MIHAI ȘI VERA MEREUȚĂ
Cât de plăcut este să vezi pe stradă sau în parc perechi care îți atrag privirile și, indiferent de pașii mici pe care-i fac, să știi că nu sunt singuri. Vera și Mihai Mereuță de 55 de ani împart aceleași valori și încă continuă să se mai țină de mână și să se privească cu dragostea cea dintâi. Felul cum își vorbesc, vocea ei gingașă, mersul lui apăsat deja este ca un tablou al familiei Mereuță. Cred că aici nu e loc de multe cuvinte, dar de câteva priviri în plus care o să confirme că niciodată nu e târziu să continui să iubești.
Text: Zina Bivol
Foto: Roman Canțîr
Stilist: Diana Serejnicov
Bătrânețea este frumoasă dacă ai lângă cine să o trăiești
Au trecut 55 de ani de la primele întâlniri. O dată cu trecerea anilor se depune praf și se uită unele momente din viață?
Mihai: Când am cunoscut-o pe Vera eram corespondent radio. O admiram mereu când venea să facă careva înregistrări. Pe atunci aveam 27 de ani, după mine poate aș fi fost căsătorit de zeci de ori, dar probabil nu eram încă pregătit. Abia atunci când am început să comunicăm și să ieșim la discuții am înțeles că este Ea. M-a cucerit prin timbrul ei vocal, cred că lângă o altă voce nu aș fi putut să trăiesc.
Vera: Îl văd și acum așteptându-mă în una din zile pe coridorul de la radio, fiindcă avea nevoie de vocea mea pentru un început și un final de reportaj radiofonic. Și iată că a fost un început de emisiune pentru toată viața noastră de familie. Eu am apreciat în el verticalitatea și erudiția pe care le avea. Era un tânăr așa de frumos, cu părul inelat, mustăcioară fină, ochii azurii ca cerul care pur și simplu m-au vrăjit..
Am înțeles că erați cu patru ani mai mare și aveați un fiu de șapte ani. A fost cumva un motiv care să nu vă permită să fiți împreună?
Vera: Pentru noi vârsta nu a fost o problemă. Nu m-am simțit niciodată împovărată de niște ani în plus.
Mihai: Era o fată destul de deșteaptă, nu numai voce, dar suficient de înțelegătoare și inteligentă. Odată, până și primul ei soț mi-a mărturisit că ar fi bine să am grijă de ea, fiindcă îi pare rău că nu a prețuit-o la justa ei valoare. Ce ține de ani, dimpotrivă, chiar simțeam mai multă grijă și protecție. Probabil mi-a lipsit în copilărie această căldură. Îmi amintesc pe când aveam 12 ani și mama mă trimitea pe jos 16 km să fac studii la Balatina. M-am născut în satul Ciuciulea, raionul Glodeni și în acea vreme probabil aveam nevoie de mai multă dragoste pe care am cunoscut-o mai târziu.
V-ați născut ambii în perioada războiului. Cred că e greu să te reîntorci cu gândul înapoi…
Vera: Mereu zic, nu mă întrebați de copilărie. Ea fost grea, flămândă, cu fel de fel de boli care secerau oamenii în stânga și-n dreapta. În familia lui Mihai au fost trei copii, el este cel mai mare. Noi am fost doar doi, eu și fratele, fiindcă tata a murit în război, iar mama a trebuit să ne poarte de grijă toți anii.
Mihai: Vera este din Grigoriopol, Transnistria. Nimănui nu i-a venit a crede că ea, venind din acea zonă, posedă o limbă română așa frumoasă și corectă.
În zilele noastre multe cupluri nu rezistă nici câteva zile, nemaivorbind de 55 de ani. Cum ne păstrăm armonia și relația într-o familie?
M-a cucerit prin timbrul ei vocal cred că lângă o altă voce nu aș fi putut să trăiesc
Mihai: Înainte tinerii nu divorțau din cauza fleacurilor. Ca să divorțezi trebuie să ai un motiv întemeiat, iar noi am știut mereu să găsim o soluție. Vorba cântecului lui Ion și Doina Aldea Teodorovici „Ne certăm ca să ne împăcăm…”.
Vera: Dacă ne întrebați de la ce ne certăm, noi putem să răspundem doar de la ce nu ne certăm. În timp multe lucruri devin neimportante. Începem să punem accent pe sănătate, comunicare și mai puțin pe lucruri care nu contează. Sigur că Mihai ar fi putut să se supere, cu lucrul meu nu reușeam mereu să gătesc așa cum obișnuiesc soțiile, dar el a fost mereu înțelegător. Unde nu am reușit eu, a făcut el și viceversa.
