Lilian Tverdohleb este originar din Chișinău, iar de ceva timp s-a stabilit cu traiul în pitorescul Brașov, unde își petrece timpul alături de „ochioasele” sale, așa cum le alintă cu drag. Are și un blog, Fabrica de tătici, acolo găsim diverse situații, experiențe și povești de adormit și de învățat maturii. Interviul cu el este despre responsabilitate, educație și rolul tatălui în viața fiicelor. Lilian este mai mult o fabrică de idei, plimbări și discuții cu cei dragi. Știe să-și îmbine perfect timpul și momentele de magie, oferind o perspectivă autentică în dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Aveam 25 de ani când am ținut-o în brațe prima dată pe ochioasa mea, Miriam. După care am mai avut nevoie de încă patru ani ca să reînnoim legământul cu mama copiilor mei prin nașterea lui Anais Noblesse. Am să folosesc o expresie pe care am folosit-o de mai multe ori: dacă aș fi știut cât de frumos este să fii căsătorit, iar ulterior să devii tată, m-aș fi căsătorit la 18 ani. Cifrele în acest context au în primul rând rolul de a accentua cât de minunat este să ai o familie, iar în al doilea rând, rolul de ai face pe mulți tineri să nu fugă de decizia întemeierii unei familii.
Din păcate, eu fac parte din generația care a fost păgubită cel mai mult de o imagine sănătoasă a paternitatii. Ne-au lipsit aproape cu desăvârșire exemplele pozitive de paternitate. Dacă mă uit în jur la prietenii mei, puțini sunt cei care și-au dorit să fie ca tata. Cei mai mulți dintre noi știam mai degrabă cum să nu fim, decât cum să fim. Astfel, toate gândurile și imaginile pe care le aveam în minte, nu aveau nicio treabă cu realitatea pe care urma să o trăiesc.
În ceea ce privește pregătirea de a fi tată și soț, este o altă minciună pe care o folosim pentru a amână decizia de a ne căsători și, implicit, de a naște prunci. Niciodată nu vei fi pregătit să fii tată sau soț. Singurul skil pe care ar trebui să-l ai, este dorința de a învăța constant și de a înțelege că oricât de bine nu ți-ai face temele de părinte, la final tot vei avea restanțe.
Prima și cea mai mare noutate din momentul în care apare un copil este noutatea că soția ta devine mama copiilor tăi, iar această realitate vine la pachet cu o mulțime de schimbări. Cel puțin o perioadă, soția ta nu-ți mai aparține. Noțiunea de mascul și femelă dispare din dinamica relației voastre. Din păcate, ajungi în punctul în care există doar mami și tati. Mama copiilor tăi devine aproape în întregime absorbită, cu trup și suflet, inamicului care a invadat realitatea voastră. Aceasta cred că a fost cea mai mare surpriză care m-a prins nepregătit.
Pentru multe cupluri, gestionarea defectuoasă a acestei perioade înseamnă începutul sfârșitului relației lor. Aici încurajez tăticii să preia de pe umerii mămicilor sarcinile care apasă pe umerii lor, astfel încât să găsească puțină energie să iasă din rolul de mamă și să devină femelă, parteneră, soție. Este un proces deloc ușor pentru o femeie, dar nu ai dreptul moral să-i reproșezi că nu are grijă de ea dacă nu iei de pe umerii ei o parte din responsabilități și nu-i creezi un context prielnic de recuperare a feminitatii.
Nașterea unui copil este asemenea unui amplificator, iar pentru mulți această perioadă înseamnă începutul sfârșitului lor ca și cuplu. Dacă relația a fost una frumoasă, bazată pe principii sănătoase, după nașterea unui prunc devine și mai frumoasa, iar dacă relația a fost una toxică și nesănătoasă, după nașterea copilului șansele ca lucrurile să se amplifice și să se transforme într-o catastrofă relațională sunt mult mai mari. Există și excepții, dar de cele mai multe ori aceasta este regula.
Cum este să fiu tată de fete? O întrebare la care răspunsul mereu va fi unul foarte subiectiv. Eu sunt fericit și dacă ar fi să mai avem un copil, tot fetiță îmi doresc, deși am două. Miriam este o artistă, scriitoare, filoasoafă. Este întruchiparea feminitatii. În timp ce Anais Noblesse este pe cât de sensibilă, pe atât de plină de ambiție și energie. Este campionă națională la Patinaj Viteză. Nu există activitate pe care nu o pot face cu ochioasele mele și, în același timp, nu există momente mai frumoase decât momentele în care ești iubit de trei femei, două dintre care sunt fetitele tale.
