Viața ei are uneori gust de pelin, alteori de miere. Și asta pentru că a trecut prin multe perioade dificile. Au fost momente când a vrut să renunțe la tot, la carieră, care era abia la început de cale. Și asta pentru că poate nu a spus ceea ce credea și ce simțea la moment sau că nu s-a izolat de alte găști și bârfe ca să stea singură. Lucru ce i-a jucat festa de nenumărate ori. Dar nimic nu i se compară cu ce a simțit timp de 5 ani, perioadă în care fiica ei, Sănduța, a stat în Terapie Intensivă! Margareta Pîntea, actrița a cărei exemplu poate inspira la acte de curaj!
Margareta Pîntea, actriță
Teatrul este viața. Viața fără mască. Locul unde nu poți să minți. E greu de perceput, dar ăsta-i adevărul. În scenă nu joc, trăiesc propriile mele dureri, vise, bucurii… etc. Desigur, acoperită de personaj.
La începutul carierei, de multe ori am tot vrut să renunț la actorie. Motivul a fost unul. Lipsa unui salariu decent ca să-mi pot întreține familia.
Castingurile. Mi-a fost mereu dificil să trec peste ele. Când am încercat la nesfârșit și în zadar. Dar am avut o șansă, unica șansă. A rămas la Moscova, în anul 4, în cabina de machiaj, pe masă, un contract cu multe zerouri. Cu timpul am înțeles, eu am făcut alegerea și totul s-a limpezit. Nu mai merg la castinguri. Visul de a face un rol în film a rămas pe măsuța de machiaj la Moscova.
Să nu-ți dorești nimic mai mult, decât poți să duci. Altfel ți se tulbură sufletul și se întunecă mintea. Gura începe să vorbească ce simte inima. Și dacă în inimă este întuneric, atunci și gura vorbește urâțenii.
Numai unul Dumnezeu nu trădează și este alături. În rest, viața e plină de surprize și examene. Și oamenii se învață a trăi, trecând examenul trădării.
Capacitatea de a ierta înfrumusețează femeia. Eu mă învăț în fiecare zi să iert. Este greu, foarte greu, dar dacă exersezi îți reușește. Ca răsplată, primești de sus înțelepciune. Este frumos când primești lumină pentru iertare.
De fiecare dată când am născut, fiecare copil mi-a schimbat viața la 180 de grade. Mi se întâmpla ceva miraculos după fiecare naștere.
Copiii plătesc deseori pentru păcatele părinților. De obicei, oamenii ascund păcatele din viața lor. Și eu, am făcut păcate, din neștiință. Bunica mi-a vorbit când eram mică, ce înseamnă păcat și de câte feluri este, dar nu îndeajuns se pare. Era o femeie creștina și cu frică de Dumnezeu. A încercat să mă învețe și pe mine, dar… Știu, că problema Sandei de sănătate, a fost și o curățire a sufletului meu. Prin lacrimi, mărturisire la preot, rugăciuni. La cinci ani, organismul ei, nu mai primea niciun medicament. Tot ce i se administra, vomita. Eram pusă în fața cu soarta. Am mers la un călugăr, am mărturisit cu toata rușinea ce am făcut la viața mea. Am primit canon. Și lucrul cel mai important, Sănduța să primească Sfânta Împărtășanie până la șapte ani în fiecare duminică. Și minunea s-a întâmplat. Copilul a început să-și revină fără niciun medicament. Acum are 17 ani. Și cântă în corul bisericii. E deșteaptă și este o minune de fată. E greu să scriu. Consecințele sunt dure când te depărtezi de Dumnezeu.
Сred în Dumnezeu. Întotdeauna, cât de greu nu mi-a fost, i-am simțit prezența. M-a purtat în brațe în chip nevăzut, lucrând prin oameni și lacrimi.
Bijuterii nu port. Am avut cândva o pereche de cercei din aur. Eram în turneu. Nu aveam bani să-i cumpăr măcar ceva băiatului meu. Așa că am scos cerceii din urechi și i-am schimbat la piață pentru o jucărie mașină, pentru Mihăiță. De atunci nu am cumpărat nicio bijuterie. Am acum câteva perechi de cercei și mărgele, toate cadouri făcute, dar mi le pun doar în scenă sau când am o sesiune foto, sau un eveniment.
Poveștile. Toate cărțile cu povești m-au motivat mult pe parcursul vieții. Primele mele cărți luate de la biblioteca din sat, au fost cărțile cu povești. Credeam în Feți – Frumoși și Ilene – Consânzene, Balauri cu trei capete… Știam că binele biruie răul mereu. Când am început să realizez că poveștile sunt doar în carte, am suferit mult. Nu voiam să cred. Chiar am plâns deseori. Nu am putut să mă dezic de gândul că poveștile nu există. Și până acum cred în ele. Poate de aceea în viața mea se întâmplă multe minuni.
Dacă aș lua-o de la capăt, aș merge la mănăstire. Prea mult zbucium, ură și neadevăr în jur.
