Proect realizat în parteneriat cu MAIB
Mircea Snegur, primul Președinte al Republicii Moldova
Interviu: decembrie 2013
Text: Rodica Ciorănică • Foto: Fotoroom.md
Domnule Preşedinte, avem impresia că v-aţi retras, aşa, într-o zonă de confort, pe care o părăsiţi foarte rar. Este adevărat sau senzaţia noastră e una greşită?
Trebuie să spun că mă simt bine – îmbin munca intelectuală cu cea fizică şi aceasta nu ţine de un program impus de cineva, ci chiar de vârsta mea, care îmi cere să fiu activ şi apt de muncă. Recent, am lansat şase volume de memorii.
Care sunt lucrurile, amintirile, gândurile la care nu veţi renunţa niciodată?
Nu voi renunţa niciodată la vorba de la baștină, la dialectul trifăneştean. Eu în tot ce am scris fac destul de des trimitere la Trifăneşti şi spun „Cum s-ar zice la noi, la Trifăneşti…” Îmi place foarte mult vorbirea ceea ţărănească. Nu voi renunţa niciodată la fraza cu care am încheiat alocuţiunea mea din şedinţa celor două camere ale Parlamentului României: „Să ne ţinem de neamuri.” Această frază a intrat în istorie.
Întrebarea pare să fie un pic cam deranjantă, domnule Preşedinte, dar îndrăznim să o formulăm: ce le-aţi vorbi acum oamenilor din Transnistria?
De ce deranjantă? Le-aş spune exact ceea ce le-am spus atunci când am mers în Transnistria, împreună cu Grigore Eremei şi Andrei Sangheli, la mitingul din Tiraspol. Aceasta a fost imediat după adoptarea legilor despre limbă, pe 3 septembrie. „Da, eu sunt moldovean și îmi iubesc poporul, nu pot trăi fără cultura lui specifică și nu mă voi dezice de el pentru nimic în lume…” Le-am sugerat că ar fi bine să se întoarcă la lucru şi să facem totul, ca să poată învăţa limba. Asta le-aş spune şi astăzi. Vreau să vă spun că atâta timp cât am fost preşedinte eu nu am avut probleme privind accesul în Transnistria, nu am fost oprit la bară, am discutat întotdeauna, am avut contacte permanente şi întâlniri frecvente.
Ce adună omul odată cu anii – bunătate, înţelepciune, răutate, altceva?
Revin la o întrebare pe care mi-aţi adresat-o mai devreme – bunătatea la bunătate se adună şi răul la rău.
Ce nu ştie lumea despre Dumneavoastră – bunăoară că vă place să strângeţi ciuperci sau că priviţi Discovery, sau…?
După preşedinţie, mi-am procurat un lot în apropiere de Chişinău, unde am o căsuţă ţărănească. şi două sute de litri de vin am făcut în toamna asta. Mai merg pe la sere, citesc, mă interesez, consult… Aceasta ar fi, poate, ceea ce e mai puţin cunoscut. Altceva, vânătoarea, sub nicio formă. Pescuitul. Suntem un grup de pescari – eu, Ion Suruceanu, alţi prieteni, împreună cu care mergem de multe ori la pescuit. Cam aceeaşi echipă mergem uneori la o partidă de biliard.
Ce bucate preferaţi, domnule Snegur?
Când erau întrebaţi ce fac părinţii, copiii mei, de obicei, spuneau: „Ce să facă – îmbătrânesc frumos.” Acum însă, de când sunt şi ei în ţară, spun: „Acum noi înţelegem de ce voi arătaţi atât de bine. Pentru că vă alimentaţi foarte corect.” Consumăm foarte multe legume. Sub orice formă. Brânzeturi, lactate, la fel.
Ce muzică ascultaţi? În afară de Ion Suruceanu?
Da, desigur, Ion Suruceanu. Am toate CD-urile lui şi le ascult permanent. Îmi place muzica populară. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Andrei Tamazlâcaru, care are mare grijă ca să nu se piardă nimic din tezaurul folcloric autohton. Nicolae Botgros este cel pe care îl apreciez foarte mult.
Dan Bălan nu vă place?
De ce să nu-mi placă? Chiar nu demult mă miram cum de nu a luat un nu ştiu ce trofeu la Moscova, pentru că pe Vera Brejneva am văzut-o cu premiu, iar pe Dan nu. Îmi place, desigur.
În ce relaţii sunteţi cu Internetul?
În relaţii normale. Am iPad, am un calculator staţionar, dar fără accesorii, scanner etc. Dar toate acestea sunt, până la urmă, foarte accesibile tinerii generaţii. L-am rugat pe nepoţelul meu să structureze pentru iPad site-urile mele favorite, la care el zice: „Facem, Domnule Preşedinte.” (Râde.)