Nașterea unui copil împarte viața în două. Tot ce urmează după naștere este nou. Absolut tot. Diferența aici se face între cei care acceptă noua realitate și încearcă să joace cât mai bine noul rol și cei care pun pe umerii celuilalt toată responsabilitatea. Ai schimbat sau nu ai schimbat scutece, este o întrebare tot mai puțin actuală pentru generația noilor tătici, pentru că nivelul de implicare depășește schimbatul scutecelor. Tot mai mulți se debarasează încet de prejudecățile moștenite în care bărbatul nu face altceva decât să aducă bani, deși cei mai mulți nici la asta nu se pricep totdeauna.
Când m-am simțit neputincios? Chiar în ziua în care mi-ai trimis aceste întrebări a fost un moment în care am simțit cea mai mare neputință. A fost momentul în care eram la urgențe cu Anais Noblesse, după o accidentare destul de gravă la antrenamentul de Patinaj Viteză. Sunt momente când nu poți să faci nimic. Momente când îți curg lacrimi pe care nu le poți stăpâni. Te doare pe tine mai tare decât o doare pe ea. Am stat cu ochii închiși ca să nu văd durerea ei și mi-aș fi astupat și urechile, ca să nu aud, doar că mâinile erau ocupate s-o țină în brațe, timp în care medicul își făcea treaba. Nu există neputința mai mare în viața unui părinte, decât momentele în care copii lor suferă. Fie că este vorba de o boală sau de respingere din partea altor copii, doare la fel și te simți de multe ori neputincios.
Mi-e greu să mă autoevaluez, dar cred că ceea ce îmi iese cel mai bine, este capacitatea a găsi soluții. Eu sunt cel care vede lucrurile rațional, iar asta ne ajută să depășim momentele pline de emoții și, credeți-mă, în casă cu trei femei asemenea momente nu sunt puține. Perspectivă, viziune, soluții. La asta mă pricep. Restul este despre doamna mea.
Familia mea a fost mereu afacerea în care am încercat să investesc cât am putut de mult. Iar dacă este să fac o evaluare a dinamicii de dezvoltare a acestei afaceri, realizez că a meritat investiția. Nu-mi plac oamenii care se laudă cu relații din care lipsesc conflictele și tensiunile. Unii chiar mă plictisesc cu aceste povești idilice rupte din basme inventate de ei. Nu, noi ne certăm, dar ne împăcăm. În familia noastră am încercat mereu să dezvoltăm o filosofie a conflictului, conștienți fiind că eradicarea lui din viața noastră este imposibilă. Haideți să ne certăm, dar să nu trecem limite și să nu ne jignim. Haideți să avem păreri diferite, dar să învățăm să le respectăm.
Relația mea cu ochioasele mele este o relație plină de viață. Suntem departe de imaginile pe care le găsiți pe instagramul multora. Noi greșim, dar și iubim. Iar unul dintre cele mai bune principii pentru fericire, este să înveți să-ți acoperi greșeala cu o doză de iubire înzecită. Suntem o familie. Eu sunt tatăl, ele sunt fiicele mele. Iar asta e dincolo de orice prietenie. Aceste roluri se pot intersecta, dar niciodată nu se înlocuiesc una pe alta.
Cea mai frumoasă activitate în familiile fericite este șederea laolaltă. Nu contează ce faceți împreună, important este să găsiți motive să petreceți timp unul cu celălalt. Dorința de a sta împreună cu cei din casa ta este indicatorul unei relații frumoase. Tragedia societății moderne este faptul că suntem atât de absorbiti de activitățile extra familiale, încât nu mai avem nici timp să mâncăm împreună. Fiecare înfulecă ce găsește și pe unde apucă. Cina în familie a devenit mai degrabă o excepție. Conștienți de această realitate, prima și cea mai importantă activitate pe care o avem este să mâncăm împreună minim o dată pe zi.
A lua cina împreună sau micul dejun, nu este în primul rând despre mâncare, ci mai degrabă despre comunicare și apropiere. Iar ca momentele petrecute împreună să-și atingă scopul, renunțați la telefoane. Despre importanța acestei tradiții aș putea să scriu o carte, dar până atunci, luați-vă timp măcar să mâncați împreună și veți vedea cât de mult poate conta în dinamica relației voastre acest mic detaliu.
O altă activitate frumoasă pe care o avem este cititul împreună. Dacă de mici, noi le citeam pruncilor, anul acesta am bătut la ușa lui Miriam cu o carte în mână și i-am propus să-mi citească ea.
