Dorul are multe forme — dorul poate fi cântat, plâns, tăinuit sau păstrat într-o ladă cu zestre. Cu dor și despre dor este și colecția de cămăși și rochii vechi, adunate din mai multe zone ale României și Ucrainei de către Galina Rotaru, iar valoarea acestor piese vestimentare a fost descoperită și pusă în lumină de prezentatoarele de la Vocea Basarabiei și Radio Noroc. Sunt cămăși care au peste o sută de ani, piese lucrate manual, păstrând croiul și simbolurile din regiunile pe care le reprezintă. Sunt cămăși care spun o poveste — povestea celei care le-a cusut cu migală și credință.

Cu drag de tradițiile atât de asemănătoare și totuși diferite, cu gândul la tot ce înseamnă pace și unitate, colecția personală „Dor”, care numără câteva zeci de piese vestimentare, a adunat fetele și băieții la șezătoare. Hainele scoase din lada timpului au inspirat o sesiune foto de excepție, dar și emoții greu de descris. Aceste veșminte nu sunt doar obiecte de artă textilă, ci mărturii vii ale unei istorii pe alocuri comune. Ele vorbesc despre feminitate, demnitate și meșteșug. Despre identitate și istorie, despre vecinii noștri și despre un „Dor” păstrat cu grijă, viu și actual peste zeci de ani — pentru alte zeci de ani.

Sunt cămăși care spun o poveste — povestea celei care le-a cusut cu migală și credință.

Proiect de Galina Rotaru și Victoria Bucătaru

Fotografă: Victoria Wonka

Colecție de #[Dor] by Galina Rotaru

Galina Rotaru – femeia care poartă dorul prin lume

Strânge, salvează și iubește ii

Nu ca pe niște simple piese de vestimentație, ci ca pe niște martori tăcuți ai unei istorii delicate. A creat o colecție unică, numită simplu și profund – „DOR” –, ce adună laolaltă peste 15 ani de pasiune și căutare printre firele trecutului. O colecție care spune povești fără să rostească un cuvânt, dar care reușește, paradoxal, să spună totul despre oameni, despre suflet, despre iubirea pentru ceea ce suntem.

„Această colecție îmi aparține și este rezultatul unei pasiuni de aproximativ 15 ani. Am adunat piese vestimentare tradiționale – fiecare cu o poveste aparte – din diverse regiuni ale României și Ucrainei. Nu am urmat un plan strict, ci am ales ceea ce m-a impresionat prin frumusețe, detalii sau autenticitate. Este, de fapt, o istorie subiectivă a unor sorți omenești.”

Galina a numit această colecție „DOR”, cel mai frumos cuvânt românesc. Un cuvânt care, pentru ea, mai înseamnă și dăruire, omenire, refugiu.

În colecția sa, fiecare obiect devine o formă de dăruire – un fragment de trecut oferit prezentului. A dărui înseamnă a păstra vie o emoție, o amintire, o vibrație subtilă a altcuiva care a iubit, a visat, a pierdut. Obiectele de epocă nu sunt doar lucruri, ci daruri de suflet, transmise prin timp.

Colecția devine și o mărturie a umanității. Fiecare piesă vorbește despre oameni, despre trăirile lor comune, despre nevoia universală de frumusețe, sens, apartenență. Prin ele, regăsim firul invizibil care ne leagă unii de alții, indiferent de epocă. Dorul e, poate, cel mai omenesc sentiment – pentru că îl simțim doar noi, oamenii.

Mai mult decât atât, această colecție este un spațiu-refugiu pentru suflet, pentru memorie, pentru vis. Acolo unde timpul nu mai doare, ci vindecă. Unde dorul nu mai e absență, ci prezență delicată. Un loc unde omul se poate ascunde de zgomotul lumii și poate asculta șoaptele trecutului.

De la firul de borangic și până la vibrația unei emoții vechi de generații, colecția DOR a ajuns să treacă oceanul. A fost admirată chiar în inima Americii, la Biblioteca Senatului Statelor Unite din Washington, la invitația Convenției Moldo-Americane. Galina spune că a fost o mare bucurie și mândrie să vadă aceste straie vechi purtate cu drag de diaspora noastră din America, ca o punte vie între rădăcini și prezent.

Unde dorul nu mai e absență, ci fir roșu-n pânză de in