Posted byEugenia Ion
ianuarie 4, 2023
Timp citire 6 min
Medic obstetrician, Repromed
Complexă ca femeie și ca medic. Emoționează ca interlocutoare. Suferă în tăcere și visează cu ochii larg deschiși. Aș fi putut continua discuția la nesfârșit, cel puțin sigur continui interviul într-un Neredactat… Mi-a plăcut de ea!
Chiar aruncată în mare, voi ajunge la uscat, indiferent de faptul că înot rău.
Elena, ești unul dintre cei mai apreciați medici ginecologi de la noi. A fost greu să îți construiești un nume? Știi, Rodica, nu am muncit niciodată pentru nume. Sunt o fire un pic încăpățânată și depun efort pentru a reuși în situațiile lipsite de succes, ca până la urmă să-l obțin. Femeile care vin în cabinetul meu sunt pentru mine mai mult decât paciente. La timpul meu, m-am ciocnit cu multe probleme în domeniul obstetricii și ginecologiei (ca pacientă), de aceea încerc să fiu un adevărat sprijin pentru femeile care ajung la mine.
Vii dintr-o familie de medici. Cât de mult a contat mediul în care ai crescut? Sunt primul copil în familie, apărută în viața părinților mei pe când aceștia aveau 19 ani. M-au crescut cum au știut ei mai bine. O bună parte din copilărie am petrecut-o prin spitale. De mică, eram familiarizată cu seringile și restul ustensilelor medicale. Dacă e să vorbim de mediul în care am crescut, eu cred că a fost prea bun și fără griji. De asta și sunt o visătoare care mereu încearcă să schimbe lumea în una mai bună. Dacă e să vorbim despre strictețea părinților mei, a fost așa: fără discotecă mai târziu de ora 21:00, fără plimbări cu prietenii prin oraș. De aici și căsătoria mea la 18 ani.
Ai fost trădată vreodată? Eu prefer să numesc aceste experiențe: lecții dure de viață. Da, au fost, au fost multe – soțul, prietena cea mai bună care a rămas cu soțul meu, tata… Azi cred că nimeni nimănui nu-i este dator. Tragem concluzii și mergem înainte… Atunci, însă, era capătul lumii. Aveam noroc că exista copilul mai mic pentru care trebuia să dau din coate. Rămăsesem fără nimic: fără masă, fără casă și, cel mai important – fără familie, care era totul meu. Pentru că eram pusă în condiții stricte, mă mai angajasem la două joburi – știi cum este plătită medicina – nu aveam ajutor de nicăieri. Munca m-a ajutat să ies din toate. Pictam și vindeam tablouri, confecționam flori din mătase și le vindeam destul de bine.
Cum ai reacționa acum? Mi-am învățat lecția (zâmbește). Aș pleca într-o călătorie într-un loc pe care nu l-am mai vizitat. La mare sau ocean (valurile mă calmează).
Două căsnicii. Care au fost lecțiile lor? Cred că am învățat multe… Cea mai mare învățătură a fost că nu trebuie să tăcem și să adunăm venin. Fiecare problemă trebuie discutată. Mereu există un compromis. La prima căsătorie am fost un copil. Am învățat mai mult din a doua căsnicie. Dar, datorită ei cred că, chiar aruncată în mare, voi ajunge la uscat, indiferent de faptul că înot rău.
Chiar aruncată în mare, voi ajunge la uscat, indiferent de faptul că înot rău.
Te sperie singurătatea? Nu sunt singură, mă am pe mine. Dacă întrebarea este dacă aș vrea să am pe cineva alături, atunci răspunsul este: da!
Dacă ai mai pune o dată inelul pe deget, ce ai face diferit? Aș începe cu ceea că aș accepta inelul de la persoana potrivită. În relațiile mele mereu am dat prea mult, ceea ce obosește.
De câte ori ai simțit nevoia să te reinventezi? Cum ai făcut-o? Și acum o simt… Cel mai acut am simțit-o după trei ani de la divorț, când trebuia să încetez să sufăr. Mi-am zis că nu sunt o jertfă, poate nici învingătoare, dar sunt eu în carne și oase, femeia care trebuie să continue să trăiască și să trăiască bine. A doua oară a fost acum jumătate de an, când am înțeles că m-am transformat exterior și nu mai țineam situația sub control. Din cauza stresului și a milei de sine, adăugasem 17 kg și sufeream de tiroidă leneșă, deși mereu am făcut sport și m-am alimentat corect. Cum am trecut și peste acest moment? Prin art-terapie, investigații medicale și grija de sine.
Ce visuri neîmplinite ai? Oooo, eu sunt mereu o visătoare. Aș vrea să-mi împlinesc visul din copilărie: să învăț să cânt la pian. Să vorbesc cursiv engleza. Să îmi construiesc o casă pe malul mării, să vizitez cât mai multe țări, să îmi găsesc un om iubitor. Lista ar continua…
