați – și cât de importantă e autenticitatea în acest peisaj?
Industria devine tot mai rapidă, dar și mai rece. Autenticitatea e singura care te face să reziști. Lumea simte când nu ești sincer în versuri.
Dacă ar trebui să lăsați un mesaj pentru lumea de mâine, ce ați scrie cu semnătura voastră comună?
„Iubiți sincer, visați curajos, trăiți cu inima deschisă. Restul… vine.”
Interviu: Rodica Ciorănică