Enigmatic, pentru cei care nu-l cunosc. Autoritar și prietenos, într-un fel alternant, cu cei pe care trebuie să-i conducă. Ferm, unde ştie că trebuie să taie. Şi blând, cu cei care merită mângâiaţi. A fost înger şi demon, prinţ şi cerşetor (vorba sa şi a piesei lui Dinică – Vagabondul vieții mele).
Text: Rodica Ciorănică • Foto: Nadia Kuzmina
AUTOPORTRET
M-aș vedea un zmeu, care nu e nici dragon şi nici balaur. Vine din mitologia populară şi are calitatea de a se transforma. De asta nici nu cred că e cazul să mă caracterizez cu prea multă exactitate, pentru că am mai mult de 50, 100, 1000 de fațete! Deci, practic, pot fi de la un om care are exigenţa spre culmile lumii, până la un nebun etic. Sunt strict, sunt sobru și în același timp sunt și boem, ceea ce face să pară că e greu să mă descoperi. Așa cred că se întâmplă lucrurile.
– Aveţi o faţetă preferată?
– Eu.
ÎNGER ȘI DEMON
Am început studiile la Soroca. A fost tare demult.
În clasa întâi am fost omul de aur al şcolii până la un accident de mașină. După asta am devenit rebelul şcolii. Din clasa a doua până în clasa a şasea notele mele au cam început să scadă. Evident, altă vârstă, mai multe activităţi, atunci am avut prima dată examene, unul era la fizică, eu considerându-mă un mediocru. Ei bine, când a venit examenul, m-am apucat să învăţ. Şi cred că am fost singurul sau aproape singurul care a luat nota cinci, zecele de azi. Şi mi-am spus că nu sunt chiar atât de mediocru.
Asta m-a încurajat să mă apuc din nou să studiez. Citeam foarte mult, poate non-stop, zile întregi, 20-22 de ore nu mă dezlipeam de carte. Apoi a urmat aventura cu fizica şi chimia, dar cu chimia e altă istorie.
Fizica mă pasiona într-atât, încât eram absorbit total şi trebuia să merg la olimpiada republicană, după ce luasem locul II la cea din oraș. În acelaşi timp, în clasa a opta m-a agăţat şi profesoara de chimie, Minodora. Nu o voi uita niciodată, foarte strictă, la toţi le era frică de ea. Şi lipsind de la şcoală vreo trei săptămâni, fiind bolnav, m-am întors şi am avut lucrare de control. La lucrarea de control cred că a fost un patru, vreo patru de trei şi restul doi. Acestea erau rezultatele clasei. Evident că am fost printre cei cu doi. Şi m-am revoltat. Nu e adevărat, am zis. Profesoara: Nu, treci la loc. Eu: Nu, meritam o notă mai mare.
Probabil i-a plăcut chestia asta, dar și eu m-am apucat să învăţ. Am mers la taică-meu şi i-am spus să-mi recomande nişte cărţi de chimie, dar nu din astea, manuale. Și el mi-a dat de pre-facultate sau primul an de facultate. Am început să citesc acolo şi am constatat: chimia nu este despre nişte definiţii prosteşti. Am înțeles atunci ceva mult mai tare: chimia e un Univers. Așa am luat locul I în oraș. Când să merg la cele republicane – olimpiadele se desfăşurau în aceeaşi zi, la aceeaşi oră. Şi nu poţi participa la amândouă, adică și la fizică, și la chimie. Ceea ce îmi pare o inepţie. Aşa că doi ani am participat la chimie pentru că am vrut să-i dau gratitudinile mele profesoarei Minodora.
Am jucat şi în film, am început de la Todorov şi Loteanu. Am avut un rol secundar în „Găoacea”. Filmasem la reşedinţa preşedintelui, fosta vilă a lui Bodiu, la vreo 16 ani. Loteanu spunea că trebuie să fiu actor, eu voiam să fac fizică.
Și fizica, și chimia par nişte materii grele şi complicate, dar dacă le înţelegi rostul şi felul, poţi să le aplici în orice domeniu, inclusiv în management.
Toţi oamenii sunt ca o formulă chimică sau compozit chimic. Şi interacţiunea, dacă vorbim de chimie, dacă nu se produce, atunci înţelegi că este un compozit care nu se leagă de celelalte. În momentul când în echipă o să vină un alt element, evident că vor fi alte reacţii chimice. În afară de asta, mai este şi puterea fiecărui element, cine devine lider. Deci, toate reacțiile chimice sunt absolut valabile în viață.
– Presupun că nu sunteți un om chiar ușor de consumat…
– Eu nu sunt uşor de consumat şi toţi cei care mă înconjoară ştiu asta. Dar nu aş putea să mă cred dificil. Poate mai greu de citit, mai ales la început. Şi atunci, pot să schimb macazul foarte repede. Și poate că nu place această flexibilitate. Poate nu am timp, nici chef să explic de ce, pentru ce etc. Uneori mă încurc în idei… Dar chiar nu e vina mea. (Zâmbește)
– Cum arătați atunci, când vă invita Loteanu în filmele lui?
