Nelly Berezovschi, directoarea Liceului Teoretic „Mihai Viteazul”
Viața mea mereu a fost plină de surprize, asemenea Pasajului du Gois din Franța, care apare și dispare de două ori pe zi, și în cele mai nepotrivite și neașteptate momente.
Atletismul a fost una din pasiunile mele pe care am îndrăgit-o de mică. Am simțit-o cu toată ființa până în momentul în care am urcat pe podium și am gustat din laurii succesului. Sunt extrem de norocoasă că și nepotul mi-a moștenit dorința aprigă de a fi primul în orice competiție.
Lumea artelor m-a fascinat dintotdeauna. Am și cochetat o perioadă cu ea, iar asta pare să-i placă acum și micuței noastre nepoțele. Totuși, am optat pentru pedagogie cu sufletul și inima deschisă. Provin dintr-o dinastie de profesori. Nu puteam să o întrerup eu.
Dedicația și încrederea în forțele proprii m-au însoțit mereu pe calea vieții și în orice început pe care mi l-am propus.
Se spune că cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu sunt copii, iar fiicele sunt complimentul suprem pe care o mamă îl poate primi vreodată.
Rădăcinile educației sunt amare, dar roadele ei sunt atât de dulci. E lucrul de care mă conving la fiecare sfârșit de an școlar.
Nu-mi place să afirm că îi educăm pe elevi, dar că facem educaţie cu ei. Ar fi admirabil ca fiecare copil să aibă acea posibilitate de a-și manifesta toate abilitățile creative în procesul de studii, iar sistemul educaţional din R. Moldova să le accepte cu brațele deschise și cu o putere vizibilă spre împlinirea personală a acestora.
Am descoperit importanța solidarității. Anume ea ne menține acum echilibrul emoțional și profesional și ne dezvoltă virtutea și curajul.
Orice cale am alege pentru a continua există riscuri. Dar noi suntem gata să le înfruntăm. Orice ar fi.