Mariana Tabuica: „Să conduci o companie aeriană înseamnă să zbori cu toate emoțiile oamenilor la bord”

Director Executiv, FLY ONE

Nu pilotează aeronave, dar gestionează traiectorii: de oameni, de crize, de vise care încep și se termină la poarta unui aeroport. De noua ani e la înălțime – la propriu și la figurat. Mariana Tabuică, directorul executiv al companiei aeriene Fly One, nu este doar omul cifrelor și al deciziilor rapide, ci și femeia care stie sa iubeasca , sa aline , sa creeze ….

A crescut într-un domeniu în care nu există „aproape” și unde un zbor înseamnă nu doar distanță parcursă, ci și încredere. Din toate rolurile pe care le joacă, cel de om rămâne cel mai important. Iar când povestea carierei sale se intersectează cu familia, răbdarea devine superputere, iar iubirea – un avion care nu ratează nicio aterizare.

Nu-i place zgomotul pentru imagine, dar în spatele vocii calme se află o femeie de o tărie rară: care nu lasă conflictele să încolțească, nu ezită în criză și nu uită niciodată că fiecare pasager își pune o parte din viață în mâinile ei. Povestea ei e despre calm în mijlocul turbulențelor, empatie în fața haosului și puterea unei femei care nu cedează niciodată.

Interviu de Rodica Ciorănică
Foto: Mihail Turculeț
Locație: Queen Residence

Profesie: contabilitate și audit

Hobby: sport, muzică , desen , crosetare

Valoare primordială: sinceritate, relații sincere, simte când oamenii profită de ea sau mint, dar îi lasă să se manifeste.

Culoare preferată: alb și negru

Aromă preferată: parfumul pur al rozelor

Subiect tabu: religia si politica

Calitatea magnifică: poate ierta, nu ține ură și uneori se supără pe sine că le permite unora să treacă limitele.

Mariana, cum ai pășit în industria aviației și când ai simțit că ești în locul potrivit?

Abia de vreo noua ani simt că sunt în locul potrivit. Am intrat în aviație in 2013, la MoldAtsa, fără să știu ce presupune această lume. Am descoperit termenii tehnici, siguranța aeriană si o multime de oameni deosebiti. La Fly One, se munceste foarte intensiv ,fiecare zi e altfel. Ce începi azi, trebuie să se încheie azi. Mâine deja apar alte situatii si sarcini.

Ce înseamnă pentru tine să fii director executiv într-o companie aeriană?

Pe lângă gestionarea finanțelor, am o responsabilitate socială. Discut cu colegii , imi place sa clarific situatiile de criza, imi place sa ii ajut.

Cum arată o decizie grea în aviație și cum reușești să o iei fără ezitare?

În aviație nu există „mai târziu”. Decizia trebuie luată pe loc. Nu ai timp să te gândești prea mult. Deciza corecta este cea asumata.

Care a fost cea mai tensionată situație de criză?

Acum doi ani, într-o singură zi, s-au defectat trei aeronave. Era vară, aeroportul plin, oamenii nervoși. A trebuit să gestionăm totul în regim de urgență. Au sarit in ajutor careva companii, dar unii pasageri au trebuit să aștepte în aeroport 24 de ore. Nu e simplu, dar e o lecție de solidaritate între companii mai ales. Am reușit să acoperim toate cele 109 rute și în două zile am revenit la normal.

Cum gestionezi echilibrul între partea operațională (tehnică) și partea umană (echipă, pasageri, emoții)?

Intotdeauna incerc sa ascult , sa fiu aproape. Fiecare călătorie este ceva special pentru un om. Sunt oameni care zboară o singură dată, ei se pregătesc uneori cu lunile pentru acest zbor. Emoțiile legate de zboruri sunt la maxim – fie că întâlnim un om drag, îl petrecem sau începem noi ceva nou.

Tatăl tău s-a gândit vreodată că tu și fratele tău veți porni această afacere? Cum crezi, ar fi mândru acum de voi?

