Cu voce fermă și privire hotărâtă, el aduce realitatea în casele oamenilor, transformând fiecare buletin de știri într-o punte între evenimente și telespectatori. Deși și-a început drumul și a acumulat experiență valoroasă la Publika TV, Realitatea TV și Moldova 1, totuși Vocea Basarabiei rămâne a fi cel mai bun loc pentru un jurnalist ca Octav Tarlapan, datorită politicii editoriale echilibrate, independenței și echipei de profesioniști dedicați.Ce înseamnă să fii în fața camerelor zi de zi, să gestionezi breaking news-ul și să păstrezi profesionalismul în orice circumstanță? Despre acestea și multe altele ne-a povestit Octav.
Octav, cum ai ajuns să prezinți știrile Vocea Basarabiei?
A fost un parcurs natural, rezultat din pasiune și experiența mea în jurnalism, dar și dorința de a livra informații corecte și relevante. Am fost mereu preocupat de impactul știrilor asupra publicului, iar când a venit această oportunitate, am știut că este pasul potrivit.
Când citești știrile, în ce momente simți că ești mai mult decât un simplu mesager al informației?
Când știu că ceea ce spun poate schimba percepții, poate informa decizii sau poate aduce claritate într-un subiect complicat. Știrile nu sunt doar o înșiruire de fapte – tonul, contextul și modul în care sunt prezentate fac diferența.
Ai avut vreodată un breaking news care te-a lăsat fără cuvinte, dar a trebuit să îți păstrezi calmul? Cum ai gestionat momentul?
Da, astfel de momente apar inevitabil. În astfel de situații, regula este una simplă: rămâi profesionist, te concentrezi pe informație și îți controlezi emoțiile. În mintea ta, faci un pas în spate și îți amintești că rolul tău este să transmiți clar și echilibrat ceea ce se întâmplă.
Publicul te percepe drept o voce de încredere. Cum te asiguri că menții această încredere într-o eră a dezinformării?
Trăim într-o lume a post-adevărului când comunicarea prin canalele mass-media, dar și rețelelor sociale este profund viciată, iar comunicarea în sine a devenit o armă reală, parte a arsenalului militar clasic.
Prin verificarea riguroasă a informației, prin evitarea speculațiilor și prin menținerea unui ton echilibrat. Publicul simte când un jurnalist este onest și bine pregătit. De aceea, încerc să mă documentez cât mai bine și să nu fac compromisuri în ceea ce privește acuratețea știrilor.
Există o diferență între „știrile pe hârtie” și „știrile pe care le spui” la TV și radio? Cum transformi un text rece într-un mesaj cu impact?
Diferența majoră este în livrare. Pe hârtie, cititorul interpretează singur tonul și emoția, pe când la TV și radio, jurnalistul este cel care dă viață informației. Un mesaj cu impact presupune ritm potrivit, intonație corectă și claritate în exprimare. Știrile de televiziune sunt mai vii, iar percepția lor este una mai aplicată.
Ce faci în zilele în care trebuie să transmiți informații grele, dar în interiorul tău resimți emoția acelor evenimente?
Îmi amintesc că rolul meu este să informez, nu să influențez emoțional publicul. Încerc să separ emoțiile personale de responsabilitatea de a livra informația clar și echilibrat. Uneori, după jurnal, îmi permit să procesez ce am relatat, dar în direct, concentrarea pe fapte este esențială.
Dacă ai avea libertate totală să îți creezi propriul format de știri, cum ar arăta el?
Ar fi un format care să îmbine știrile rapide cu explicații clare, analize concise și interacțiune cu publicul. Oamenii nu mai vor doar informații brute, ci și o înțelegere a contextului. Un alt aspect, pe care îl abordez deseori cu colegii de breaslă este percepția noastră despre „Echidistanță”. Mulți dintre noi (jurnaliștii) au avut oportunitatea să participe la traininguri organizate de instituții media internaționale: BBC, Deutsche Welle, Europa Liberă, etc. Acolo se pune accent pe corectitudine în ceea ce privește echidistanța. Însă nu trebuie să uităm că noi trăim într-o țară mică, unde nu necesită mare efort să-ți dai seama cine-ți este dușman, cine ți-a organizat foamete, cine ți-a deportat și ucis străbunii, cine continuă să facă tot posibilul că să nu poți avea o viață liniștită. Și în acest caz este, cel puțin ridicol, să tratezi unele subiecte, sau unii exponenți, cu o falsă diplomație și „echidistanță” lașă. Ar trebui să începem să numim lucrurile pe nume.
Dacă ai putea schimba un lucru esențial în felul în care sunt prezentate știrile azi, ce ai schimba?
În general, datorită exploziei de informații din realitatea socială, doar informația seacă nu mai satisface nevoia de cunoaștere. Prin analizare și contextualizare putem spune că ceea ce trebuie să iasă pe sticlă nu este doar o informație ci un produs informațional.
Aș pune mai mult accent pe context și explicații. De multe ori, știrile sunt doar un șir de informații rapide, dar publicul are nevoie să înțeleagă de ce un eveniment este important și cum îl afectează. Jurnalismul explicativ și analitic ar trebui să fie mai prezent.
Cum îți păstrezi autenticitatea și naturalețea într-o meserie unde fiecare cuvânt și gest sunt analizate la milimetru?
Prin sinceritate și prin evitarea rigidității artificiale. Publicul simte când ești autentic și când încerci prea mult să te conformezi unui stil impus. Păstrez un echilibru între profesionalism și naturalețe, fiind mereu conștient că oamenii vor să vadă un om real, nu un robot al știrilor.
Ce impact crezi că mai are televiziunea în fața rețelelor sociale? Poate un jurnal TV să concureze cu viteza unui tweet?
Televiziunea și rețelele sociale nu sunt neapărat rivale, ci complementare. Un tweet aduce viteză, dar un jurnal TV aduce verificare, context și analiză.
Cred că televiziunea rămâne relevantă tocmai pentru că oferă o informație filtrată și prezentată responsabil, nu doar rapid. Da, televiziunile trebuie să-și creească viteza, capacitatea de adaptare la dinamica mediului, dar acest lucru nu înseamnă că televiziunea a pierdut confruntarea cu rețelele de comunicare.
Ce visuri ți-ai setat în seara de 31 decembrie 2024?
Să continui să evoluez profesional, să fac jurnalism de calitate și să contribui la
o presă mai puternică și mai respectată. În plan personal, să găsesc mereu echilibrul între muncă și viață, pentru că o minte odihnită face un jurnalist mai bun.
Interviu de Rodica Ciorănică
Foto: arhiva personală