Dacă pentru unii revenirea la sat este imposibilă, Elena Chizil demonstrează contrariul. Și-a schimbat viața la o 180 de grade de dragul soțului, iar visele ei au prins sens. Elena nu mai este pasionată de shoppingul din Italia sau de pantofi scumpi. Ar părea straniu, dar dacă mai înainte își dorea o mașină de lux, azi visează să-și cumpere un cal și să dezvolte o afacere în jurul Fermei.
Funcția: Casnică, blogger
Data, anul, locul nașterii: 01.06.1991, Hoginești, Călărași
Copilărie. Eu am avut o copilărie frumoasă, la sat, cu o familie mare de verișori și rude. De mică îmi plăcea să fiu în centrul atenției și eram foarte sociabilă. În anii de școală visam să finalizez mai repede clasa a XIX-a și să ajung la oraș.
Studii. La Chișinău am făcut facultatea de contabilitate. După, am fost angajată în zeci de locuri de muncă în țară și peste hotare. Am experientat diferite domenii. Ultimul post de lucru era într-o companie italiană, operator și manager, a fost o experiență minunată, într-un colectiv foarte armonios. Recunosc că uneori îmi este dor de acea perioadă.
Pentru iubire. Am lăsat totul în urmă, când am devenit soție de agricultor și fermier. Andrei, soțul meu a reușit să mă facă să fiu îndrăgostită nu doar de el, dar și de toată viața din jurul lui.
Maternitate. Depresie. Ajutor. Eu îmi aduc aminte și acum cât de greu a fost pentru mine să las Chișinăul și să mă mut în Transnistria. La sat, fără prieteni, concediu de maternitate, depresie – toate la un loc. Am avut momente în care tot ce îmi doream era să mă întorc în Chișinău. În agricultură era sezonul fierbinte, aşa că nu puteam conta prea mult pe soţul meu. Mama soacră a fost lângă mine și m-a ajutat să mă acomodez, pentru că pe timpuri a trăit aceeași istorie de dragoste.
Conștientizare. De fapt, nici nu realizam că aceasta a fost cea mai faină schimbare din viața mea. La un an diferență, a apărut și al doilea copil. Așa a început veselia cea mare, dar încetul cu încetul am îndrăgit agricultura, hulubii, păunii, ferma. Am început să văd această frumusețe și liniște din jur cu alți ochi.
Viața la sat. Am început să iubesc și să savurez viața de aici. Cresc doi băieți minunați, de trei și, respectiv, patru ani, iar în burtică mai crește un bebeluș. Îmi susțin soțul absolut în toate, am luat asupra mea toată grija copiilor. I-am oferit toate condițiile pentru a dezvolta agricultura și ferma la cel mai înalt nivel. Îl aștept la nouă sau zece seara cu mâncare caldă pe masă, mă străduiesc să-i duc prânzuri în câmp, căci în agricultură nu este pauză de masă. La fel, noi mai des suntem împreună la fermă decât acasă.
Viitor. Afacere. Ne propunem să începem prelucrarea laptelui, eu deja mă informez despre fabricarea brânzeturilor, uneori mai și experimentez pe acasă. Aș vrea foarte mult să fac asta.
Visuri. Online. Doi ani am visat să fac primul blog despre agricultura și ferma din Moldova. Soțul a fost contra. În Transnistria lucrurile stau un pic mai diferit decât pe partea dreaptă a Nistrului. Totuși, vara aceasta am început a filma și a arăta lumii viața noastră de la sat. A fost fantastic. Am primit foarte multe reacții, lumea îmi scrie că-și dorește să trăiască aici, dar se tem de așa o schimbare. Eu vreau să motivez oamenii să vină la sat, să savureze liniștea și intensitatea vieții. Vreau să am cel mai cunoscut blog din Moldova, să nu uităm că toți venim de la sat și că suntem o țară agrară. Vreau să apropii și diaspora cât mai mult de acel acasă.
Cea mai frecventă întrebare a comunității mele a devenit dacă este posibilitatea de a vizita ferma noastră cu familia. Noi ne-am propus să oferim pe viitor această oportunitate oamenilor. Vrem ca și copiii lor să vadă de unde vine laptele, cum cresc vițelușii la fermă, cum crește harbuzul în câmp și multe altele.
Mă simt o femeie, o soție și o mamă împlinită. Îmi fac timp și pentru mine, minim o zi din săptămână. Mereu am fost o soție calmă, iubitoare, blândă, care mereu a avut grijă să organizeze mici escapade pentru noi doi, unde să ne amintim că cel mai important suntem unul pentru altul. Am reușit să organizez timpul calitativ în treburile casnice și în educația copiilor, care șase zile în săptămână, pe lângă gradiniță, mai au și activități suplimentare.
Dragi femei – fiți femei, soții și mame, lăsați bărbații să meargă înainte și voi fiți puternice acolo, în spate lor. Nu luați şansele bărbaților de a întoarce munții.
Visul meu cel mare este să am un cal, un prieten al meu cu care să cutreier câmpurile și să simt viteza vântului în părul meu. Mereu când văd sau mă ating de cai, simt o altă energie. Am început să studiez despre aceste animale și chiar am găsit și o locație unde am posibilitatea să înțeleg în detalii ce presupune îngrijirea, dresarea și creșterea lor.
GENERAȚIA MEA CREDE ÎN LUX, EU CRED CĂ LA SAT ESTE CEL MAI BINE!
COORDONARE: TATIANA PĂTRUNJEL, FOTO: ANA MARIA MOROZ
#agricultură