Eu cred că el e foarte mândru! Știa dintotdeauna că vom ajunge undeva, era sigur de asta, si cred ca este mirat ca am ales anume aviatia.

Aviația este un domeniu în care „eroarea” nu are loc. Cum îți formezi reflexul excelenței în fiecare zi?

Avem noroc de o echipă foarte mare și foarte bine pregătită, oameni cu ani de zile lucrați în aviație. Ei cunosc orice risc, totul este calculat, se iau măsuri minuțioase de precauție prin diverse proceduri, protocoale. Este respectată cu strictețe deservirea aeronavelor. În plus, în aviație există raportarea benevolă, când orice persoană care observă anumite defecțiuni sau ceva suspect, raporteaza. Și noi suntem obligați să prevedem finalul, adică anticipăm fiecare pas. În cazul nostru, totul depinde doar de oameni. Vorbind de Inteligența Artificială, eu nu cred că ea va înlocui omul în domeniul nostru. Cred că încă nu este gata să ne ia locul.

Când devine un standard pentru oameni să caute zboruri ieftine și rapide, cum se construiește o companie aeriană sustenabilă?

Preț-calitate, o variație cât mai vastă de destinații. Avem peste 60 de destinații în toată lumea. Operăm din România, Armenia și Moldova. E o creștere uluitoare!

Ce fel de lider ești când lucrurile scapă de sub control – calmă, vizibilă, tăcută?

Sunt un om mereu calm. Am învățat deja că emoțiile la serviciu încurcă. Dacă ești afectată emoțional, poți jigni omul și pe urmă devine destul de dificil să restabilești relația bună cu persoana respectivă. Încerc să nu supăr pe nimeni, nu de fiecare dată îmi reușește, pentru că totul mi se citește în ochi. Eu sunt exigentă și corectă, și corectitudinea asta e luată drept severitate. Nu mă simt confortabil să știu că cineva suferă.

Cum te raportezi la presiunea constantă de a lua decizii rapide, cu impact mare?

M-am obișnuit demult cu presiunea. În aviație altfel nu ai cum. E ritmul meu, eu sunt puternică, mie asta îmi place și fără asta nu pot trăi.

Care este, în opinia ta, diferența dintre un lider care rezistă și unul care inspiră?

Ambele tipare au dreptul la viață.

Ai avut momente în care ai simțit că trebuie să faci lucrurile altfel decât toată lumea? Cum ai gestionat acel curaj?

Le am tot timpul și imi place sa schimb lucrurile. Sunt mereu in cautarea de sine .

Ce te învață zborurile – metaforic și literal – despre viață și despre responsabilitate?

Îți amintești că am vorbit odată cu tine precum la Aeroport sunt cele mai multe emoții adunate. Și dor, și despărțire, și durere, și bucurie, și în momentul când omul într-un timp se rupe din această realitate și pleacă în altă parte, automat își schimbă viața. Lecția este despre emoții și despre dorința de a reveni acasă.

Există o întrebare pe care ai fi vrut să o primești mai des în cariera ta, dar nu ți-a fost pusă?

Sunt atât de multe… Una ar fi ce ar mai trebui de făcut- mereu aici am raspuns. Despre orice, nu neapărat despre aviație. Nu insist și nu țin cu tot dinadinsul ca vocea mea să conteze, dar vreau să fiu utilă. Nu pot sta mult timp în același loc.

Ce înseamnă, pentru tine, echilibrul între viața personală și rolul de decident permanent?

Acasă suntem doi directori – ne mai certăm, spargem vesela, după care ne iubim. Am început să mă uit la asta altfel și am înțeles că energia negativă trebuie degajată. Eu nu cred în relațiile unde oamenii nu se ceartă, unde e o aparență falsă că totul e perfect. Anume acolo nu e deloc bine. Trebuie de discutat, de certat, ca să îmi dau seama după că eu îl iubesc pe omul ăsta atât de mult! Că nu îi voi da voie să plece, nici să iasă din mașină, că îl voi trage înapoi.. Avem o relație vie. Avem 19 ani de când suntem împreună și știm cum să reacționăm în toate situațiile.

