Inga Pasecinic: „Să fac ce îmi place înseamnă libertate”| #womeninspire

Este gata să ofere ajutor oricui are nevoie, chiar dacă în jobul său a migrat de la asistență directă la strategii de sănătate pentru o națiune. Este cu picioarele pe pământ, dar știe să fie fericită și când înfruntă valurile, și când escaladează munții.

În sufletul meu am fost, sunt și voi rămâne medic.

Ai un job care nu se pipăie, nu se gustă, nu stă în vizorul publicului. Și totuși, este important. Tu cum te vezi în acest cadru? Domeniul meu de activitate este sănătatea publică și managementul sistemelor de sănătate. Cred, totuși, că aceste domenii sunt pilonii care stau la baza sănătății populației. E mai ușor și mai eficient să previi, decât să tratezi. Ca profesioniști, elaborăm și implementăm strategii și politici de sănătate, care vizează sistemul de sănătate, comunitatea, dar și cetățeanul.

La ce muncești acum? Recent organizația care o reprezint a devenit partener UNICEF, realizare cu care mă mândresc mult. Acum desfășurăm o campanie de comunicare în regiunile rurale, întitulată „Cu grijă pentru sănătatea ta”, cu suportul UNICEF. Este cel mai mare și important proiect la moment.

Ești medic de profesie. De câți ani ai abandonat halatul alb? Halatul alb și expertiza în sănătatea întregului sistem nu pot fi abandonate, dacă îți pasă. În sufletul meu am fost, sunt și voi rămâne medic. Ba mai mult, pot să zic că am mai trecut de câteva ori prin facultate, atunci când am coordonat procesul de elaborare și implementare a protocoalelor clinice pentru peste 100 de maladii, cot la cot cu cei mai de vază profesioniști din aproape toate domeniile medicinii. Am purtat „virtual” halatul alb și în pandemie, atunci când am supravegheat și consiliat sute de pacienți.

Hai să o cunoaștem și pe Inga din afara jobului. Ești mama și soția perfectă? Societatea, femeile în sine și combinația ambilor factori contribuie la așteptările exagerate pentru rolul mamei și soției. Perfecțiune nu există. Mai mult, paradigma de a fi o mamă și o soție perfectă este foarte dăunătoare! Nu sunt de acord cu replicile „din folclor” care spun că o mamă se sacrifică, iar o soție bună este una care le face pe toate. Mama și soția este cheia întregii case. A crea și menține armonia în familie este, cred, cel mai important rol al femeii, mai ales într-un prezent plin de incertitudine, agresivitate și alte turbulențe.

Cum ți se pare acest deceniu, al 3-lea din secolul 21? O denumire corectă pentru sec. XXI ar fi „Secolul informației”. Evoluția IT-ului a marcat acest secol și a schimbat lumea. Facem parte din generații care au absorbit inconștient tot ce au însemnat tehnologia, internetul, ne-am plănuit viețile în ritmul dat de orașele mari și aglomerate, de e-mail-urile urgente, de sarcini și ședințe, de cele mai multe ori mânați de toxicul time is money. Adevărul, însă, este că timpul e o resursă pe care n-o poți recupera nicicum. Creștem cu iluzia că avem timp să facem orice și ne trezim, după ani pierduți, într-un malaxor al vremurilor. În goana după cunoaștere și inteligență, am uitat să ne oprim, să privim și să iubim ce e frumos în jur. Ultimii doi ani de pandemie ne-au învățat să prețuim lucrurile simple, să ne oprim din goană, să ne dăm puțin timp, să ne conștientizăm, să ne recunoaștem, să prețuim și să iubim ce avem!

Să fac ce îmi place înseamnă libertate

Când ești fericită? Viața este plină de plăceri simple, trebuie doar să știm să le apreciem. Am învățat să apreciez starea de bine, starea de normalitate. Sunt fericită atunci când cei dragi mie sunt fericiți și sănătoși! Sunt fericită în momentul în care am îndeplinit un obiectiv profesional. De fapt, procesul de realizare a obiectivelor aduce satisfacție prin el însuși, deoarece sentimentul „să înaintezi plin de speranță” este uneori mai plăcut decât „să ajungi” la destinație. Sunt fericită când citesc speranță și încredere în ochii plini de lacrimi. Sunt fericită când călătoresc, când înfrunt valurile mării sau sunt în vârful unui munte și de sus privesc frumusețea acelui loc. Sunt fericită când iubesc și sunt iubită, când strâng în brațe un om drag. Sunt fericită, deoarece fac ce știu mai bine și ce îmi place, iar să fac ce îmi place înseamnă libertate.

text: Rodica Ciorănică, Foto: ELISABETH ZHILTSOVA