Octavian Calmîc este, probabil, unul dintre puţinii miniștri care au urcat mai toate scările „birocratice”, trecând de la o etapă la alta, în mare parte, datorită bagajului intelectual acumulat, și nu pe culoar politic. Pornit din funcţie de specialist principal și trecut prin mașinăria statală de tocat cadre, a ajuns viceministru și apoi ministru responsabil de întreaga economie a Republicii Moldova. Pot afirma cu mâna pe calculator că el este tehnocratul tehnocraţilor, unul dintre cei mai deschiși miniștri ai actualului executiv.
Pe Octavian Calmîc oficialul, îl vedem de mai multe ori pe săptămână în buletinele de știri. Pe Octavian Calmîc omul, mai că niciodată. În ajunul celor mai familiale sărbători, VIP magazin l-a „dezbrăcat” pe dl ministru de costumul oficial și a încercat să afle cum este Octavian Calmîc în afara gândurilor statale.
Dvs sunteţi „stăpânul cifrelor”. Care este raportul dintre Octavian Calmîc familistul și Octavian Calmîc ministrul? Nu l-a canibalizat ministrul pe familist, luând în considerare perioada economică deloc ușoară de până la deblocarea finanţărilor?
Frumos spus „stăpânul cifrelor”, dar, chiar dacă îmi plac cifrele și calculele matematice, în economie operăm cu cifre, analize și tendinţe, deoarece facem prognoze macro și microeconomice, calculăm investiţii și facem estimări. Acest calificativ, cred eu, se potrivește mai bine colegului meu de la Ministerul Finanţelor.
Apropo, și eu aș fi putut vorbi despre cifre, și nu despre economie, dacă nu abandonam, în 1992, după un an și ceva de studii la Facultatea de Matematică aplicată a Universităţii de Stat. Nu neg, cifrele mi-au plăcut întotdeauna, din acest motiv optând iniţial pentru facultatea respectivă. Dar, după un an de studii, am înţeles că nu este domeniul meu… Fiind o fire activă, aflată permanent în mișcare, am căutat ceva mai provocator… Plus la toate, acel elan de provocări, care domina în societate de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, m-a determinat să fac o schimbare radicală… alegând economia. Și dacă pentru mine era ceva firesc, pentru cei apropiaţi, în special pentru familia mea, a fost un șoc total, pentru că au aflat despre transferul meu la ASEM mult mai târziu. A fost nevoie nu doar de discuţii „fierbinţi”, dar și de timp…
Cu toate acestea, experienţa „contactului cu cifrele” timp de un an m-a făcut mai chibzuit, analitic și calculat. Dacă după „banca școlară” puteam impulsiv să adopt o decizie, atunci Facultatea de Matematică m-a învăţat să fac un calcul, o analiză a fiecărui pas și să văd mai multe soluţii pentru una și aceeași problemă. Să spun „mai filosofic”, am devenit un jucător de șah, care analizează orice mișcare.
Și aceasta m-a ajutat mult în viaţă. Inclusiv la stabilirea raportului dintre „Calmîc-ministrul” și „Calmîc-familistul, omul”. Ministru, anterior viceministru, sunt la serviciu; acasă sunt soţ, tată, când merg în satul meu natal, Bardar, r-nul Ialoveni, chiar dacă veri întregi petreceam la buneii mei din nordul ţării – la Soroca.
Consider că trebuie să fie o delimitare clară între familie și serviciu, deoarece, cum spunea cineva, funcţiile vin și pleacă, iar noi rămânem oameni. Cu alte cuvinte, „Calmîc-ministrul” nu l-a „canibalizat” pe „Calmîc-omul”. Am rămas aceeași persoană – cel puţin așa consider eu, chiar dacă soţia spune că sunt mai mult ministru, pentru că în majoritatea timpului sunt preocupat de serviciu. 
Aveţi un plan pentru fiecare acţiune pe care doriţi să o întreprindeţi? Aţi știut la facultate încotro tindeţi? Sau sunteţi omul intuiţiei?
După cum am spus, matematica m-a făcut mai calculat… Aproape în toate, dar, în ultima perioadă, în special din momentul desemnării mele ca ministru, se întâmplă ca agenda pe care mi-o programez pentru o perioadă mai lungă să sufere schimbări. Și asta datorită ritmului în care activează Guvernul, când trebuie să acţionăm cu pași rapizi, dar siguri, pe multe dimensiuni și subiecte. Dar mă străduiesc să am un program chibzuit și aranjat, deoarece doar în aceste condiţii poţi realiza ceea ce dorești. Și nu doar în calitate de ministru, pentru că în puţinul timp liber care-mi rămâne trebuie să le reușesc pe toate, în special în relaţiile cu familia, chiar și cu prietenii.
