Citește câteva mărturisiri făcute de Anatolie Melnic în podcast-ul „Sincer cu Tine”, realizat de Zina Bivol.
Pseudonimul de rege al farselor… astăzi realizez că ţine de domeniul trecutului, probabil pe atunci aveam nevoie de mai multă atenţie. Așa am simţit până unde poate ajunge aroganţa mea și cum e să vorbești cu toţi de la înălţime. Iniţial credeam că doar așa lumea mă poate accepta, cu glume prostești și comedii ușoare, gândind că eu mereu trebuie să-i amuz, dar nu e chiar așa.
Sportul m-a încurajat să fiu altfel. Mă supăram când Tania îmi spunea că trebuie să slăbesc, dar când am auzit o fată zicând că, din cauza burţii, risc să nu încap în fotografie, mi-am zis „Stop!”.
M-am lăsat de farse, de glume, de ceva vreme fac caritate, ajut oamenii care au nevoie de mai mult sprijin. Uneori nu mă recunosc, dar plâng, plâng când văd atâta lume neajutorată. După fiecare întâlnire, când ajung să montez video pentru unele din situaţii, tot plâng, fac o pauză și apoi revin. Uneori Tania plânge cu mine și mă roagă să fac asta cât mai rar. Un video cu aceste bătrânele îl editez în patru-cinci ore, fiindcă eu mă consum mult emoţional.
În timp, am înţeles cât este de ușor să faci un bine și nici nu trebuie să cheltui bani pentru asta. Binele nu trebuie să-l ascunzi, ba dimpotrivă, lasă să vadă cât mai multă lume și poate 1 din 100 va lua exemplu.
De la o vreme, am început să-mi cer iertare de la oamenii cărora în cei 8 ani le-am făcut farse, și mi-am propus în următorii 8 ani să recuperez.
Eu de la Jurnal am doar câteva persoane cărora pot să le mulţumesc, Victor Gândea că m-a adus la radio și Nata Albot că mi-a oferit posibilitatea să fac televiziune. Am plecat de acolo doar din motive financiare, dar asta nu a însemnat lipsa mea de respect, recunosc că în mare parte acolo am crescut și mi-am creat un nume, chiar dacă din cauza lor, contul meu de Youtube este blocat. Aici deja e povestea urâtă.
Kamy are 9 ani, dar încă vine și doarme cu noi, ne bucurăm de aceste momente, fiindcă știm că, cu cât crește, cu atât vom savura din asta mai puţin. E foarte plăcut că eu și Tania și acum ne spunem „te iubesc” și mai păstrăm tradiţia cu „Zaia”. Încercăm pe cât posibil ca viaţa de familie să nu o expunem mult în public, nu trebuie scoase toate lucrurile din casă, chiar dacă uneori eu sunt prea sincer.
Cel mai des mi-aș spune: „Fii bărbat”, uneori uităm să fim așa, iar fraza asta cel mai des mi-o spune tata. Este atât de important!
Urmărește interviul integral mai jos: