Face parte din categoria femeilor care își trăiesc viața cu pasiune și dedicare. Parcursul său profesional a început trei decenii în urmă, ca învățătoare într-un sat din raionul Glodeni. Ambițioasă și determinată fiind, a reușit să obțină titlul „Învățătorul Anului”, dar și să-și asume diverse roluri, inclusiv cel de vicedirector și formator național. Fondarea editurii „Tempus Libri” și munca asupra tezei de doctorat reprezintă actualele sale preocupări profesionale.
Funcția: Lector universitar USM, manager, autor de manuale, formator național și administrator la „Tempus Libri”
Data, anul, locul nașterii: 2.09.1976, s. Hâjdieni, r-nul Glodeni
Admiram profesorii încă fiind elevă. Îi veneram… Credeam că au studiat la şcoala de magie, acolo unde învăţau să-i convingă pe cei disperaţi, să-i motiveze pe cei demotivaţi, să-i încurajeze pe cei slabi, să-i stăvilească pe cei neliniştiţi. Voiam să fiu şi eu una din cei care ştiu multe răspunsuri, chiar dacă întrebări sunt puţine, care promovează şi cultivă dreptatea, adevărul, cumsecădenia, toleranţa… Era la hotarul deceniilor și era o criză mare în țară. Mi se părea că pedagogia va fi o salvare. Nu s-a schimbat nimic și acum cred la fel… (zâmbește)
Generația mea de elevi părea să fie modelată din răbdare și simplitate, trăind într-un ritm mai încet, unde învățarea venea din cărți prăfuite și lecțiile oferite de experți, de viață. Ne construiam prieteniile sub cerul liber, eram curioși și responsabili. Astăzi, generațiile cresc sub lumina ecranelor, într-o lume plină de stimuli, având acces la informații, sunt mereu în căutarea autenticului și a modernității. Este generația copiilor cu multe posibilități.
Aș prefera să spun că sunt o răsfățată, aș vrea să fiu o femeie protejată de grijile cotidiene, dar viața m-a învățat să mă ridic de una singură, chiar și atunci când părea imposibil. În spatele fiecărui zâmbet se ascunde o lecție de reziliență.
Fiecare realizare sau succes au prețul lor. Nicio reușită nu a venit fără sacrificii și implicare responsabilă. Am muncit mult, dar am avut parte de susținerea și ajutorul familiei și al prietenilor.
Am învățat să îmbrățișez schimbarea și să privesc necunoscutul ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenințare. Mi-am dat seama că totul este posibil, iar adevărata putere vine din capacitatea de mă adapta, de a rămâne autentică și de a-mi păstra curajul, indiferent de obstacole. Am învățat să nu mă plâng, pentru că puțini îți vor întinde o mână sinceră, iar cei mai mulți îți vor diminua din respect. În plus, am învățat să nu vorbesc despre dragoste, ci să o trăiesc și să o prețuiesc în tăcere, ca pe o comoară interioară care nu are nevoie de cuvinte.
Provocarea acestui an este inițierea unei mici afaceri. În primăvară am fondat editura „Tempus Libri”. Visez demult la o editură altfel. Și sper să-mi reușească… deși multe idei încă sunt în curs de materializare.
Înțelepciunea și răbdarea unei femei îi oferă capacitatea de a ieși din cele mai complicate situații. Empatia și intuiția îi deschid uși către inima celor din jur, iar curajul de a fi autentică o face invincibilă. Într-o lume agitată, zâmbetul și tăcerea sunt uneori cele mai mari forțe pe care le are la dispoziție.
De curând, am plâns vreo trei zile la rând. Încercam să-mi stăpânesc emoțiile, dar nu-mi prea reușea. Eram atât de mândră de copiii mei, eram atât de fericită pentru realizările lor, atât de impresionată de nunta mezinului, încât doar lacrimile puteau înlocui cuvintele de recunoștință și încântare. Se întâmplă și alteori să plâng, de obicei, de fericire. Or, atunci când am un necaz sau sunt demotivată, prefer să caut soluții sau să discut cu băieții mei – prieteni de nădejde și susținători necondiționați, și cu fiica mea nouă (alții ar zice „noră”).
Coordonare: Corina-Maria Dreagla, Foto: Vasile Platon
#autentică