Abia acum m-am dezmeticit că e zi de luni,
Cu sărbătorile acestea pierzi și orarul, iar biletul la tren nici nu mai apuci să ți-l cumperi.
În cimitir crucile stau drepte, vopsite… și cu pomeni la piept.
– Hristos a Înviat!
– Adevărat a Înviat!
– Ține această cănuță de sufletul lui tătuc-to Vasile.
– Bogdaproste!
– Ce mai faceți acolo la Chișinău?
– Bine, să fie pace!
– Am văzut aseară familia aceia de la Dulcinella la Ciorănică în emisiune. Iaca am să știu cine face torturile acolo…
Sunt venită de ceva vreme în Corlăteni, dar datorită podcast-ului și rețelelor de socializare, parcă ne cunoaștem cu toții de o viață. Ce vremuri și ce prietenii leagă internetul acesta!
Și asta cât va mai dura?
Azi nu doar Facebook-ul pare aglomerat, drumurile sunt grele, multe mașini, oameni îngândurați, iar soarele de mai este mai fierbinte față de cel din aprilie.
Abia aștept să ajung la Chișinău în fața calculatorului și să-mi înșir lista de întrebări și idei pentru filmarea podcast-ului de mâine.
Tot mai mult încep să iubesc ceea ce fac și tot mai recunoscătoare Rodicăi pentru posibilitatea de a fi aproape de oameni. Mai sinceră și împăcată cu mine!
Să avem o săptămână frumoasă, să ne cinstim oamenii care nu mai sunt lângă noi și să ne rugăm pentru pace.