De Rodica Cioranica
1. Sunt ușor tristă. Nostalgică. În acest moment. Am răsfoit multe reviste făcute de noi în acești 20 de ani și sentimentul cu care am închis-o pe ultima poate fi definit dureros de simplu, prin doar trei litere – DOR.
2. Mi s-a făcut DOR de OAMENI. Oamenii care ieri erau foarte încrezuți în viitor. Plini de visuri. Oameni care simțeau că viața abia începe. Oameni îndrăgostiți de succes. Și succesul de ei. Oameni care erau împreună. Oameni care ERAU…
3. Și acest dor și acești oameni m-au ajutat să înțeleg ce am făcut de fapt noi, VIP magazin, în atâta amar de vreme. Cu ce ne-am ocupat… Păi asta am făcut – o COLECȚIE excepțională de OAMENI, o colecție unică din visurile lor, din rețetele lor, din poveștile lor fericite și din dramele lor, din gândurile lor.
4. Nu ai cu ce compara VIP magazin. Nu ai! În această țară săracă în bani am reușit să facem cea mai bogată și valoroasă galerie de caractere. Unice, puternice.
5. Nu a fost ceva planificat. Așa a fost să fie. Așa s-a întâmplat. Incredibil de frumos!
6. Stau și mă întreb unde suntem azi, după 20 de ani. Cum am început și cât de mult s-a schimbat totul. Media, oamenii, valorile, atitudinile, sentimentele, timpul și măsura lui… și cred că azi VIP magazin rămâne singurul confident al oamenilor temerari. De regulă, oamenii puternici nu își devoalează sufletul. În timp, înțeleg că nu te poți deschide în fața oricui și că… cu cât mai rar o faci, cu atât ești mai în siguranță. Nu știu cum se întâmplă, dar la VIP magazin e altfel. Pentru fiecare e o experiență pe care o acceptă o dată în viață și pentru această singură dată, e important să fie sinceri cu sine.
7. Concluzia? Suntem o revistă a sufletelor nevorbite și a cuvintelor tăcute… e ceva ce poți citi acum sau peste 10 ani – oricând va avea valoare, sens, profunzime. Și partea fericită este că simțim că aveți încredere în noi….
8. Azi lumea și tehnologiile au creat o mulțime de platforme și instrumente unde ne putem manifesta. Unde putem striga în gura mare cât de minunați suntem fiecare dintre noi. Dar avem de fiecare dată rezerve. Să te lauzi singur pe tine pe pagina de Instagram sau Facebook? Parcă nu arată modest. De multe ori ești gata să scrii ce simți, dar nu știi niciodată cine e în același moment pe aceeași platformă, cu ce dispoziție, cu ce educație și dacă are rost să vii și tu cu suferințele tale sau niște lecții de viață care pare că nu trebuie nimănui azi, în epoca în care singurul lucru pe care îl face lumea modernă e să impresioneze…
9. Este oare potrivit sau nu cu tine să socializezi cu un public anonim?
10. Cu noi povestea e altfel. E de parcă am scrie pagini de istorie într-o carte a umanității, o carte a sufletelor și minților zbuciumate. Ceva atemporal. Ceva oricând valabil. Indiferent de statutele noastre care se tot schimbă. De la rege la cerșetor. De la ministru la deținut. De pe pământ la cer…
11. La început, voiam să reușim să facem doar o revistă. Fără nicio strategie. În timp, am ajuns să creăm proiecte de rezonanță, care au devenit tradiție și care sunt perfecte instrumente de imagine și comunicare pentru voi și proiectele voastre.
12. Nu ne-am oprit niciodată. Tot construim, lansăm, creăm, credem, facem, înnoim, înnodăm, uimim, manifestăm gratitudine sau admirație, urmărim oamenii, creștem generații.
13. Sigur că am multe întrebări fără răspuns imediat. De ce? Cum? Pentru cine? Care e treaba? Și care e sensul? Poate că aceste întrebări ar părea absurde dacă și le-ar pune un redactor de la Vogue, sau Forbes, sau Vanity Fair, care a fost invitat să aibă grijă de anumite concepte editoriale pe anumite zone geografice. Pe noi nu ne-a invitat nimeni să facem reviste. Pentru că Moldova nu este interesantă nimănui sub acest aspect. Încă nici un brand media nu și-a deschis redacție la Chișinău în afară de Europa Liberă, Pro TV și TVR. Piața asta e prea mică și anostă. De asta noi ne punem întrebări. Și facem ce putem mai bine.
14. Nu mai vreau să vorbim despre trecut în următorii 20 de ani. Pentru că îmi pun multă speranță în energia și entuziasmul prezentului și viitorului.
15. Sunt curioasă să aflu unde și cum, și despre ce am putea fi în ceilalți douăzeci de ani. Dar cu siguranță vom fi.
16. Anii ăștia de la urmă am continuat să ne trăim primăverile, ripostând pandemiilor, războiului și aberației halucinante a unor lideri ai lumii – continuând să muncim și să ne trăim viețile. Vreau să nu mai ripostăm. Vreau certitudini și liniște.
17. Pace și sănătate au ajuns cele mai prețioase cuvânte de un an încoace.
18. Prea puține clipe trăite intens, prea grăbite clipe, prea multe visuri înghesuite la un loc.
19. Vă amintesc că nu poți visa temător. Trebuie să știi cine ești și că poți. Mult mai mult.
20. Află ce poți face cel mai bine. Află ce îți face inima să tresară. Imaginează-ți povestea ta și, dacă nu ai trăit-o încă, fă primul pas spre ea. Acesta e mesajul meu din primul număr de revistă. A rămas actual.
La mulți ani, VIP magazin. La mulți ani, Oameni!