Mihai: Eu sunt mai radical, nu-mi plac lucrurile mărunte care îngreunează existența. Vera este mai meticuloasă, mai atentă la detalii. Ea are grijă cu mult timp înainte să mă programeaze la medic și multe alte aspecte. Mă bucură grija ei și nu este una exagerată, așa sunt soțiile.
De ce momente plăcute vă amintiți mereu cu drag? Care au fost cele mai frumoase cadouri, surprize…
Mihai: Cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Vera a fost atunci când am plecat la maternitate și mi-a arătat pe fereastră un boț de copil. Era copilul nostru. Pe ambii noștri băieți i-am iubit foarte mult și niciodată nu le-am cerut să zică mai mult decât este necesar.
Vera: Primul băiat l-am născut la 23 de ani și peste 9 ani am devenit pentru a doua oară mamă. Timpul s-a scurs repede, iată că deja cel mai mic nepot are 28 de ani. Ei deja nu mai cred în basme, dar așteptăm și micuți pentru poveștile mele de altă dată pe care le spuneam la televiziune, cel mai popular ciclu fiind „Știe buna o poveste”.
Mihai: Vreau să zic că în familia noastră avem numai băieți. Feciorul Nicu la moment este în Georgia, de la el avem un nepot și de la Mihai trei nepoți. Avem în total patru nepoți și un strănepot. Numai flăcăi în familia noastră.
Să vă trăiască! Pe atunci era o modă să călătorești sau nu v-ați permis acest lux?
Mihai: Dimpotrivă, Vera avea toată libertatea să plece împreună cu colectivul la odihnă, iar vara pleca cu ambii copii la mare în Crimeea. Eu la rândul meu cu prietenii sau colegii mei de lucru.
MEREU ZIC, NU MĂ ÎNTREBAȚI DE COPILĂRIE. EA A FOST GREA, FLĂMÂNDĂ, CU FEL DE FEL DE BOLI CARE SECEREAU OAMENII ÎN STÂNGA ȘI-N DREAPTA.
Și cum rămâne cu gelozia?
Mihai: Gelozie? Nu, pe cât de frumoasă era Vera, tot pe atât de deșteaptă. Știam că pot avea încredere în ea. Femeile care își doresc să plece pe un drum greșit, nu este neapărat să se ducă în vacanță. Ea mereu a fost cochetă și stilată, așa i-a fost natura. Prin anii 60 pe mine la fel mă puteai vedea doar la papion. Toți credeau că vin de la teatru sau poate sunt actor. În privința asta îl aveam model pe Victor Copacinschi, unul din cei mai buni muzicieni și țambalagii. A trăit la o doamnă care făcuse școala la români și i-a insuflat etica modei, iar pentru mine era o inspirație.
Vera: Mihai era o prezență artistică. Poate de aceea și ne-am apropiat unul de altul. Cred că ne-am acceptat reciproc și am rezistat în timp ca familie grație ocupațiilor noastre. Se întâmplase deseori să apelez la el după un sfat, o opinie de interes profesional. Soțul meu, dar și fiii, mi-au fost cei mai obiectivi critici. Studiile domnului Mereuță dobândite la Universitate, a făcut Istorie și Filologie, experiența lui în calitate de redactor de carte și ca traducător a influențat vădit și pozitiv asupra formării mele, nu doar a băieților. Avem în casă multă carte bună, dicționarele au fost și au rămas la loc de cinste. Și azi mai descoperim încă lucruri neștiute, recitim din ce ne-a impresionat cândva, ne delectăm dezlegând integrame. Trăim!
Mihai: Integramele sunt un ingredient bun de a păstra memoria și integritatea mentală. La moment, dacă sincer, suntem în concediu premortal. Nu așteptăm nimic de la nimeni, decât o tăiere a firului roșu și dacă ar fi să fie, mă rog să fie brusc, fără chin și suferință. Acum încercăm să ne petrecem timpul în liniște. Nu avem prea multă vreme să stăm la cafea, găsim fel de fel de ocupații.
Cum arată bătrânețea și ce trebuie să știm despre ea?
Mihai: Suntem căsătoriți de 55 de ani. Am trăit puțin împreună, aștept să se facă 100 (zâmbește).
Vera: Bătrânețea este frumoasă dacă ai lângă cine să o trăiești, dar asta nu înseamnă că suntem scutiți de griji și responsabilități. Ceea ce trebuie să știm despre ea este că e frumoasă în felul ei și-ți oferă mai mult timp pentru tine.
Mihai: Să îmbrătrâniți tot tineri, ca noi!