Și aici mă ajută intuiţia. Să-mi fie iertată lipsa de modestie, însă acest „dar” m-a ajutat în viaţă nu o singură dată. Poate și atunci când am decis că trebuie să schimb specialitatea pe care am ales-o (matematica) … Când m-am înscris la Academia de Studii Economice din Moldova, nu mă gândeam chiar la o așa carieră de funcţionar public. Era o instituţie nouă, care, după mine, deschidea noi oportunităţi în realizarea ambiţiilor și a proiectelor… Iniţial mă pregăteam pentru o activitate în sectorul privat care avea mai mari perspective și un sistem de motivare mai atractiv.
Mai mult, în 1996, la insistenţa fratelui meu, Adrian Calmîc, am decis să-mi încerc abilităţile ca specialist-principal al Departamentului relaţii economice internaţionale de pe lângă Ministerul Economiei. Vedeam această funcţie în primul rând ca pe o posibilitate de a acumula experienţă și ca pe o punte spre realizarea unor proiecte care se „coceau” în cap din timpul studenţimii, în special în domeniul comerţului internaţional, în special cu produse alcoolice, căci la Bardar se fac cele mai bune vinuri și nu doar…
Dar viaţa le pune pe toate la punct. Deja „plec” de peste 20 de ani. Știţi, de multe ori, când oamenii sunt întrebaţi dacă ar schimba ceva în viaţă, dacă ar avea o șansă, majoritatea spun că nu și așa mai departe. Risc să mă repet, dar răspunsul meu ar fi același. Și nu pentru că am ajuns ministru, viceprim-ministru… Am cunoscut o mulţime de oameni de la care am învăţat, iar unii, poate, au învăţat de la mine, am realizat proiecte interesante și importante atât pentru ţară, cât și pentru oameni. În diferite domenii, începând de la multilaterale, bilaterale cu diferite organizaţii și state și terminând cu unele mai sectoriale pentru oameni, mă refer în special la cele din sectorul energetic, la energia regenerabilă etc. Cu toate că am fost criticat de unele forţe politice, în special de opoziţie, sunt mândru de faptul că am participat la negocierea aderării Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului și la semnarea Acordului de Asociere și a Acordului de comerţ liber cu UE. Deci, consider că sunt realizat, atât în plan profesional, cât și uman, ca om.
Apropo, dvs mergeţi la magazin? Vă faceţi o listă de acasă? Analizaţi preţurile și cumpăraţi varianta optimă?
Când sunt în ţară, la capitolul „magazin”, în marea majoritate a cazurilor, sunt persoana dependentă, deoarece cu „lista de cumpărături, alegerea celor mai bune preţuri și alte chestii de genul ăsta” se ocupă soţia. În familie, vorba voastră, ea este „omul cifrelor”, eu, în cel mai bun caz, executant. Pur și simplu nu-mi ajunge timp… Cu toate acestea, știu preţurile la majoritatea produselor autohtone și de import atât din rarele vizite la magazin sau din notele care-mi sunt prezentate în diferite analize etc. În schimb, pot vorbi despre preţuri și tendinţe internaţionale la mai multe produse: cereale, zahăr, ţiţei, gaz natural etc.
Dar să nu credeţi că nu intru prin magazine sau nu fac cumpărături. Sunt cazuri când mai fac și eu câte o surpriză celor de acasă, în special fiicei, și trec să cumpăr ceva bunișor, de regulă dulciuri.
Aţi făcut parte din mai toate comisiile care au negociat acorduri internaţionale, pornind de la aderarea la OMC și toate acordurile cu donatorii externi. Discuţii tensionate. Au fost cazuri să explodaţi? Sunteţi un om impulsiv?
Când un copil merge la școală, în primele zile are emoţii. Până se acomodează, face cunoștinţe cu colegii, cu regulile de joc în relaţiile elev-profesor, și așa mai departe. Dar când ajunge în clasa a XII-a, mai că devine el singur profesor. Cam așa e și în procesul de negocieri cu diferiţi parteneri. Desigur, la început am avut emoţii, chiar dacă eram în postura unui simplu asistent sau participant la proces de care nu depindea aproape nimic. Cu toate acestea, atunci am înţeles care sunt așteptările partenerilor internaţionali: responsabilitate, profesionalism și rezultate bazate pe reforme și schimbări.