Am ajuns să constat că mie îmi lipsește mai mult prezența ei, decât îmi simte ea lipsa. Nu vreau să dau o notă pesimistă, pentru că este normal să fie așa. Este firesc si sănătos să-i vezi cum se umflă în pene și își iau zborul. Chiar și așa, nu vreau să mă dau bătut. Mai vreau s-o simt la piept, adormind împreună. Am luat o carte, am bătut la ușa ei și i-am propus să citim împreună cu voce, în fiecare seară. A acceptat cu drag, realitate la care nu mă așteptam. A fost un moment în care parcă am simțit că am irosit atâta timp… De parcă mi-ar fi spus: de ce nu am făcut asta până acum. Iar de când ne-am mutat la casă, petrecem timpul cu grădinăritul. Tundem gazonul împreună, udăm roșiile și castraveții și culegem zmeură și vișine. Serate de jocuri, plimbări cu bicicletele și drumeții montane completează lista activităților din conacul nostru.
Trucuri în educația copiilor. S-ar putea ca pentru unii să fie o banalitate ce urmează să spun, dar cel mai eficient truc în educația copiilor este să o iubești pe mama lor. Educația pruncilor noștri este importantă, dar mult mai important pentru ei și pentru dezvoltarea lor, este să-și vadă părinții în armonie. Pe acest fundament, copiii noștri s-ar putea să nu știe chineză sau poate nu vor cântă la șapte instrumente, dar vor crește oameni cu un psihic sănătos și cu un model de fericire. Iar oamenii sănătoși psihic și fericiți, nu au limite, pentru că ei își cunosc valoarea. Asemenea oameni pot muta munți și pot schimba lumea. Ei nu au nevoie de validare și nu pierd energie pentru a o obține.
Miriam era micuță când am decis că avem nevoie de timp pus deoparte pentru mine și ea. Timp în care să ne detașam de rolurile de tată și mamă. O zi pe săptămână în care să fim doar noi doi. De cele mai multe ori închiriem o cameră de hotel într-un alt oraș sau localitate sau ducem copii la părinți și rămânem acasă. Important este să fii doar tu și ea. O altă realitate care pe noi ne-a ținut laolaltă a fost tradiția de a petrece timp separat cu fiecare membru al familie. O zi sau mai multe în care petreci timp doar tu și un copil. Să urci în masina și să plecați împreună oriunde. Doar tu și ochioasa ta. Când rămâi doar tu și copilul tău este momentul cunoașterii. Momentul în care îl alegi pe copilul tău. Alegi să petreci timp doar cu el, iar asta îl umple de importanță și valoare.
Acest moment se numește „Vreau să te cunosc”. Cel mai frumos moment din această categorie a fost atunci când am plecat împreună în Italia. Am intrat pe Wizz Air și am luat bilete spre Bari pentru trei zile. Doar eu și Miriam. Atât! Bagajul a fost făcut cu o săptămână înainte și pentru că ieșirea noastră era ținută în secret pentru Anais Noblesse, toate pregătirile și orice discuție erau în șoaptă. N-am avut reguli. N-am avut un plan anume. Singurul plan a fost s-o cunosc. Am hoinărit, am mâncat înghețată pentru doi ani înainte, ne-am bronzat, am citit pe malul marii și ne-am jucat. Serile stăteam la terasă și discutam. Analizam oamenii, casele și ne uitam la stele în drum spre hotel.
Mi-am propus s-o ascult și s-o aud. Mi-am propus să fim doar noi doi, fără telefon sau alte lucruri. Mi-am propus să o tratez ca pe o domnișoară, nu ca pe un copil. Să fiu un bărbat care o respecta și tine cont de ea. Vreau să guste din această realitate, ca atunci când se va întâmpla altfel, să aibă cu ce compara. Încă n-o cunosc până la capăt, dar o cunosc suficient în cât să-mi doresc s-o cunosc mai mult. E mult mai frumoasă decât am crezut. Este minunată. Feminină. Specială. M-am simțit alături de ea special.
Am savurat fiecare privire admiratoare și fiecare zâmbet cu care ne-au răsfățat trecătorii. Nu știu ce sentiment ai atunci când conduci un Lamborghini, dar știu cum este să mergi pe străduțele înghesuite din sudul Italiei, de mână cu domnița ta și să te simți cel mai fericit bărbat.
Puneți deoparte timp special pentru fiecare membru al familie. Timp în care să fii doar tu și el, doar tu și ea. Timp special pentru mama copiilor tăi. Timp special pentru copiii tăi. Timp special pentru părinții tăi. Timp special pentru prietenii tăi. Timp special pentru Dumnezeu. Doar așa vă puteți cunoaște. Nu există relație fără cunoaștere.
Următorul? Dacă ar depinde doar de mine, aș lăsa chiar în acest moment acest interviu și m-aș apuca de următorul…
S-ar putea pentru unii să fie o banalitate ce urmează să spun, dar cel mai eficient truc în educația copiilor este să o iubești pe mama lor.