Andrei Mardari a câștigat premiul „Omul Anului 2017” la categoria Artă fotografică

Este unul dintre cei mai redutabili fotoreporteri din țară, fidel meseriei chiar și prin faptul că face abstracție de nunți și cumetrii, evenimente care, de fapt, țin în viață majoritatea fotografilor de la noi. Pe Andrei îl „ține în viață” fotojurnalismul, pasiunea care s-a transformat într-un veritabil lifestyle. Poate, pentru că n-a devenit hocheist profesionist, ocupație rămasă la capitolul hobby.

Veşnic tânăr, chiar dacă are statut de bunic deja, mereu ieşind şi intrând din (în) Casa Presei cu aparatul de fotografiat, gata de luptă – acesta este portretul general al lui Andrei Mardare, fotoreporterul Agenţiei Moldpres. Aşa îl cunosc colegii de breaslă, toţi cei din presă, dar şi actorii care devin eroii lucrărilor sale – unii, fără ştirea şi acordul lor, pentru că anume acesta este sensul meseriei sale. Personajele sale preferate sunt, însă, omul de la sat, copiii, vârstnicii – cel puţin, aceştia, tot timpul, sunt foarte sinceri…

Şi în 2017, Andrei Mardare a avut de muncă suficient, mai ales că jucătorii teatrului politic şi societatea noastră în general nu l-au lăsat să şomeze. Pe lângă realizările de bază, Andrei Mardari a bifat în anul trecut şi albumul Raionul Ialoveni, pe care l-a editat şi al cărui autor de imagini este – aşa a mai acumulat experienţă în plus, că bani în plus nu sunt niciodată. Sub aspect personal, şi-a fortificat statutul de bunic odată cu venirea pe lume a celei de-a doua nepoţele.

De-a lungul timpului, nu a avut multe aparate de foto­grafiat – ca şi femeile din viaţa lui, ele au fost puţine, dar bune, după cum glumeşte Andrei. Pasiunea, transformată cu timpul în meserie, a început prin a şaptea, în cadrul cercului de fotografie pe care l-a iniţiat laborantul de fizică, iar primul aparat de fotografiat a fost un Smena 8. După absolvirea şcolii, a mers pe front… Pe frontul muncii, la Studioul Moldova-Film, în calitate de asistent de operator. De acolo, de la operatorii documentalişti, a deprins stilul reportericesc, pe care l-a extins apoi în arta fotografică – ar putea face şi altfel de fotografie, dar nu se simte aşa de bine ca în fotografia de reportaj, socială. În fotografia reportericească, Andrei se regăseşte cel mai bine, acolo poate transmite perfect mesajul unui chip sau al unui eveniment.