Dar experienţa vine cu timpul; în plus, datorită „profesorilor” pe care i-am avut la început de cale, am învăţat și am prins multe lucruri din diplomaţia negocierilor. Însă un lucru l-am înţeles de la bun început: indiferent cum decurg tratativele, trebuie să zâmbești și să arăţi încrezut în ceea ce spui. Locul cuvintelor tari sau al „exploziilor sufletești” este în birou sau într-un spaţiu închis.
Desigur, au fost cazuri când „clocotea” totul, dar o glumă, o pauză au diluat situaţia… E ca în parlamentul nostru, când o fracţiune vrea să câștige din timp sau să negocieze ceva suplimentar… Situaţii au fost diferite, dar nu cred că e cazul să le descriu, deoarece ele fac parte dintr-un amplu complex de măsuri „înainte” și „după” tratative.
Cum își petrece timpul liber dl ministru? Dar concediile?
Nu pot spune că am weekenduri. Sunt rare, dar, când „le prind”, de regulă sunt în sânul familiei și încerc la maximum să mă detașez de activităţile profesionale, chiar dacă nu prea reușesc. Vizitele la ţară sau la prieteni deja sunt o raritate și un lux. Îmi place să merg și la diferite ceremonii: nunţi, cumetrii etc., chiar dacă tradiţiile noastre naţionale sunt depășite de timp și de realităţile economice din ţară.
Concediul, pentru mine, este o noţiune abstractă, căci mai mult de două săptămâni libere pe an nu am avut în 2016. De obicei, mergem cu familia și prietenii la mare sau la munte, în funcţie de sezon. Vara, prefer un regim de odihnă pasiv pe plajă, fără mari eforturi fizice, iar iarna – activ: schi, plimbări în aer liber etc. De fiecare dată, familia noastră încearcă să aleagă destinaţii mai puţin necunoscute.
Ţineţi minte zilele de naștere ale colegilor și ale prietenilor? Ce cadouri și surprize le faceţi?
Cum poţi să te numești prieten dacă nu cunoști ziua de naștere, preferinţele oamenilor dragi?! Ce-i drept, câteodată îmi mai scapă și mie unele date, dar soţia mea, care e o persoană foarte sensibilă, întotdeauna are grijă să-mi reamintească, emoţionându-mă. De regulă, de cadouri se ocupă ea, care știe cel mai bine cum să facă surprize personalizate, plăcute și utile. Dorim să lăsăm amintiri frumoase pentru prietenii și colegii noștri.
Pe timpuri, se spunea că fiecare bărbat își călește caracterul în armată, mai nou, la cămin. Aţi fost la cămin? Ce practici de comunicare sau interacţiune aţi luat de acolo? Ce întâmplare de acolo vi s-a întipărit în memorie?
Eu cred că m-au călit în mod preponderent reformele care m-au însoţit toată viaţa. În anii ’90, fiind la școală, am fost martorul mai multor reforme în domeniul educaţiei. Ulterior, la facultate, făcând parte din prima generaţie de studenţi de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, am văzut și „simţit pe propria piele” efectele crizelor economice, financiare, bancare și sociale, dar și ale schimbărilor structurale din ţară. 
Ulterior, fiind în cadrul Ministerului Economiei, am văzut mai multe reforme ale autorităţilor publice centrale și locale, care, la final, nu au adus performanţa și realizarea obiectivelor așteptate. Așa că experienţa și amintirile sunt diverse.
Concomitent, am obţinut și o scurtă experienţă de viaţă la cămin. Fiind student la USM, am beneficiat de cazare în cămin și, de fapt, atunci a fost cel mai bun test de independenţă și maturitate pentru mine. Când bursa și banii primiţi de la părinţi, profesori de școală erau insuficienţi pentru asigurarea nivelului minim de viaţă la oraș, începeam să căutăm soluţii, identificând diferite posibilităţi. Mai cu seamă, inflaţia galopantă din acea perioadă ardea mai repede banii decât cumpărăturile pentru produse. De aceea, din momentul transferării mele la ASEM, am decis să mă cazez la o rudă, care mi-a permis să recuperez mai repede și mai bine știinţele economice și să mă formez ca profesionist. Timpul liber, de regulă, îl petreceam la biblioteca ASEM, care pe acele vremuri era cea mai modernă din ţară, cu o mulţime de cărţi contemporane în limba engleză și franceză, ceea ce mi-a permis să-mi schimb viziunile personale și să devin mai liberal, reformator.
