Alexandru Lebedev a câștigat premiul „Omul Anului 2016” la categoria Presa online

Nu se consideră jurnalist, e un comunicator get-beget, dar a reușit să creeze unul dintre cele mai citite site-uri din Republica Moldova, potrivit BATI, care din noiembrie 2016 a fost menționat și în Barometrul Opiniei Publice. Totuși, el spune că cea mai mare realizare rămâne planta din camera sa, care, în ciuda neglijenței lui, e încă vie, după patru ani de „conviețuire”.

Dacă nu se specializa în comunicare (cu focalizare pe rețele de socializare), Alexandru Lebedev ar fi fost un psihosociolog-antropolog, pentru că îi place să urmărească oamenii, să îi vadă cum reacționează, să identifice anumite caractere, iar apoi, de ce nu, să le folosească.

Dar a ales să facă „un fel” de jurnalism și să devină un manager bun căruia nu-i este teamă să greșească și să recunoască acest lucru, dar și să calce pedala să corecteze lucrul greșit. Este flexibil și e gata să se simtă ca cel mai mare ratat din lume.

Împreună cu #diez, s-a consolidat ca o echipă, el și echipa învățând foarte multe lucruri despre ceea ce fac, dar mai ales despre ei. Nu în zadar, 2016 pentru #diez a fost un an de redesign și de trecere la versiunea mobilă.

Totuși, în opinia sa, #diez este de foarte mult timp ceva mai mare și mai importat decât persoana lui Alexandru Lebedev, el fiind doar un simplu membru de echipă, care, dacă va fi necesar, va face loc altor persoane talentate.

„Nu e cel mai ușor lucru să fii în echipă și să te simți o echipă, când cam tot ce este în jur te influențează și îți aruncă scântei. Eu respect foarte mult echipa din care fac parte. Proiectul #diez, fără fiecare persoană care a trecut pe la noi și a contribuit prin munca sa, nu ar fi fost ceea ce este azi”, îi place lui Alexandru să menționeze.

Îl inspiră oamenii care fac lucrurile cu pasiune și care pot vorbi ore în șir despre ceea ce fac, și aici pot fi incluși cei care călătoresc și citesc mult. Dar un loc aparte îl are și mama sa, Valentina, care este o sursă de inspirație pentru el.

Cine ar fi crezut că atunci când se simte rău, Alexandru mereu recitește poezia lui Rudyard Kipling „IF”, prin ea regăsindu-și echilibrul? Dar și adesea spune că e foarte important să stai treaz, căci visurile trăite sunt mult mai interesante decât cele visate.

La asta aspiră și în 2017. Ar vrea să citească mai mult, să meargă în locuri unde nu a mai fost, să-și readucă aminte câteva abilități vechi și să învețe altele noi, iar în ce privește echipa, vrea să extindă proiectul #diez aşa încât să continue să se autoîmbunătățească. Cum? Veți vedea în curând.