Cine e cel care cedează și împacă lucrurile?

Eu. El nu cedează niciodată. El e cel corect, nu va recunoaște vreodată că a greșit. Dar am înțeles că bărbații, în momentul în care recunosc greșeala, nu mai sunt puternici. Devin slabi. Și mie îmi place să nu recunoască, îl vreau puternic.

Ce parte din tine nu o arăți aproape niciodată în public – dar te definește profund?

Încerc să nu mă impun, nu vorbesc tare. Oamenii au interesele lor și nu cred că le pasă prea mult de viața mea, așa că nici nu vreau să o arăt. Ei mă cunosc foarte puțin, sunt o persoană care nu preferă să stea in centru . Nu îmi place să ies în evidență, nu că nu aș avea cu ce. Cred că fiecare atât de mult se iubește pe sine, încât majoritatea vor să se arate celorlalți. Nu toți îi adoră pe cei celebri, eu aleg să fiu mai retrasă.

Cum reacționezi când ți se pune la îndoială autoritatea? Îți schimbă ritmul interior sau doar tonul exterior?

Acum nu ma mai deranjeaza . Uneori mă afecta. Înainte încercam să demonstrez, dar acum nu-mi mai consum energia. Vorbind despre femei, e suficient să îmi pun niste accesorii J Și nu mai trebuie să demonstrez nimic. Cu bărbații e altfel. Eu nu mă lupt cu ei. Dar urc la volanul unei mașini puternice. Și egalăm scorul!

Există o trăsătură de caracter pe care ai învățat s-o transformi din „defect” în aliat?

Am o dragoste de oameni și nu vreau să-i frustrez. Eu știu că am de toate, viața mea e așa cum trebuie să fie. Cred că nu e corect să mă supăr pe cei care, deranjati de prezența mea, m-au jignit. Cuvântul poate fi și defect, și aliat. Uneori sunt neiertătoare la vorbă, alteori alin și mângâi.

Ce ai învățat despre tine din relațiile personale – nu din funcții sau roluri, ci din momentele de vulnerabilitate reală?

Când mi-a fost greu, știam că nimeni nu mă va înțelege și nu va ști ce e în sufletul meu. Asta și m-a învățat să nu cedez.

Dacă ai lăsa o singură lecție profesională mai departe, pentru o altă femeie care visează să conducă, care ar fi aceea?

Să fie generalistă, să privească lucrurile în ansamblu, să simtă ca o mamă. Să nu își facă dușmani, să se împace bine cu toate femeile, pentru că noi suntem o lume aparte. O prietenie dintre femei îți poate aduce totul, dar și îți poate distruge tot ce ai. Un sfat pentru toate femeile e ca ele să aiba un serviciu. Când o femeie este dependentă de bărbați, e mereu în poziție de inferioritate, veșnic trebuie să cedeze, nu are dreptul la cuvânt. Și doar pentru că cineva le dă de-o geantă? Du-te și câștigă singură, socializează, cunoaște lumea, cucerește-ți independența! Chiar aș deschide o școală în care aș învăța toate femeile să aibă un job. Personal, am femei care mă inspiră. Actrița Keira Knightley și Deva Cassel, fiica Monicăi Belluci. Mă topesc după ea! E atât de frumoasă și de modestă…

Relația cu fiicele tale Andreea și Bianca cum este?

Extraordinară! Cred că din ce în ce mai bună.. Cu cea mai mare suntem prietene, cu cea mică am o relație de mamă-fiică. Andreea îmi copiază comportamentul, e o mare recunoștință să o aud spunând că vrea să fie ca mama, vrea să vorbească așa ca mama. Pentru mine e un compliment .Mezina e alintata familiei, e foarte sigură pe sine, știe că e frumoasă și se bucură mereu de atenție. Dar mai am de investit în ea, chiar dacă și învață bine. Și e foarte independentă.

Abonează-te la articolele

Vip Magazin