– Arătam fain!
CE FACI, RĂULE?
Vin din dragostea mamei cu tata şi, în principiu, m-am născut din burta mamei. (Zâmbește)
Ăsta e adevărul. Am fost un copil foarte „agitat” la început, am plâns și i-am înnebunit pe părinți și rude până pe la vreo trei-patru ani, de asta toţi îmi spuneau Răul. Şi acum, când mă mai întâlnesc cu unchii, îmi spun: „Ce faci, răule?”. În rest, cred că a fost o copilărie dintre cele mai frumoase sau cea mai frumoasă, plină de peripeții. Unii poate mă consideră rău, alţii mă consideră cum vor ei. Oricum, nu poți schimba percepția oamenilor despre tine. Nu are sens.
– La ţară?
– M-am născut în oraş, am trăit în oraş, dar îmi place mai mult la sat, e mai frumos. Toate vacanţele pe care le-am petrecut la ţară au fost pline de amintiri. Prindeam peşte cu mâna pe când aveam patru-cinci ani. Evident, părinţii nu ştiau despre acest lucru. Și când ieșeam din iaz, dacă tot eram plin de glod, chiar nu arătam sexy sau curat!
Suntem cinci copii, două generaţii, eu am crescut împreună cu fratele mai mare, iar până a pleca la facultate, au venit şi ceilalţi. Mama fiind arhitectă, tata – inginer constructor, cumva ne-am mutat de multe ori prin Republica Moldova, cred că în vreo şase localităţi şi prin natura jobului părinţilor, dar şi datorită faptului că au fost avansaţi de la o etapă la alta. Copilăria mea a fost una excepțională.
ÎN LUMEA JTI
Am început ca agent de vânzări. Din start, prestanţa mea nu a fost prea bună, mă trăda accentul, dar l-am lucrat pe parcurs. Și probabil nu eram prea bun pentru capitală, aşa că am început cu Giurgiu, o localitate mică. Apoi am muncit să demonstrez că merit să fiu avansat, că pot face diferenţă între mine şi alţi colegi. Am ajuns la Bucureşti, după ce am schimbat două zone din Giurgiu, am lucrat două luni, apoi am primit rolul de manager, în 2004. Am trecut prin mai multe poziţii, am fost în mai multe oraşe, de la vânzări am ajuns la Country Manager în Moldova. Asta este marea oportunitate din cadrul JTI – poți să devii oricine îți dorești, dacă muncești și îți place ce faci. Oportunitățile sunt infinite.
Suntem de 16 ani în Moldova. Japan Tobacco International (JTI) este o companie cu tradiții, aparținând grupului japonez JT, vorbim de peste 100 de ani de istorie adevărată. Aici am început cu o echipă mică, tânără, dar foarte unită. Am identificat oportunități, pentru că în business acestea apar tot timpul, nu trebuie decât să știi să le simți. Am construit și perfecționat procese, am desăvârșit cultura organizațională, dezvoltând oamenii și echipa, și am investit în brand. Au fost cu urcuşuri şi coborâşuri, în orice afacere e aşa. Am transformat crizele în oportunități și am țintit performanța maximă. Ideea era să ne concentrăm pe câteva elemente-cheie, visam să duc compania într-o poziţie foarte bună.
Oamenii sunt foarte importanți, pentru că fără ei nu poţi asigura o eficienţă în business. La fel de mult contează instruirea, pregătirea lor pentru viitoarele provocări şi anticiparea acestora. Evident, aşa cum spuneam despre chimie şi fizică, trebuie să găseşti formula chimică a echipei unite, pentru că fără efectul sinergic al unor departamente puternice nu vei reuşi niciodată.
Plus, în transformări, inclusiv ale structurilor organizaţionale şi revizuirea proceselor, nu poţi folosi mereu aceleaşi metode. Nu poți face astăzi ce ai făcut ieri contând pe un alt rezultat. Procesele trebuie adaptate cu mare viteză, chiar şi de câteva ori pe an, pentru a ajuta echipa să înveţe noi dimensiuni.
La JTI ai posibilitatea să creşti pentru a avansa în cadrul companiei. Asta e politica noastră – să-i învăţăm, să-i trecem prin diferite departamente ale businessului. În ultimul an şi jumătate, din echipa noastră de management au crescut opt oameni, tot în cadrul JTI, doar că în Geneva, Varşovia, Bangladesh, Bucureşti etc. Pentru că suntem foarte buni. Asta înseamnă aprecierea echipei Moldovei, nu doar în ţară, dar şi în cadrul grupului.
Îmi povestea un candidat la interviu. Niște prieteni de-ai lui cunoșteau activitatea JTI. Când a spus că vrea să aplice pentru un rol, să își încerce norocul, i-au râs în față și au zis: „Ei… La dânșii e imposibil de ajuns”. Ce vreau să zic? Octavian este de doi ani colegul nostru. Pentru că a demonstrat curaj, entuziasm și dorință de a învăța. Asta căutăm la angajare. Adaptabilitate, anticipare. Entuziasm pur și ambiția de a fi cel mai bun, alături de cei mai buni. Curajul de a încerca. Este foarte important profilul și potențialul persoanei, experiența contează mai puțin. Aceasta are o pondere mare doar pentru pozițiile senior – poziții pentru care se recrutează doar prin companii de Head Hunting și printr-un program special de testare, inclusiv psihologică, a profilului. Da, este adevărat ce se spune despre noi – că alegem pe sprânceană.
