Nicolae Apostu a câștigat premiul „Omul Anului 2016”, categoria Blogging

Nicolae Apostu e tipul de blogger ale cărui scrieri provoacă neapărat reacții. Și el înțelege asta – important e să ai un feedback. Nu contează, bun, rău, dulce, piperat, cuvântul lui scoate din tine reacții diverse. E un semn că materialul nu a fost scris doar de dragul vizualizărilor, dar și al atitudinilor.

În anul ce a trecut, blogul lui Nicolae și-a conturat o comunitate mai solidă de urmăritori și fani. E una vie și mereu receptivă la afișările lui. „Am prieteni (și neprieteni uneori) care sunt foarte receptivi, am reușit și fotbal să jucăm în centrul Chișinăului, chiar pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, să adunăm fonduri pentru cauze nobile și (de ce nu?) la distracţii să ne strângem”, ne-a spus Nicolae.

Anul 2016 a trecut cu multe evenimente și lecții pentru blogger. Una dintre acestea e faptul că nu totul se vinde și, după cum mărturisește chiar el, nu s-a „vândut” nimănui. Chiar dacă imensa comunitate de bloggeri autohtoni este blamată pentru faptul că scrie texte la comandă, în special cu tentă politică, Nicolae ne asigură că nu toți sunt la fel. „Nu mă refer la articolele la finalul cărora scrii un P”, a subliniat tânărul.

Tot anul 2016 i-a adus un număr dublu de vizitatori unici pe blog, o performanță de care Nicolae se bucură și își dorește ca mai multă lume să știe de pagina sa, www.nicolaeapostu.com.

Chiar dacă societatea noastră a trecut printr-un an electoral, blogul lui Nicolae nu a căzut pradă isteriei mediatice din această perioadă. Bloggerul a încercat să trateze echidistant subiecte despre ambii candidați la președinție, dorind să vadă viziunile celor care îi citesc postările.

Prin intermediul blogului său, a fost identificată o problemă a unui semafor din capitală; l-a arătat lumii întregi pe Sergey Pikulskiy, antrenorul lui Conor McGregor, aici găsindu-se și alte subiecte inedite și cu impact major.

L-am întrebat pe Nicolae în lipsa cărui detaliu nu i-ar fi mers la fel de bine, iar el menționat că oamenii sunt cheia reușitelor sale. „E vorba de oamenii care îmi sunt alături la bine și la rău, care nu se tem să-ți zică unde ai greșit, dar știu și cum ai putea deveni mai bun. Oameni care se bucură sincer când ai succes și te sprijină la insuccese. Fără ei, ar fi greu nu doar în acest an, dar în fiecare zi. Nu sunt mulți, dar nu am să mă apuc să-i enumăr, prefer să le mulțumesc personal de fiecare dată când am posibilitatea”, a concluzionat bloggerul.