Să scrii despre medici e un subiect aparte. Acești oameni ce au jurat lui Hippocrates credință și devotament, pacienților le inspiră speranță și sănătate au un univers în care doar sufletul lor poate avea acces. Maria Moldovanu se dedică medicinei în cadrul Centrului Diagnostic German, un nume respectat și sonor în tagma instituțiilor de profil din țară. Dar, după ce lasă halatul alb, Maria caută refugiul în familia ei, în activitățile ce o încarcă pozitiv, însă nu uită, că în orice clipă datoria de medic poate avea prioritate.
Maria Moldovanu: șef departament RMN și CT, „Centrul Diagnostic German”
Mi-am dorit să fiu medic de când eram mică, posibil mă inspirasem din vizitele obligatorii pe care le făceam periodic la spital. Fiind în acea atmosferă, totul îmi părea atât de captivant. Mă interesa orice obiect care se află la îndemâna doctorului. Aveam mii de întrebări, dar foarte puține explicații. Nu exista serialul „Dr.House sau „Anatomia lui Grey” cu așa bagaj informațional detaliat. Așa că mi-am setat ca scop să îmi ating visul de a deveni medic, la propriu, de a ajuta oamenii, chiar și voluntar. Dorința mea din copilărie s-a materializat!
Deseori zic, în glumă, dacă ai reușit să fii absolvent al Universității de Medicină, atunci cu siguranță vei reuși și la alte universități. Cred că orice doctor a avut așa situație, când a dorit să renunțe la halatul alb. Unii cu gândul, alții au lăsat acest titlu nobil, anii de studii, multiplele testări, examene, lucrul asiduu cu pacienții. În cazul meu a fost altfel. Am primit oferta de angajare ce m-a captivat, chiar în perioada concediului de maternitate. Am fost implicată în dezvoltarea diagnosticului imagistic, în multiple perfecționări internaționale, cunoașterea unui nou stil de organizare a departamentului de diagnostic prin RMN/CT, cu accent pe cea mai bună calitate, întâlniri cu oameni deosebiți, profesioniști în domeniul medical.
Sunt foarte multe cazuri memorabile și toate deosebite. Multe pozitive, dar sunt și multe triste. Însă nu voi uita niciodată începutul activității la CDG, alături de colegii tineri și motivați, cu cele mai performante echipamente din țară și implementarea unor noi examinări calitative și inovative. Țin mult la acele momente când „creezi” ceva unic și apreciat, așteptat de medicii specialiști și, desigur, de pacienți.
Zilnic am de învățat câte ceva de la fiecare pacient, căci este deosebit, un caz nou, ce îl diferențiază de toți cei până la el. În fața pacientului, deseori îți dai seama că nu este ca la carte, că ceea ce ai învățat nu se suprapune perfect cu situația reală și realizezi că trebuie să înveți continuu. Astfel învățăm de la pacienți din boala lor, chiar și din greșeli. Pe lângă aspectul clinic, am învățat semnificația punctualității și timpului rezervat fiecărui pacient și sunt recunoscătoare celor care au încredere în mine ca specialist.
Dacă îmi e frică de moarte? Desigur. Este o teamă firească a oricărei persoane, ea este în jurul nostru. Dar nu este necesar să îi lăsăm loc în activitatea zilnică. Nu îmi dau timp pentru frici. Am un program zilnic bine stabilit, o agendă mereu completată și scopuri spre care tind. Așa că mă inspir și susțin, cât este posibil, în pacienți forța de a zâmbi și dorința de a trăi.
Consider orice eșec drept lecție. Eșecurile prin care am trecut mi-au dat o șansă de a crește, de a deveni mai puternică și sper că, mai înțeleaptă.
Unui medic nu i se poate ierta indiferența, oboseala, factorul uman. Cred că un doctor este bun când se aprofundează într-o specialitate restrânsă. Nu accept superficialitatea în activitatea unui medic, orgoliul de a se consulta cu colegii.
Mereu mulțumesc, fără să mai stau pe gânduri. Mulțumesc în orice situație. Nu contează unde sau cu cine ești, un merci întotdeauna este auzit și apreciat.
Pentru mine succesul este echilibrul în familie, profesie și viața cotidiană. Aparent simplu, dar în realitate extrem de greu de menținut. În plan profesional, am suportul unei echipe de oameni deosebiți, inteligenți, adevărați profesioniști, cu obiective comune, deschiși în comunicare, fără de care nu am fi reușit îndeplinirea obiectivelor asumate. Împreună am format o echipă eficientă cu aptitudini pentru a atinge performanțe personale, cât și pentru succesul CDG. Repectul și dragostea celor din jur, în special al familiei îmi oferă încredere și fericire, mă ajută să tind spre noi reușite. Atunci când la sfârșitul zilei constat că mi-am îndeplinit toate obiectivele, nu am făcut nimănui rău și mâine mă așteaptă o nouă zi cu noi oportunități, alături de familie, colegi, prieteni, pacienți – consider că am realizat un succes.