CONDUCĂTOR LA JTI
E despre nopţi nedormite, dedicaţie, să te gândeşti ce îţi lipseşte, ce te-ar ajuta să faci mai bine, să faci analiza mediului competitiv, analiza situaţiei de pe piaţă din toate punctele de vedere, să observi unde sunt punctele forte, punctele slabe, ale noastre şi ale competiţiei. Să citeşti strategii militare şi altfel, să fii atent la tot ce se întâmplă, să anticipezi, să desenezi, să proiectezi scenarii de viitor şi să fii pregătit pentru oricare dintre ele în orice moment.
Feluri de oameni sunt tot atâtea câte flori sunt pe pământ, şi copaci. Nu există o formulă unică. Nu îmi place cuvântul lider, îmi place cuvântul conducător. Asta înseamnă facilitator, cel care conduce energiile oamenilor. Înseamnă a fi autentic pentru a te ţine de cuvânt, pentru ca oamenii să te cunoască, să nu fii părtinitor, să-i tratezi pe toţi în egală măsură cu metode diferite, evident, să înţelegi omul dinăuntrul lui, ca să poţi conduce!
STEVE JOBS MI-A FURAT IDEEA!
Când am citit că Steve Jobs angaja oameni care să-i spună ce să facă, nu cărora să le dicteze el, am zis: Mi-a furat ideea! Asta fac eu, găsesc soluții. Îi încurajez pe toți să se provoace, să se întrebe ce vor face mâine, dar peste 30 de ani? Dar ce e nevoie să facă până a ajunge acolo? Nu există nicio echipă sau angajat model, sunt şi rebeli, sunt şi delăsători, sunt introvertiţi, sunt extravertiţi. Dar fiecare este fantastic, în felul lui.
TOP EMPLOYER
Am cea mai bună echipă din lume. Și asta nu zic eu, deși bineînțeles sunt de aceeași părere. (Zâmbește)
Asta o spun experții de la Top Employer Institute. JTI este singura companie din Republica Moldova, pentru al 8-lea an consecutiv cel mai bun angajator, Top Employer. Este numărul 1 și la nivel global, și la nivel de Europa, și angajator de Top în Republica Moldova. Evident că sunt mândru, mulţumit. Suntem singurii cu o asemenea performanţă în țara noastră. Suntem o echipă de curioși, dinamică, ambițioasă, profesionistă, mereu în acțiune și în căutare de provocări și oportunități. Mereu în competiție cu noi înșine, pentru a fi mai buni în fiecare zi.
DESPRE 2021 și VIITOR
Situaţia macro-economică este una provocatoare peste tot, deficitele bugetare cresc în toate ţările, asta înseamnă că cineva se împrumută de undeva şi noi, cetăţenii, va trebui să restituim banii, facturile generate de pandemie. Cred că în zece ani o să revenim la nivelul din 2019, în cel mai bun caz.
Compania muncește în continuare. Vom asigura continuitate pe toate direcțiile strategice, un parteneriat constructiv între mediul de business și autorități. Vom continua să fim transparenți, deschiși și productivi. Suntem unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat al Republicii Moldova cu un aport semnificativ prin acciză și TVA – de circa 3%. Vom continua să fim o companie responsabilă prin investițiile în comunitate, prin susținerea unor evenimente culturale de înaltă ținută artistică și prin suportul acordat proiectelor sociale din toată țara. Și, nu în ultimul rând, vom continua să investim în oamenii noștri, în mărcile noastre și în reputația noastră, pentru că asta înseamnă să fim Companie de Top.
DESPRE CUVINTE CU LITERA F
Furie? Nu pot spune că sunt furios, aş spune că sunt nemulţumit uneori, chiar şi de mine.
Frustrări? Uneori mi-aş dori să fie mai bine, dar sunt lucruri minore şi trecătoare. În rest, sunt echilibrat, îmi place să ascult oamenii, doar câteodată vorbesc foarte mult.
Îmi place să gândesc.
Filme… Am început cu Fellini, cu granzii. Mi-a plăcut „Amarcordul” lui, o peliculă de referinţă, cea mai frumoasă parodie a vieții. Prin comparaţie, când ajungi la „operele” cinematografice de azi cu împuşcături, realizezi că în timpul vizionării acestora poţi să te gândești și la multe alte lucruri.
Fericit? Ce înseamnă nefericit? Poţi să fii supărat…
Fericirea este o stare de fapt. Nu ţine neapărat de durere, de supărare, de nemulţumire. Este o stare intrinsecă. Cum a-i spune că soarele ba este, ba nu este. Soarele de fapt există întotdeauna. Chiar trebuie să fim fericiţi că avem un soare care ne încălzeşte.
