Igor Guzun este scriitorul care are stofă. Alege expresiile cu grijă și știe să dea cuvintelor putere. Acasă este acolo unde este fiica lui, acum studentă la Universitatea Babeș-Bolyai. Acest interviu l-am realizat între Chișinău și Cluj-Napoca. Am știut că o să-mi răspundă exact așa, fiindcă stilul lui se evidențiază dintr-o mulțime de texte. Pe unde scrie, se simte urmele pe care le lasă…
Acum sunteți plecat. Unde evadați de regulă?
Că noi, fiecare dintre noi, plecăm mereu pe undeva după ceva. După pâine, de exemplu, dacă nu o coacem acasă. După copii la grădiniță ca să-i recuperăm de acolo, așa cum li se întâmplă multora. Sau mergem departe după noi orizonturi, experiențe, împliniri.
Știi cum se întâmplă în povestea familiei noastre? Când suntem mici, acasă este acolo unde sunt părinții. Iar când creștem mari, acasă este acolo unde ne sunt copiii.
Iar destinația preferată este mereu pentru îmbrățișarea oamenilor dragi.
Refugiul perfect?
O grădină și o bibliotecă.
Cartea „BINE” cât mult bine ți-a adus?
Mi se pare că această carte „BINE” mi-a deschis un drum. Și peste câțiva ani a urmat cartea „MAI BINE”. Și povestea continuă.
Cel mai dificil moment din cariera ta de scriitor?
Pagina albă și ecranul gol din fața ta de fiecare dată când începi un poem, un text, o carte. Că atunci nu cotează cât și cum ai scris până atunci, câte premii ai obținut. O iei de fiecare dată de la început.
Cum arată procesul tău creativ atunci când scrii?
Nimic spectaculos nu este acolo. Sunt niște genunchi pe care scrii uneori, alteori este o masă. Dar probabil că cel mai important, mai cu sens este ceea ce se întâmplă în minte. Seamănă cu ceea ce face un aparat de sudură cu electrozi. Sunt atâtea scântei acolo, este atâta tensiune, iar ideile se sudează în cuvinte și imagini.
Ce nume poartă combinația dintre jurnalism și activitatea de scriitor?
Aceasta a fost calea mea de a cunoaște oamenii și viața.
Temele principale abordate în cărțile tale?
Dragostea. Că orice aș scrie, tot dragoste iese între coperți.
„VINIL este una dintre marile cărți ale generației noastre”, a scris cineva dintr-o generație cu tine. Ce facem cu generația care vine?
Cred că sunt trei lucruri pe care le putem face pentru generația copiilor noștri: să le dăm pace, să-i iubim și să ne rugăm pentru ei.
Numele de membru al Uniunii Scriitorilor influențează ceva?
Pe de o parte, asta îți dă sentimentul că faci parte dintr-un grup. E ca în fotbal. Nu poți să joci de unul singur. Faci parte dintr-o echipă, dintr-o breaslă. Și pe de altă parte, ești pe cont propriu și multe depind de măiestria ta individuală.
Sursele tale de inspirație pentru creația literară?
Viața, oamenii.
Relația cu cititorii. Ce vor ei azi și poate noi nu am cerut niciodată?
Cărțile pe care le scriu devin cărțile lor atunci când le cumpără. Și asta este atât de frumos. Iar atunci când vorbești sau interacționezi cu cineva care ți-a deschis o carte se întâmplă parcă o magie, că se întâlnesc două lumi. Atunci când noi eram adolescenți, nu am avut prea multe ocazii să ne apropiem de acești oameni care creează lumi și se numesc scriitori. Că ce-o fi scriitorii, dacă nu sfinții care învie. Viața.
Impactul cărților mereu ți-a împlinit așteptările?
Work in progress. Că impactul seamănă cu un site, care este under construction.
Industria literară în ultimii ani?
O fi oare industrie?
Promovarea și distribuția cărților e una anevoioasă?
Este una firească și normală. Dar sunt atâția oameni, companii și Cerul care au ajutat cărților mele să se întâmple.
În această trilogie – „IUBI” (2019), „DRAG” (2023) și „DINTOTDEAUNA” (2023) – ce cuvânt lipsește?
Păi, mi se pare că nu lipsește nimic.
Mai bine e o colaborare cu o femeie sau un bărbat?
Cu un om.
Cum sunt soțiile unui scriitor?
Nu le cunosc.
Dar cum este a ta?
Este răbdătoare, directă și vizionară. Și asta o face minunată.
Ce vrei să știe fiica despre tine?
Că o iubesc. Și facem împreună cu mama ei tot ce pot în acest sens.
Cum te vezi bunic?
O! Bucuros, tânăr, poate mai echilibrat sau mai înțelept ca acum. Mă văd ca pe bărbatul acela care are un copil de mână, dar nu se grăbește nicăieri, pentru că nu este tatăl copilului, este bunicul. L-ai văzut, L-ai întâlnit în viață, într-o carte.
Știi să dai sfaturi sau doar pentru tine?
Când mi se cer sfaturi, le dau. Când nu, le țin pentru mine, că învăț și eu.
După 50 de ani, lumina pe foaie se așază altfel?
Bineînțeles că se așază altfel, mai frumos. Pentru că are și umbră.
Ce nu are vârstă?
Dragostea.
Ce reprezintă pentru tine ideea de „IUBI” ?
Cred că este o idee care, ca să se împlinească, trebuie să lucrezi la ea în fiecare zi, poate chiar în fiecare clipă.
Când ne oprim din căutări?
Niciodată.
Definiția dragostei…
Acum am două definiții și chiar le pot recita.
Una, devenită legendară. „Dragostea este atunci când accepți necondiționat ca cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu reci pe picioarele tale întotdeauna calde”.
Și cealaltă. „Dragostea este atunci când știi exact ce să-i dai omului drag de alături, îmbrăcat în haine de casă sau la patru ace: un umăr de sprijin, o cană de moare sau pur și simplu să-i dai pace”.
Și cred că din cărțile pe care le-am scris se mai pot decupa câteva definiții ale dragostei, doar că fiecare om are propria definiție, propria înțelegere a dragostei.
Foto: Arhiva personală
Interviu: Zina Bivol