Fişier
REGIZOR
DATA ȘI LOCUL NAȘTERII: 25.01.1971, CHIȘINĂU (URSS)
STUDII: INSTITUTUL DE ARTE DIN CHIȘINĂU, ȘCOALA INTERNAȚIONALĂ DE FILM DIN PARIS, UNIVERSITATEA „CHARLES DE GAULLE”
DISTINCȚII: DREPTUL DE A POVESTI DIN SCENĂ!
COORDONARE: ZINA BIVOL
FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Își împarte timpul între Paris și Chișinău. Acolo, este șef al catedrei „Arta Actorului”, la Institutul Internațional de Cinematografie din Paris. Aici, este regizor-șef la Teatrul Fără Nume. Lista cu producții cinema și spectacole realizate de Mihai Țărnă impresionează, de un mare succes bucurându-se spectacolul „Regele Lear”, montat în anul 2021, acolo unde colaborarea dintre el – regizorul, și Petru Vutcarău – actorul, a cucerit spectatorul de la TEI. Mihai este cunoscut în spaţiul cultural francez pentru felul în care reinterpretează piesele de teatru clasice și-l readuce pe Shakespeare cu aceeași măiestrie și pe scena din Chișinău.
Nu pot spune că anul 2021 a fost bun sau rău, e un an din viața mea, cu zile și nopți care îmi aparțin, un an care acum e doar o amintire, o amintire profesională și personală cu toate și cu nimic…
Da, în 2021 am împlinit 50 de ani. Cuvântul jubileu nu există în vocabularul meu. Pentru mine orice zi e un „jubileu” în sine, o descoperire, fiecare oră îți poate oferi o surpriză pe care nu ne rămâne decât să o acceptăm așa cum este.
Când sunt la Chișinau, vreau la Paris și invers. Omul e o ființă paradoxală, nu întotdeauna își dă seama de șansa clipei prezente, de aceia mă străduiesc mult să exist aici și acum, dar e foarte complicat și atunci spiritual sunt mai mult în mine sau cu mine!
Direcționarea la distanță a unei trupe, strategia și dezvoltarea estetică a teatrului sunt niște acțiuni care nu pot fi realizate prin zoom, a face un spectacol necesită prezență, dar în timpurile pandemiei lumea a demonstrat că e posibil să faci și un spectacol la câțiva mii de km fără nicio problemă. Eu am realizat un film prin zoom, înseamnă că este cu putință!
Cel mai important proiect pe care l-am desfăşurat în anul 2021, dintre cele profesiniste desigur, este spectacolul „Regele Lear”.
Despre această propunere, de a monta „Regele Lear”, am vorbit cu domnul Vutcarău încă în vara anului 2018, când realizam filmul de lung metraj „Dincolo de noi”, unde dumnealui joacă unul dintre rolurile principale – cel al profesorului Frigmor. Într-o pauză dintre filmări, mi-a spus că și-ar dori să revină în scenă și să joace Regele Lear la care să mă invite în calitate de regizor. Desigur că am răspuns în pripă că e foarte faină ideea, dar am revenit la discuție abia peste un an, ca abia în următorul să fixăm concret mai multe detalii.
Exact la trei ani distanță, ne-am întors la ideea spectacolului. Sincer, este extraordinar să lucrezi cu Petru Vutcarău, este un actor de excepție, să-l ai în film și apoi în teatru, e nemaipomenit! Ca om de talent are exigențe, viziuni, păreri, are caracter, dar și intuiție artistică. Ascultă foarte atent și imediat poate reacționa, fiindcă are un puternic simț al scenei. Lucrul cu un actor de talia lui Petru Vutcarău nu poate fi măsurat prin ușor sau greu, acel moment de creație se dă diferit, de la scene care imediat au ajuns la inima dumnealui pâna la scene pe care și pâna azi le discutăm. Un spectacol nu se termină cu premiera…
Nu știu dacă aștept vreodată un impact de la spectacolele pe care le fac. Niciodată nu poate fi spectacolul așa cum îl ai în imaginația ta. În gând el nu are viață, mișcare, creștere, or aceste momente apar din comunicarea cu actorii, cu textul, cu lumina, decorul și cu publicul. Spectacolul bun, după părerea mea, nu e ce vezi pe scenă, dar ceea ce rămâne în tine după ce părăsești sala de spectacol.
Cel mai mult îmi ascult intuiția. Ea îmi spune despre valorile și principiile după care să-mi selectez piesele și echipa de lucru. Deși, mai degrabă, piesa mă alege pe mine. La sigur că acest răspuns trezește un zâmbet sau o indiferență, dar adesea eu simt de la prima replică citită dacă este piesa mea sau nu. Uneori pot să o simt chiar înainte să o citesc. Am capacitatea conștiinței de a simți din timp ce e al meu și ce nu… la fel e și cu echipa.
Sigur că văzând lucrările făcute înainte să ne întâlnim la un proiect, judeci altfel potențialul persoanei invitate, dar am avut experiențe când am avut acel fluid interior sau glas care mi-a șoptit că anume acel om e potrivit și aproape întotdeauna am fost mulțumit de o nouă cunoștință.
Foarte des se-ntâmplă că ceea ce credem să reușim, de fapt e un eșec și invers – eșecul adesea se transformă într-o formă neașteptată a reușitei, vorbesc desigur despre artă, dar mai știi…
Foarte rar sunt satisfăcut de ceea ce fac. Într-un proces mă bucura cel mai mult procesul de lucru…
Am semnat mai multe scenarii și am realizat mai multe filme, dar deocamdată unicul care a luat o apreciere e „Reziliența” – un film despre capacitatea poporului nostru de a se ridica în picioare de fiecare dată când a fost îngenunchiat. Filmul a primit premiul celui mai bun scurt metraj la Festivalul Internațional de Film din Hong Kong. Mulțumit sunt că fac, apoi cât de mulțumit sunt de ceea ce fac, e dificil să vă spun.
Un vis… să nu mai fie război!