Directoarea Liceului „Vasile Alecsandri”, profesoară de istorie
Născută pe 11 octombrie, satul Cornești, raionul Ungheni
Studii: Superioare
Profesoară de istorie de aproximativ 37 de ani, dintre care 30 în același liceu „Vasile Alecsandri”, Daniela Vacarciuc marchează fiecare an prin noi reușite și perseverență academică. De 14 ani, este și în funcţia de directoare a Liceului „Vasile Alecsandri”, pledând pentru consolidarea prestigiului limbii române și istoriei, renovând infrastructura liceului și implementând multiple proiecte educaționale care au avut un impact pozitiv asupra comunității școlare.
Cea mai importantă realizare în 2024: Am susținut cu aprecierea con laude, teza de doctor în Științele Educației la 5 aprilie, 2024; am scos un manual de Istorie, clasa X-a (1 septembrie 2024) și am trecut 5 formări internaționale pentru sporirea calității profesionale (iunie-decembrie 2024).
Sunt pedagog în primul rând. Am un parcurs de cca 37 de ani în pedagogie. Fără nici o întrerupere. Am stat nedezlipită de școală, fie că am fost în sat, fie în capitală. Am cunoscut mii de copii. Le-am urmărit creșterea, le-am admirat alegerile și trăiesc bucurii când sunt salutată cu zâmbet și expresia „Mi-ați fost Profesoară!”. Dar director, cum? Am mers la concurs. Deja de trei ori, începând cu 2011. Am făcut multă formare, am elaborat proiecte de dezvoltare instituțională, viziune, misiune, ținte strategice și am meditat la finalități.
Sunt în acest liceu de 30 de ani. Când am venit director, știam ce trebuie schimbat și care domenii sunt importante pentru a face o instituție atractivă. Și, da! Am avut întotdeauna persoane care m-au susținut. Sunt familia mea, colegii mei și directorul Vasile Dombrov. Îmi place managementul, îmi place să fiu mentor, formator și desigur pedagog.
Sunt managerul care nu stă în birou. Cabinetul directorului e mai mult încuiat. Am oprit și agentul termic în el. Sunt permanent printre copii, colegi sau elaborez ceva, analizez și construiesc un leadership modern. Îmi doresc mult să fac o școală unde să vrea să vină toți copiii! Sper să reușesc vreodată să conduc o asemenea școală. Și vorbesc nu doar despre condiții sau confort. Am în vedere o cultură instituțională.
A activa în școală e foarte greu. A fost dificil la începutul carierei, când erau înghețate salariile. Lucram în sat. Eram foarte necăjiți. Și noi, și copiii. Dar ce frumos! Munceam fără a fi achitați. O numesc o pedagogie a sufletului și dedicării sincere. Am venit în 1995 în Chișinău. Nu aveam unde trăi. Nu aveam nici o șansă să pot să-mi cumpăr o casă unde să pot să-mi aranjez frumos cărțile. Era foarte dificil, dar acum privesc cu admirație la vremurile de început. A fost ca un drum parcurs desculț prin zăpadă. M-a călit.
În toți anii de funcție la Liceul „Vasile Alecsandri” eu am mizat pe consolidarea prestigiului Limbii române, Istoriei și caracterului patriotic al educației, dar și pe creativitate, condiții. Am reparat capital 22 de cabinete, sala de sport, coridoare, cabinetul medical, spațiul pentru îngrijitoarele de încăperi, biblioteca și laboratoarele, inclusiv digitale. Am lansat 30 de proiecte și am dezvoltat parteneriate extinse și fezabile. Proiectele „Cu directorul la o cafea”, „Palmaresul Talentelor”, „Întâlnire cu șapte oameni interesanți”, „Dor de Demnitate” etc, au fost preluate și de alte instituții și asta este minunat.
Motivația se face, cred, prin puterea exemplului. Sunt o persoană perseverentă, mereu studiez, permanent implicată și interesată de succes. Niciodată nu m-am supărat pe copii. Doar pe maturi. Un profesor este jignit mereu și de părinți, și de comunitate. Asta doare. Emoții frumoase trăiesc alături de absolvenții mei. Clasa X-a F, promoția 1997, mă emoționează frumos practic zilnic. Sunt minunați.
Mă strădui să promovez cultura educației de calitate. Cred că, concurența în acest domeniu este dăunătoare. În comunitate toți trebuie să fie educați. Să fie culți, respectuoși și să cunoască empatia. Concurența ar trebui să se facă cu noi înșine. Cum am fost ieri și cum am devenit mai buni azi.
Predau cu multă ardoare istoria, disciplina care e cea mai frumoasă și mai importantă pentru cultura generală. Mă organizez și reușesc. Copiii în școala noastră fac cinci ore de istorie pe săptămână. În fiecare an, am copii premiați la olimpiade, concursuri, proiecte cu tematică istorică. Istoria ne ajută să înțelegem logica zilei contemporane. Predau și promovez istoria.
