Director Parteneriate și Sisteme de Piață în Proiectul Tehnologiile Viitorului finanțat de USAID și Suedia
Șefa Industriei Vitivinicole, Proiectul Agricultura Performantă, finanțat de USAID
Știe totul despre vinurile noastre și industria receptoare. Multe despre energia femeii și nevoile ei de creștere și afirmare. Are o viață palpitantă, în toamna asta a dus-o pe mezina Maria în clasa I, iar când simte că are nevoie de un restart, evadează la Bordeaux, pentru croasanți, libertate și cultură.
Femeile vor decide pentru sine cum vor să fie – nimeni nu le va judeca sau impune vreun model.
Diana, care e ultimul loc din Moldova care te-a impresionat?
Crama Mircești. Impresionantă prin defileul fastuos, colinele și podgoriile sale, pentru vântișorul din vârful dealului care mișcă chiar și eoliana de acolo, dar și toate gândurile din minte. Dar cel mai mult m-a uimit faptul cum o atât de mică afacere în turism și vin a transformat tot ce se întâmpla în acele sate din jur, abandonate și uitate.
Și cel mai tare vin ever de la noi?
E cel care îți face ziua plină, care te onorează zi de zi și prin care renaști, regândești ce ai reușit și ce poți face mâine mai bine ca ieri. Am fazele mele în consumul de vin, care evoluează și se perindă. Acum explorez vinurile fructuoase, prefer fructul versus lemn sau alte intervenții. Feteasca Neagră și Rara Neagră le degust mai des, dar și Pinot Noir.
Ești unul din cei mai importanți oameni din spatele a două industrii – cea a turismului și cea vitivinicolă. Cum arată o zi a ta?
Succesul în aceste două industrii s-a realizat mai ales grație faptului că am putut să gândim inovativ, să facem o turnură neordinară și să încercăm să facem lucrurile altfel decât s-au tot făcut anterior. Astfel, zi de zi încerc să explorez căi neobișnuite, idei lăsate deoparte sau opțiuni neexplorate. Oamenii cu care mă înconjor au un impact major – atât pentru mine ca stare de spirit, dar și pentru proiectele ce le coordonez. Zilele mele trec foarte-foarte repede. Încep devreme, uneori chiar și mai devreme. Iar între 9 și 18.00 trec orele ca gândul. E atât de critic de a nu pierde focusul pe esențial și pe ceea ce contează ca prioritate.
Cum iți imaginezi dezvoltarea acestor sectoare fără suportul durabil al USAID? Ce prognoze ai?
Eu cred că există „a point of no return” (punctul fără întoarcere) la care, cu suportul proiectelor USAID, a ajuns industria vitivinicolă. Traiectoriile deja nu mai pot fi modificate, industria turismului a fost cartografiată, prioritizată și poziționată prin activitățile proiectelor finanțate de USAID. Însă punctul fără de întoarcere încă nu a fost atins, or șocurile cauzate de pandemie, războiul din regiune și schimbarea de generație sunt încă provocări nesurmontate, iar rolul proiectelor de asistență strategică rămâne critic. Industria vitivinicolă este industria prin care Moldova poate răsturna stereotipuri, este și va deveni cartea de vizită a Moldovei, atât ca economie, dar și sub aspect social-cultural. Industria turismului are un potențial neexplorat, nevalorificat și pe alocuri greșit perceput. Aceasta poate deveni activitatea de transcendență a societății noastre de la o societate ruralizată spre o societate inovativă cu valori esențiale și credo-uri puternice împărtășite de omenire în această nouă eră.
Dincolo de fondurile donatorilor, ședințe cu experți internaționali și vizite la beneficiari, cum este viața ta?
Încerc să conștientizez clar clipele și să le prind esența. Pendulez între nevoile și bucuriile familiei, ale serviciului și ale mele – iar concluzia recentă e că toate sunt un mănunchi, imposibil de a fi demarcate.
Cum vezi rolul femeilor din Moldova? Această independență și putere nu le știrbește din feminitate?
Avem lideri femei peste tot – în politici, afaceri, societate, în micro-sociumurile noastre. Femeile din noile generații nu sunt neapărat mai hotărâte. Detectez o fragilitate a tinerelor femei, care s-au trezit cu o povară în plus la toate – povara de a fi femei care le pot face pe toate și care le reușesc pe toate. Respectul, șansele și tratamentul echitabil de care femeile trebuie să se bucure nu înseamnă că acestea trebuie angajate în stereotipuri noi. Femeile vor decide pentru sine cum vor să fie. Important să se simtă împlinite și fericite, așa cum decid ele însele, fără a fi judecate sau măsurate cu vreo unitate de măsură – fie aceasta de modă veche, sau nouă.
Femeile vor decide pentru sine cum vor să fie – nimeni nu le va judeca sau impune vreun model.
Ce te bucură pe tine, azi?
Mă bucură șansa de a avea o familie minunată, apropiată și cu care mă simt împlinită. Mă bucură șansa de a avea o activitate care e mai mult decât un serviciu – e o regăsire de sine și o transformare continuă. Mă bucură și lucrurile mici, și situațiile tipice. Mă bucură viața.
Text: Rodica Ciorănică, Foto: Anna Sherbatiuk
#atitudine