Care este bancul Dvs. preferat? Cunoașteţi vreunul despre miniștrii economiei?
Prefer să ascult bancuri și istorii amuzante, chiar dacă am puţine momente de relaxare cu colegii și prietenii. Bancuri despre miniștri sunt multe, dacă vorbim de perioada din preajma adoptării bugetului pentru anul 2017 (decembrie 2016 – nota red.). Și, că tot am pomenit despre colegul Octavian Armașu, vă spun un banc citit acum câteva săptămâni:
Ministrul Finanţelor şi ministrul Economiei iau un aperitiv la bufet. După un timp, primul zice:
– Mai luăm ceva?
– Da, sigur. De la cine?
Sau alt banc. Cum este în vogă acuma în Moldova, se întâlnesc doi experţi analiști.
– Nicidecum nu înţeleg care sunt tendinţele pieţei…
– Permite-mi să-ţi explic eu acuș, spune celălalt.
– Să explic pot și eu, dar să înţeleg e mai dificil…
Puteţi spune despre un om cum este dacă îl vedeţi la volan prin ambuteiaje. Dvs cum sunteţi? Vorbiţi imaginar cu ceilalţi participanţi ai traficului?
Îmi place foarte mult să conduc o mașină. Poate pentru că foarte târziu am decis să-mi procur un automobil, după ce s-a născut fiica mea, din necesitatea de a ne deplasa mai comod spre grădiniţă și alte destinaţii pentru familie. În pofida faptului că am permis de conducere de aproape 20 de ani, conduc mașina de doar nouă ani. Și cred că mașina este doar un mijloc de a te deplasa și nicidecum un indicator al luxului, chiar dacă unii consideră altfel sau își investesc toate economiile și împrumuturile în mașini scumpe. Eu, din acest punct de vedere, sunt mult mai pragmatic.
Din păcate, trebuie să constat că în ţară, dar mai cu seamă în Chișinău, se face imposibilă circulaţia auto. Ambuteiajele îţi fură foarte mult timp, de aceea prefer să evit orele de vârf sau zonele aglomerate. Iar când destinaţia este aproape, chiar merg pe jos. Fiind în trafic, ca orice alt șofer, vorbesc imaginar cu ceilalţi conducători auto, uneori fiind, poate, un fel de instructor sau poliţist pentru șoferii nedisciplinaţi.
Fiind membru al echipelor de negocieri, călătoriţi des. Aveţi istorii hazlii și mai puţin plăcute din aceste călătorii de serviciu?
Este adevărat, am călătorit mult în cei 20 de ani de activitate la Ministerul Economiei. Prima mea deplasare am avut-o în anul 1998 în Elveţia și poate de aceea sunt foarte mult atașat de această ţară. Mai mult, în Elveţia locuiește o parte a familiei mele – fratele cu toţi membrii familiei sale. Dacă vorbim de istorii hazlii din deplasări, atunci vreau să menţionez că la una dintre ședinţele de totalizare a rezultatelor aderărilor la OMC se menţiona că Republica Moldova a reușit să considere specificul și structura economiei sale la stabilirea plafoanelor maxime ale taxelor vamale, pe când o altă ţară, care a aderat imediat înaintea noastră, a reușit să negocieze cea mai mare taxă la importul de spermă de bovine.
Ce fel de hobby-uri aveţi?
Îmi place mult sportul, chiar dacă de ceva timp nu prea reușesc să merg la sală, și cred că asta se vede pe mine… Îmi place să cercetez, să citesc și să analizez diferite situaţii. În mod special, mă interesează literatura de specialitate. Muzica mă însoţește în vacanţă.
Chiar dacă miroase a laudă, care sunt atuurile Dvs și ce aţi dori să schimbaţi în caracterul lui Octavian Calmîc?
Spiritul de echipă, planificarea, punctualitatea și sinceritatea relaţiilor pe care le am sunt, probabil, cele mai mari atuuri ale mele. Întotdeauna am investit mult în echipa cu care lucrăm. Am colegi care acum sunt la CE, în structuri internaţionale și regionale, în companii de consultanţă atât din ţară, cât și de peste hotare. Chiar dacă mobilitatea personalului în cadrul Ministerului Economiei este destul de mare, niciodată nu am pierdut încrederea în principiul „se poate”.
Mi-aș dori foarte mult să fiu mai romantic… Dar, din păcate, viaţa e prea cruntă și timpul e prea dificil ca să-mi permit luxul de a visa. 
Foto: Andrian Irimca. Loc: Radisson Blu Leogrand Hotel Chişinău