Cristina Stradnic: „Scot pantofii și dansez până în zori!”| #womeninspire
Posted byEugenia Ion
ianuarie 4, 2023
Timp citire 6 min
Antreprenoare
Am zărit-o, cu câteva zile înaintea acestui interviu, în parc. Stătea răbdătoare la coadă după o cafea, deși și-o putea permite în cel mai sofisticat restaurant de pe pietonală. Simplă, adevărată, în teniși și blugi. După ce am făcut interviul, mi-am dat seama că femeile ca ea sunt viitorul acestei țări. Noua generație de femei puternice și deștepte care pot schimba lumea, deși nu și-au făcut din asta un scop.
O femeie poate renaște oricând, oricum și oriunde.
Cristina, vreau să te provoc să îți faci un autoportret. Cine ești pe plan social? Până la 30 de ani am crezut că știu exact cine sunt, atât pe plan social, cât și pe oricare altul… dar am greșit. De ceva timp am trecut prin experiențe și, deloc întâmplător, am întâlnit oameni care au schimbat modul în care mă priveam pe mine însămi. Pot să spun că am pornit într-o călătorie spre mine. Am început să caut starea de împăcare și echilibru interior. Pot să punctez clar că sunt o balanță, la propriu și la figurat. Sunt o persoană iubitoare de viață și îmi plac rolurile mele diferite: femeie, mamă, fiică, prietenă… prin ele reușesc să mă simt la locul meu, să creez pace și echilibru. Prietenii mei știu că sunt un om bun și vin la pachet cu cosmosul meu, iar puterea imaginației creative o folosesc involuntar în toate aspectele vieții mele. Sunt un om simplu, integru și generos, care încă învață să-și manifeste curajul atunci când se simte pusă la perete. Accept situațiile așa cum sunt, din acest motiv nu dau curs panicii foarte ușor. Și să știi că eu lucrez doar din plăcere. Mă trezesc devreme, nu-mi place să întârzii, am agenda bine pusă la punct, muncesc mult, îmi place să-mi umplu sufletul de vise și natură, iar uneori – îmi scot pantofii și dansez până în zori.
Ai stat și mai ești de mulți ani alături de părinți, în afacerea voastră de familie – Capitoles Park. De ceva timp lucrezi la un proiect absolut senzațional – nici nu știu dacă are un nume, deși o identitate cu siguranță are! Zi-mi, te rog, povestea „de pe dealuri”. Alături de părinții mei și, implicată în afacerea noastră de familie, am fost de când mă știu. Aici am crescut și m-am dezvoltat profesional. Multe persoane îmi spun că le inspir încredere și cred că de aici a pornit motivația mea de a avea altă viziune. În ultimii cinci ani am realizat că tendințele clienților încep să formeze alt curs și anume cel al evenimentelor organizate în natură. Sigur că mult a influențat și experiența acumulată în HoReCa, contactele cu persoanele cheie și alți prestatori de servicii implicați în circuit. Iar, în momentul în care am găsit terenul, locația cu cel mai frumos apus din Chișinău, a început „povestea de pe dealuri”, cum i-ai zis tu. La acest proiect lucrez împreună cu soțul meu – o vinărie de familie unde o să găsiți un vin bun, experiență gastronomică și conectare cu natura. Aș vrea ca acest proiect să crească, liber și frumos. Să fie un loc de încărcare pentru multe suflete, un loc de reuniuni în familie și generator de amintiri dragi, iar apusurile să rămână la fel de minunate.
Ce poate o femeie și nu poate un bărbat? O femeie se poate dezbrăca de durere, de frustrări, de regrete și lacrimi. Le scoate pe toate și le lasă să curgă pe jos. Apoi se umple din nou de minuni și constelații, își renovează sufletul și privește spre orizont. Iar, când iese din casă, încalță pantofii cu toc. Așa se simte mai încrezătoare și își ține echilibrul ca să nu cadă. Nu de alta, dar, deja a căzut, s-a ridicat și iarăși a căzut. O femeie poate renaște oricând, oricum și oriunde.
O femeie poate renaște oricând, oricum și oriunde.
Mama ta, dna Nadia Herța, e recunoscută drept o forță în lumea afacerilor. Un sfat de business de la ea sau o lecție de viață importantă, care ar fi? Mama mea este o tornadă de om minunat și eu o iubesc enorm. Cred că o carte întreagă n-o să-mi ajungă pentru toate lecțiile de viață învățate de la ea și câte încă mai am de învățat. În schimb, o să-i dau eu un sfat: mamă, sunt fiica ta, câteodată mai încăpățânată și directă, dar tot fata ta rămân. Te rog să ai încredere în mine!
Care este cel mai mare vis al tău, personal? Eu nu cred în visuri mari sau mici, chiar dacă sunt o visătoare. Visul meu este să simt fericirea pură, zi de zi, bucată cu bucată, dozat și asumat. Visez să fiu înconjurată de oamenii mei, să rămân un om autentic și să parcurg drumul meu exact așa cum este: cu gropi, asfaltat sau cu flori!
