Fişier
ACTOR LA TEATRUL GENEZA ART
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 2.11.1984; SATUL CORNEȘTI, R-NUL UNGHENI
STUDII: AMTAP
COORDONARE: EUGENIA ION
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Pentru actorul Iurie Gologan anul 2021 a fost unul plin atât pe dimensiunea profesională, cât și pe cea personală. Familia Gologan-Burlaca s-a mărit cu încă un membru – Salma-Maria. Tot în 2021 actorul s-a ales cu încă trei personaje în palmaresul său. Nu ar schimba aplauzele pe nicio sumă, oricât de impunătoare ar fi, și este fericit să facă ceea ce iubește cu adevărat. Spune că actoria nu se fură, ci este un dar…
Prea mult teatru nu există
Anul 2021 mi-a oferit un timp generos pentru dezvoltarea profesională în calitate de actor. De fapt, la Teatrul Geneza Art nici nu poate fi altfel. Am reușit să montăm, într-un ritm amețitor, trei premiere: două comedii nebune: „ZAKS” și ,, 3+ Cristina”, iar drama psihologică ,,Jurnalul Pacientei,” i-a scuturat din plin pe spectatorii noștri, Daniela Burlaca excelând cu încă o montare de zile mari. Mă bucur că succesul acestor realizări este împărțit cu oamenii care vin la teatru și le mulțumesc pentru asta.
În ceea ce privește dimensiunea personală, am fost binecuvântați să ne oprim, un pic, din goana zilelor și să ne dăm seama, eu și Daniela, că esența noastră nu este doar creația, și am decis că e timpul să mai concepem un copil, pentru ca Milissa – Alexandrina să fie, în sfârșit, sora mai mare. Iar ziua de 1 aprilie 2022 a culminat cu nașterea Salmei-Maria, o fetiță născută, la fel ca și sora ei, în anotimpul învierii.
Eu nu mă implic în regie, pentru că nu pot să fac asta. Sunt onest cu mine însumi, de aceea nu accept oamenii care se ocupă de ceea ce nu pot să facă. E simplu și nu-i deloc condamnabil. Dacă nu-ți reușește ceva, înseamnă că ai abilități pentru alte îndeletniciri. În domeniul nostru sunt mulți alde pierde-vară, iar eu ma străduiesc să-i evit. Pentru a nu cădea în tagma lor. Niciodată nu am pus la îndoială capacitățile Danielei și n-o voi face, este o mare artistă care îmbină actoria cu un talent și un simț al scenei incredibil în calitate de regizor. Nu are echivalență și este un fenomen în domeniul teatral, mai ales pentru țara noastră.
Actoria nu se învață și nu se fură, este cu tine din momentul în care ți s-a hărăzit acest fapt. Dar, un actor are libertatea de a-și ascuți simțurile, or asta am făcut eu în toți acești ani. Pentru că suntem pe cont propriu, iar aici e o mare diferență între teatre, ca instituții generatoare de cultură, și o adevărată provocare pentru echipă. Muncim atât de mult încât, probabil, fără să ne dăm seama ajungem la un automatism în interpretare. Dar, nimic nu e pe gratis, lejeritatea de a-ți atribui diferite personaje îți i-a din timp și sănătate.
Prea mult în teatru nu există, depinde cum este adus pe scenă un spectacol și cum este jucat un rol. Uneori, prea mult vine din prea puțin și viceversa – prea puțin devine suficient de mult pentru a te opri aici. În cazul dat aș vorbi despre oboseală, o stare de care nu pot scăpa și care mă domină. Iată, în timp ce răspund la acest interviu, mă gândesc la spectacolul „Invitația la Vals” pe care l-am jucat aseară. A fost greu, după trei ore pe scenă, aplauzele de la final le auzi ca prin vis, dar ăsta e un secret, mai mult nu spun nimic…
Televiziunea este o mare pasiune a mea. Plus la toate, m-am și format ca meseriaș în acest domeniu. Cert este că, de ceva timp, nu mai sunt la tv din motivul că oamenii continuă să bage într-o oală diferite meserii și să nu-i accepte pe cei care știu să facă un pic mai mult decât persoanele în cauză. Mai există și politicul care formează echipa proprie. Cam atât la acest subiect. Momentan, am luat o pauză.
Mi-aș dori o experiență în cinematografie. Din păcate, la noi domeniul rămâne a fi unul slab dezvoltat, în primul rând din cauza lipsei banilor sau a bugetelor restrânse. Dar sperăm că lucrurile vor evolua, avem meseriași buni, care nu sunt mai răi decât cei care produc peste hotarele țării. Aștept să-i văd în acțiune, eventual să mă alătur lor cu ceea ce pot eu să fac.
Cum se definesc rolurile în cuplu? Este individual! Aici nu există sfaturi, eu știu un lucru – dacă îți place omul de lângă tine, îl vei proteja și-l vei urma oriunde. În rest, e beletristică.
Ca să oferi, trebuie să ai conținut. Iar oamenii valoroși sunt rari și trebuiesc prețuiți.
Îmi lipsește scena în clipele de pauză. Euforia pe care o primesti de la spectatori, iar la Teatrul Geneza Art e din plin, nu poate fi estimată în bani și nici înlocuită.
Ador să fiu cu fetele mele, toate trei, și să citesc. Oricum, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să fiu atât de recunoscător oamenilor care vin la teatru, vin să te vadă și să-ți ofere apreciere. Asta înseamnă împlinire și le-o doresc tuturor colegilor din toate teatrele.