Specialistă în masaj și kinetoterapie la Spitalul Cancelariei de Stat
„Kinetoterapia completează frumos tot ce fac deja în domeniul masajului”
Există oameni care-și transformă profesia în vocație. Care nu doar ating corpul, ci liniștesc și sufletul. Lilia Munteanu este unul dintre acești oameni. Drumul ei a început la Spitalului Cancelariei de Stat, unde a venit imediat după absolvirea școlii medii, cu rezultate excelente, în calitate de asistentă medicală. Aici a crescut profesional, învățând de la cei mai buni și descoperindu-și treptat adevărata vocație — aceea de a aduce alinare prin atingere și cunoaștere.
De-a lungul anilor, a lucrat cu o paletă largă de pacienți — de la oameni simpli la personalități notorii din artă, știință, muzică, teatru și politică. Cu discreție, tact și profesionalism, Lilia a fost o prezență de încredere pentru cei care contează în viața publică, dar și pentru cei care vin în căutarea unei alinări autentice.
Perfecționistă și mereu motivată, Lilia a continuat studiile în kinetoterapie, absolvind Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. „Un maseur nu poate fi kinetoterapeut, dar un kinetoterapeut cu vocație poate fi și maseur — cu o înțelegere profundă a corpului uman”, afirmă ea. Lilia nu caută aplauze, ci vrea să valorifice și mai mult pregătirea sa completă, să îmbine masajul cu kinetoterapia, pentru a oferi un sprijin complex, profund și personalizat.
Text: Rodica Ciorănică
Foto: Dima Furdui
Lilia, cum ai ajuns să practici masajul? A fost o alegere sau o chemare?
A fost mai mult decât o alegere. Din voia sorții, am fost repartizată într-o instituție medicală in secție de reabilitare fizică. Acolo și am simțit încă de la primele ședințe cât de mult poate contribui masajul la procesul de vindecare. Cu timpul, m-am atașat de această formă de terapie atât pentru rezultatele sale reale, dar și pentru legătura umană pe care o creează. Masajul este, pentru mine, o formă nonverbală de comunicare cu durerea – o artă care combină prezența, tehnica și grija autentică. Mi se pare că așa era sortit, să nimeresc exact acolo unde mi-am găsit chemarea.
Ce simți atunci când pui mâna pe un corp pentru prima dată?
Simt că pășesc într-un spațiu intim, sacru. Este nevoie de respect, de ascultare prin degete. Corpul transmite semnale subtile – tensiuni, blocaje, oboseală. Fiecare întâlnire e un nou început, o poveste diferită, iar eu devin martorul tăcut al procesului de reechilibrare.
Care e cea mai mare prejudecată despre masaj pe care o întâlnești?
Că masajul este doar o serie de mișcări aplicate mecanic pe piele, fără profunzime sau efect real. Mulți nu realizează că fiecare tehnică se bazează pe o cunoaștere profundă a anatomiei, fiziologiei și biomecanicii corpului uman. Masajul terapeutic înseamnă mai mult decât îndemânare – presupune discernământ clinic, intuiție și responsabilitate. Este o formă complexă de susținere a sănătății, un gest conștient de grijă și reechilibrare.
Corpul păstrează emoții? Poți „citi” tristețea sau furia într-un spate tensionat?
Da, absolut. Emoțiile noastre și starea de sănătate sunt profund interconectate. Deși memoria emoțională se formează la nivelul creierului, corpul reacționează și reflectă aceste trăiri prin tensiuni musculare, respirație superficială, postură închisă sau rigiditate. Ca maseur, observ adesea că tensiunile localizate sau disfuncțiile recurente pot corespunde unor blocaje emoționale. În timp, învățăm să decodăm aceste semnale. Masajul devine astfel o procedură terapeutică nu doar asupra corpului, ci și asupra echilibrului psiho-emoțional al persoanei.
Ai avut vreodată o sesiune de masaj care te-a marcat profund, emoțional?
Da, am trăit astfel de momente. Când simți cum respirația devine mai liberă, lacrimile apar fără cuvinte, iar corpul pare să se așeze într-o nouă liniște… înțelegi că ai atins nu doar un punct dureros, ci și o eliberare. Sunt clipe care rămân cu tine și îți amintesc cât de valoroasă e această profesie.
Ce le-ai spune celor care cred că masajul e doar un moft sau un lux?
Le-aș spune că masajul este grijă față de sine, nu răsfăț. Este prevenție, echilibru, respirație reluată, somn odihnitor. Este una dintre cele mai vechi forme de terapie și, de fapt, una dintre cele mai eficiente. Masajul nu înlocuiește medicina, dar o completează frumos – prin atingere, răbdare și empatie.
Care sunt cele mai frecvente dureri ale oamenilor care îți trec prin mâini? Sunt ale corpului sau ale sufletului?
Lucrând într-un cadru medical, întâlnesc multe afecțiuni fizice – de la hernii de disc și contracturi musculare, până la recuperări post-traumatice. Dar dincolo de durerea fizică, deseori simt și încărcătura emoțională. Un spate încordat poate ascunde epuizare, anxietate, nevoi nerostite. Aici, masajul devine mai mult decât tehnică – devine prezență conștientă.
Cât de des ar trebui un om – bărbat sau femeie – să facă un masaj?
Pentru rezultate terapeutice, recomand de obicei cure de 10 ședințe, adaptate afecțiunii. În scop de profilaxie, o ședință pe săptămână este ideală – ajută la menținerea mobilității, reducerea stresului și la susținerea sistemului nervos. Este o investiție în sănătate, în bunăstarea personală, fizică sau emoțională.
Dacă ai putea transmite un singur mesaj despre atingere, care ar fi acela?
Atingerea adevărată transmite mai mult decât cuvintele: transmite acceptare, siguranță, prezență. Prin mâini, spun: „Ești aici. Te simt. Ești în regulă.” Masajul este întâlnirea tăcută dintre două lumi – una care cere ajutor și alta care îl oferă, fără grabă, fără judecată.
Cum ai grijă de tine? Există un ritual care te ajută să-ți reîncarci energia?
Îmi găsesc liniștea în natură, în momentele cu familia, în rugăciune. Mă încarc din contactul cu pământul, cu lumina zilei, cu bucurii mici și sincere. Practic și eu masaj, dar și alte forme de îngrijire: mișcare, călătorii, descoperiri noi. Ca să poți să ai grijă de alții, trebuie să ai grijă de sine în primul rând.
