Anul acesta nu a fost deloc ușor pentru Doina Cernavca. Pierderea tatălui a făcut-o să vadă viața cu alți ochi. Pentru că femeile puternice renasc asemenea păsării Phoenix, Doina a găsit și în această durere o metodă de a face bine. „Casa Valeriu” devine primul spațiu de la noi, dedicat bolnavilor oncologici.
Funcția: Director Executiv al Asociației „Ajută un Om”
Data, anul, locul nașterii: 26.01.1985, Criuleni
2023. Va rămâne cel mai greu an din toată viața mea de până acum – un an care m-a întors, m-a stors, m-a îngenunchiat și mi-a arătat o altă latură a vieții – cea a tristeții definitive.
Tata. Cu moartea, ca și fenomen, sunt resemnată. Cu plecarea lui – nu. Eu întotdeauna am fost fata tatei și el s-a străduit să pună în mine tot ce a considerat că trebuie să aibă un om puternic. Doar că nici măcar el nu s-a gândit vreodată să mă pregătească de o viață fără de el.
Fericirea. Nu o caut, dar mă străduiesc să savurez viața și să mă bucur de tot ce am. Am renunțat să lucrez în weekend-uri, pentru că pierdeam o parte importantă din relația cu fata mea Maria, cu mama mea, cu mine. Am revenit la alergat – e o stare eliberatoare după ce fac 10 km dimineața devreme. Și am început mult să am grijă de mine, din toate punctele de vedere. A trebuit să pierd câte ceva în viața asta ca să înțeleg că tot ce avem e azi, aici și acum.
„Casa Valeriu”. E primul spațiu din țara noastră dedicat bolnavilor oncologici și familiilor acestora. Este cel mai mare, cel mai greu, cel mai scump și cel mai frumos proiect comunitar implementat de asociația obștească „Ajută un Om”. În cei aproape doi ani de luptă și chin alături de tatăl meu, am înțeles că acești oameni și cei din jur care le sunt alături, sunt adevărați eroi! Luptă singuri, se chinuie, plâng pe ascuns, caută disperați medicamentele salvatoare, învață din mers cum se îngrijește un muribund și apoi iar învață cum să ducă toată vina care rămâne după ce bolnavul pleacă… La „Casa Valeriu” oferim absolut gratuit suport celor care luptă – o masă caldă, nopți de găzduire pentru cei care vin din sate, club de socializare, consiliere psihologică, terapie prin artă, iar dacă voi reuși să găsesc susținere financiară – vom mări considerabil spectrul de servicii. La moment, atât putem și mi-e plin sufletul că în doar trei luni am reușit să creăm un „Acasă” pentru cei care merg singuri prin propria durere.
Clubul Nostru. Acum 12 ani am riscat și am pornit o serie de evenimente pentru femei, unde aduceam în scenă oamenii văzuți la TV, în reviste, cei de la care avem ce învăța. „Clubul Nostru” rămâne pentru mine o activitate care-mi deschide noi uși, îmi aduce în viață oameni interesanți și eu reușesc să cresc alături de ei.
Metamorfoze. Acest an m-a schimbat mult. Am lăsat din foarte multe, pentru că, oricât ar suna de clișeic, viața e una și ea se trece cât ai clipi. Tatăl meu tare și-a dorit să mai trăiască. La 67 de ani, să afli că în curând pleci, când tu toată viața ai muncit continuu, fără vacanțe cu copiii la mare, fără sărbători în familie, fără timp petrecut cu nepoții, pentru că trebuie să construiești casă, pentru că trebuie să ai și ceea, și cealaltă, și de toate. Apoi vine o zi când nu mai ai nevoie de nimic, decât să te bucuri că ești și că-i ai pe ai tăi alături. Asta trebuie să învățăm – să fim recunoscători și să ne bucurăm de viață!
Maria mea. Ea mă tot învață de opt ani, de când a venit în viața mea. Este o fetiță tare bună, care are grijă să mă cuprindă atunci când mă vede tristă, care mă provoacă să fiu mai bună și care rămâne cel mai frumos motiv din viața mea, ca eu să vreau să am o viață faină.
Fericirea iubește recunoștință. Trebuie să fii extrem de recunoscător vieții, destinului, lui Dumnezeu, pentru pacea din suflet și pentru doza de iubire primită de la omul de alături. Un om fericit este un om bun, un om frumos, un om sănătos și un om parte dintr-o societate normală.
Eu cred în bunătate. Cred în iubire, tare mult cred în iubire. Și mai cred în oameni, încă mai cred. Dar cel mai important e că nu mi-e rușine să recunosc că eu cred în mine. Am muncit mult, am luptat, am pierdut, m-am pierdut, dar am devenit o femeie capabilă să mă iubesc, să mă ascult și să-mi placă să fiu eu!
GENERAȚIA MEA DE FEMEI CREDE ÎN OAMENI.
COORDONARE: EUGENIA ION, FOTO: MIHAI TURCULEȚ
#phoenix