Anastasia Nichita: Campioana mondială a R. Moldova! | #womeninspire

Anastasia Nichita a devenit în acest an campioană mondială la lupte feminine. Paradoxal este că Anastasia nu se luptă doar în competițiile sportive, dar și în viața de zi cu zi, cu neajunsurile unei țări care nu îți poate susține campionii. Mi-a povestit că delegația noastră e unica care merge la competiții fără un medic. Cu toate astea, dorința de a fi învingătoare e atât de mare încât a învățat să pună lipsurile pe locul doi.

În spatele succesului sunt sacrificii, greutăți și traume.

Ai devenit Campioană Mondială. Felicitări! Ce ai simțit în momentul în care ai primit medalia și pe fundal a răsunat imnul Republicii Moldova? În momentul când am câștigat titlul de campioană mondială, emoțiile au fost inegalabile. Probabil câteva zile încă nu-mi venea a crede că am reușit. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.

De ce ai ales acest drum? Există un om care te-a motivat? Am ales să fac lupte la inițiativa fratelui meu, Dumitru. A făcut și el cândva lupte. Inițial nu mi s-a părut o idee bună, ca până într-un final să devin campioană mondială.

Cum a fost copilăria ta? Știu că părinții tăi au divorțat când erai foarte mică și tu ai locuit cu bunicii și mama ta. A fost o copilărie cu de toate: și bucurii, și neajunsuri, însă cred că anume aceste greutăți m-au făcut mai puternică și au clădit în mine calitățile de care acum mă mândresc.

Ai simțit lipsa tatălui? Te sună acum să te felicite după competițiile importante? Am avut norocul să am cei mai buni bunici, care au înlocuit lipsa tatălui și a mamei, cât ea a fost plecată peste hotare. Tata m-a sunat ultima dată acum un an…

Există un om în viața ta care îți este mereu alături și merge cu tine peste tot pentru a te susține? Fratele… El e mereu în sufletul meu, chiar dacă nu mai este printre noi.

Care este partea nevăzută a succesului sportivilor de la noi? Oamenii văd doar partea frumoasă, când suntem pe prima treaptă a podiumului și se cântă imnul, dar în spatele succesul sunt atâtea sacrificii, greutăți și traume. Țara noastră e unica care nu are un medic al lotului național. Nu avem o sală dotată cu aparate performante, și acesta e doar începutul…

Cum reușești să faci performanță în condiții nefavorabile? Caracterul și dorința de a fi învingătoare sunt atât de mari încât deplasează neajunsurile pe locul doi.

Are grijă Republica Moldova de campionii săi? Statul se implică, însă nu în măsura în care ar trebui pentru a crește campioni mondiali. Dacă am fi motivați mai mult și am avea suport mai mare, cred că și rezultatele ar fi mult mai bune și sportivii nu ar fi nevoiți să plece să reprezinte alte țări.

Este de la sine înțeles că ești o femeie puternică fizic, dar emoțional cum ești? Cum treci peste momentele grele din viața ta? Eu cea de pe salteaua de lupte și eu cea din viața de zi cu zi, suntem doi oameni total diferiți. În afara antrenamentelor și competițiilor, sunt o fire foarte sensibilă. Adesea, când îmi este greu pe suflet – plâng.

Cu ce traume te poți alege după o competiție și ce alte sacrificii trebuie să faci pentru a ajunge la performanță? Nu există sportiv de performanță fără traume. Eu m-am ales cu mai multe: spatele, genunchiul, umărul. Cât despre sacrificii: înainte de competiții trebuie să ținem diete, nu ne permitem să ieșim în oraș pentru că avem un regim strict al orelor de somn. Deseori suntem plecați în cantonamente, departe de familiile noastre. În ultimii trei ani mi-am serbat ziua de naștere în sala de antrenamente, fiind în pregătiri pentru campionate.

Ce îți place să faci în afară de sport? Ai alte hobby-uri? Îmi place să citesc, să vizitez locuri noi, să fac plimbări lungi și să pozez în fața aparatului de fotografiat.

Cum ar trebui să fie un bărbat ca să îți câștige admirația? Întâi de toate, ar trebui să mă susțină în ceea ce fac, să îmi fie aproape la bine și la greu, să mă respecte. Eu am norocul să am deja un astfel de bărbat lângă mine.

text: Eugenia Ion, Foto: arhiva personală

#campioană