De 12 ani nu am schimbat cu el niciun cuvânt, cu excepția unor saluturi pe care tot eu i le aruncam la simple intersecții… Supărările au nevoie de mult timp ca să înceapă să vorbească, iar săptămâna Paștelui a venit ca o binecuvântare.
Chiar dacă ne pare că suntem mari, ne comportăm ca niște copii îmbufnați și orgolioși. Am discutat mult, am povestit și am înțeles că totul a fost o școală gratuită pentru următoarele etape…
De sărbători cu toții evadăm acasă! Grădinile dau în floare și, în sfârșit, mahalalele copilăriei noastre răsună de voci proaspete de micuți. Au venit nepoții să-și viziteze bunicii, iar ei, la rândul lor, să-și amintească ce voce are gălăgia.
Azi toată lumea trăiește încă euforia revederilor. Și colegii mei la fel. Avem o zi de reîncărcare și mobilizare pentru zilele pline de care ne mai despart doar câteva ore.
Eu nu mă plictisesc, am deschis casa mare și am adunat o selecție a celor mai frumoase prosoape, printre care am găsit câteva lucrări cusute manual. Pe unul din ele stă împletit cu litere mari chirilice numele mamei mele, FIMA. Câtă poveste are o singură ață roz care mult mai târziu a învățat să scrie și în română. Adun fiecare broderie păturele și planific să le înrămez pentru o istorie cu tablou. Mama stă alături și adaugă și mai multă dragoste în tot.
Mă bucur că păstrez de la mama aceste minunății și mă întreb ce voi lăsa eu copiilor?
Doar pagina mea de Instagram și de Facebook!?
Vă invit joi, la ora 20:00, să urmăriți podcast-ul cu Severian Gheras, Parohul bisericii „Sf. Ioan cel Nou”. E mai mult decât o rugăciune, e o chemare către sine!
Sărbători luminate să aveți!