La început a fost… Victoria și visul ei. A învăţat meseria, a furat din experienţa oamenilor mai vechi și mai „copți” în domeniu, iar într-o zi şi-a spus simplu și determinat: „Acum sunt gata să scriu povestea mea de succes.” Şi a început.
Își dorea un mic cabinet în care să fie loc pentru ea, pentru un fotoliu, un pacient, un aparat de cafea și un geam prin care să vadă orașul. Au trecut zece de ani de atunci. Povestea unui vis s-a transformat în povestea mai multor vise adunate în același loc. A unor oameni minunați care i s-au alăturat pe parcurs. Sunt cei pe care îi vedeți în acest proiect fotografic. Unii nu au putut ajunge la shooting. Dar asta nu pune sub semnul întrebării gradul de rezistență al echipei Victoriei. Sunt o familie! O poate confirma oricine. Cu unii dintre ei, am reușit să stau și la o cafea. Discuția o inițiem cu Victoria Șestovschi.
SĂ ȘTII CE VREI SĂ FACI
„Am terminat facultatea, aveam diploma de stomatolog în buzunar, dar nu simțeam că sunt gata de o afacere personală, la acea vreme. Or, eu sunt o perfecționistă incurabilă. Am urmat toate cursurile care mi se păreau grozave și care puteau să contribuie la formarea mea. În toate escapadele de peste hotare căutam clinici stomatologice care să mă inspire.
… Încă de la anul cinci de studiu la Facultatea de Stomatologie ştiam că va veni o zi în care voi fi pe cont propriu. Aveam idei faine, dar nu aveam încă susţinerea financiară potrivită. Ştiam că pacienţii mei viitori trebuie să aibă parte de confort, de cele mai bune materiale și instrumente.
În 2011 am fost la Geneva, la un curs de cinci zile, la cel mai bun restaurantor dentar. Eram deja pregătită să fac pasul, dar încă nu ştiam asta. Doar două vaze decorative, pe care mi le dăruise fratele meu și care sunt și azi în clinică, mă așteptau de șapte ani într-o cutie nedespachetată încă. Cadoul e pentru când vei avea cabinetul tău, mi-a spus tata. Acolo, la Geneva, am fost copleşită de simplitatea clinicii. Nimic strălucitor, nici lustre din cristal, nici marmură pe jos, așa cum ne-am deprins să vedem acasă. Era simplu. Și credibil. „Așa vreau să fac!”, mi-am zis.
La cursul lui Radlinschi, în Poltava, am învăţat să am încredere în mine. Am ştiut mereu că vă voi isprăvi.
Într-o zi, când trebuia să vindem un apartament, am înțeles că vreau să-l păstrez pentru a-mi realiza în sfârșit visul. Așa am decis că trebuie să înregistrăm compania. Și soțul meu, și fiul mai mare, Andrei, mi-au fost alături în acest început plin de emoție.
Locul era. Urma să investim o sumă considerabilă în două fotolii pentru pacienți. Era o avere, așa e. Dar acesta a fost „Mercedesul” meu. Oferea confort pentru clientul pe care urma să-l fidelizez.
Azi, privesc la ce am construit și sunt fericită. Mândră de echipa mea minunată, pe care o iubesc, de pacienții mei care ne găsesc când îi doare sau vor să restaureze un dinte, dar și la sărbători pentru a ne transmite un gând bun.
Deși cariera mea este una de succes, prioritară este și a fost mereu familia. Probabil că am știut cum să ne susținem unul pe altul ca să nu fie afectate alte părți importante în viața noastră.”
DE LA UN OM LA O ECHIPĂ
Ludmila, asistenta, a fost alături de Victoria din prima zi. Venea din medicină, din spital, lucrase și în Reanimare, știa ce trebuie de făcut în orice situație, inclusiv în cele care te iau pe nepregătite. Piesa de nelipsit din orice echipă. Cu ea alături, Victoria se simțea încrezută în ceea ce face. Oxana este cea de-a doua asistentă. A venit mai târziu în echipă, dar se simte perfect. Emoții are doar legate de lucru. În timp, s-a împrietenit cu ceilalți și acestea au dispărut. Sunt emoțiile pe care le trăiești într-o familie. „E foarte plăcut să lucrez alături de Victoria, e o profesionistă extraordinară și iubește munca! Altfel, nu vreau decât să fim împreună, să ne fie interesant, să fie pace, să avem clienți. Vreau să ne înțelegem unii pe alții, așa vom fi mereu o echipă.”, mi se confesează Oxana.
Victoria își alege oamenii după ea, să-i semene, să se potrivească ca degetele de la o mănușă. Pe Ilenuța „a vânat-o”… Era prietenă cu mama ei, știa că Ilenuța învaţă la medicină, că iubeşte cartea, că are părinţi extraordinari şi, după anul cinci, a invitat-o să îi arate meseria. Acum, Ilenuța este aproape o copie fidelă atunci când vorbim de profesionism. „Sunt aici de zece ani, cu mici pauze. Am venit pentru experiență, nu pentru bani. Mereu învăț ceva. Despre ce e meseria noastră? Nu știu… Cred că e despre dragoste, răbdare, nu știu cât de fascinant e să privești în gura unui om. Știu doar că m-am trezit într-o zi cu gândul că vreau să fiu stomatolog. Încă îmi este interesant.”, spune ea.
AFACERE DE FAMILIE
Victoria și Sergiu Șestovschi sunt doi oameni absolut diferiți. Așa spun ei, pentru că de la o parte nu poți să nu-i vezi un tot întreg. Doi oameni care se completează și creează împreună armonia. „Noi suntem foarte diferiți și relația, la început, nu a fost una simplă. Dar el m-a impresionat prin faptul că asculta ce spun. Iar eu vorbesc mult! Dar, în timp ce eu credeam că am găsit în el un prieten (Doamne, câte prostii i-am spus!), el m-a văzut ca parteneră de viață. Acum, am grijă să mă reîndrăgostesc de el periodic. Ca să nu pierdem firul. Organizez câte o vacanță în doi, o cină mai altfel și, slava Domnului, suntem bine!”
Sergiu e executorul perfect și un fel de ministru de externe al companiei. Datorită lui motorul nu scârțâie niciodată.
Dan este mezinul familiei și partenerul Victoriei în proiectul Mizuha – ați auzit cu siguranță de periuța minune care spală dinții fără pastă. Victoria și Dan sunt de aproape un an distribuitorii oficiali ai invenției japoneze în Moldova.
„Pe Dan l-am văzut altfel de când suntem parteneri. Înainte să plece la Iași, la Medicină, era un copil alintat. Dar Iașiul l-a schimbat. După toate situațiile prin care a trecut de unul singur, vorbesc de perioada restricțiilor impuse de Covid, primul job, prima locuință închiriată, prima vacanță la mare cu iubita lui, a revenit un om matur. Dan e bucșit de idei. E dinamic, energic, vrea mereu să facem ceva.”, recunoaște Victoria.
Dan îmi povestește: „În 2010 nu erau atât de multe femei în afaceri și mama a fost un model pentru mine. Da, a construit ceva frumos, dar azi încercăm să facem și mai mult. Am venit aici în anul doi de facultate. Deși m-au invitat din anul 1, dar nu cunosc prea mulți copii care vor să lucreze la 18 ani… Sunteți de acord cu mine? Din anul trei am avut primul pacient. Azi profesez și promovez invenția japoneză de la Mizuha. Diferențele dintre generațiile noastre? Noi ne grăbim, vrem totul și acum, știm că e nevoie să investim mai mult în promovarea pe online. Generația părinților vrea să scoată mai mult profit. E și corect, dintr-un anumit punct de vedere.” Altfel, Dan e uimit de relația de familie din echipă. De mama sa și faptul că a găsit echilibrul perfect dintre a fi șefă și a fi membră egală a unei comunități. „Cu mama mi-am dezvoltat o relație de parteneriat. Ne vedem doar la lucru. Îi spun dna Victoria, așa mi se pare normal. E o experiență tare faină – în sfârșit mama a văzut în mine un om matur, iar eu am înțeles cât de mult lucrează părinții mei.”
FAMILY TEAM
Atmosfera de aici e faină. Primul lucru pe care îl spune Victoria majorității pacienților care vin la tratament este: „Mie nu îmi plac stomatologii!”. În cazul acesta implică, evident, puțină psihologie, pentru a ajuta pacientul să treacă bariera fricii și să îl facă să aibă încredere!
Într-un oraș plin de stomatologii și rețele de stomatologii, care e punctul lor forte?, mă întrebam. „Probabil faptul că noi tratăm toată familia, nu suntem axați doar pe un segment.”, mă ajută Victoria cu explicația. În clinica noastră, suntem foarte buni în restaurarea estetică a dinților, datorită acestui serviciu pacienții ies de la noi cu zâmbetul pe față și nu mai au niciun complex, lăsând la vedere zâmbetul lor natural!”
Fiindcă sunt o familie, în fiecare zi iau prânzul împreună, în bucătăria de la demisol. Râd, mănâncă, povestesc. Știu totul unii despre ceilalți. De la 2023 își doresc cu toții pace. Să le vină rudele din Ucraina. Să poate merge ei încolo. Ori de câte ori se bombardează Odessa, Victoria e cu ochii în lacrimi… Apropo, din februarie, timp de câteva luni, Dr. Victoria Style Dent a oferit tratamente gratis tuturor pacienților ucraineni. Și azi continuă, cu reduceri de 50 la sută.
REGULA DE AUR DIN ECHIPĂ
E foarte important cum lucrezi și cât de abil ești cu instrumentele dentare. Dar cel mai important lucru e atitudinea faţă de persoana din fotoliu. Or, atitudinea nu trebuie să fie ca față de mamă, frate sau soț (pe care îi iubești, dar crezi că lucrarea va fi acceptată oricum) – ci ca față de copilul tău, pentru care vrei tot ce e mai bun pe lume. Deci, pentru ei, fiecare pacient e copilul căruia îi oferă tot ce-i mai bun! Și regula asta funcționează perfect.
Concluzie? Am întâlnit Oameni aici. O echipă unită, prietenoasă și profesionistă. Un loc în care pășești fără să ți se strângă inima la gândul că nu ești de aici sau că te vor trata cu răceală. Ușile lor sunt deschise pentru fiecare. M-au inspirat!
Text: Rodica Ciorănică
Stil: Diana Serejnikov
Foto: Victoria Wonka