Despre lupta femeilor cu cancerul…
Uneori ne întrebăm „Cum ar fi dacă?…” și ne oprim. Nu vrem să ne imaginăm asta.
Sau unii dintre noi găsesc în ei puterea să răspundă acestui gând cu „Trăiesc, depășesc și o iau de la capăt.” Alteori… sunt multe scenarii pentru alteori.
Oncologia este domeniul despre care nu e ușor să scrii sau să vorbești, dar… după ce le-am cunoscut pe ele, protagonistele proiectului nostru, am descoperit mai mult decât trei povești de viaţă. Despre care vrei să scrii. Să vorbești. Sunt experienţe cutremurătoare, care te fac să te gândești bine înainte să zici „Nu mai pot” sau „De ce eu”?
Nu trebuie să ajungi la capătul puterilor ca să realizezi când erai fericit cu adevărat.
Mereu suntem într-o luptă cu sine, mai tot timpul nemulţumiţi de ceea ce avem, până când înţelegem sensul adevăratelor drame sau nefericiri. Și tot într-o luptă cu sine suntem și după, doar că deja o luptă de acceptare a unei noi șanse la viaţă, unde priorităţile sunt altele.
Trei istorii despre curaj, zâmbet și putere, dincolo de lacrimi și durere…
FOTO: NATALIA MITEREVA; TEXT: CORINA-MARIA DREAGLĂ
VESTIMENTAŢIE: GEORGETTE, PIJACK; MAKE-UP: MARY KAY MOLDOVA
„Dacă nu era susținerea soțului, a copiilor și părinților,
nu eram nici eu acum alături de ei.”
Natalia Vîlcu-Bajurean
45 de ani
Master în Filologie Engleză, Licenţă în Drept.
Voluntar și președintă a Asociaţiei Obștești „Viaţa fără leucemie”
Primele semne că ceva nu este ok cu mine au apărut în 2018, dar am pus aceste schimbări pe seama stresului. Și asta din cauză că, în luna martie 2018, Gheorghe, fiul meu de doar 11 ani, a fost diagnosticat cu leucemie și a fost internat pentru tratament în secţia Hematologie pentru copii a Institutului Oncologic. Am stat alături de el în spital timp de aproape 10 luni. În toată această perioadă mă simţeam obosită și aveam un disconfort în regiunea axilei drepte. Abia după ce medicii au putut să confirme că Gheorghe era în remisiune, și am fost externaţi din spital, am început și eu să fac consultaţii la medici și investigaţii pentru a afla care era starea mea de sănătate. Am ajuns să fac și o intervenţie în vara lui 2019, iar rezultatele care le-am obţinut au confirmat prezenţa metastazelor în ganglionii limfatici. Tot atunci, în urma analizei de imuno-histochimie, a fost pusă diagnoza de Neo Carcinom mamar, stadiul III.
Primele trăiri au fost un șoc, deoarece nu m-am așteptat la un astfel de diagnostic, având în vedere că fiul meu a fost diagnosticat cu cancer cu un an mai devreme. Din nefericire, însă, tot la început de septembrie 2019, am aflat că boala lui Gheorghe a recidivat, iar diagnosticul meu l-am primit câteva zile mai târziu. Nu vreau să-mi amintesc acele zile… a fost foarte greu. Urma să decidem cum să procedăm cu Gheorghiţă, de aceea nu am dat mare atenţie diagnozei mele.
Medicii au insistat să încep de urgenţă tratamentul, deoarece nu era timp de pierdut. Din momentul operaţiei trecuseră deja mai mult de 2 luni, deci lucrurile ar fi putut evolua. Dar împreună cu soţul am decis mai întâi să avem grijă de Gheorghiţă. Am plecat în Italia pentru a-i putea oferi șansa de a face transplant medular. Evident, trebuia să fiu alături de fiul meu, mai ales în aceste momente extrem de dificile pentru el. Doar după ce a fost internat în spitalul din Torino și a început tratamentul, eu m-am axat pe propriul meu tratament. Dar medicii din Italia nu au dorit să se bazeze pe rezultatele investigaţiilor pe care le aveam și au propus să le repet la ei. Însă nu era timp de pierdut și am fost nevoită să continui tratamentul în România. Făceam naveta Torino-Timișoara, la fiecare 3 săptămâni, pentru a urma curele de chimioterapie. Cu autobuzul, apoi cu avionul, timp de 3 luni. Era unica soluţie.
Din păcate, în pofida eforturilor enorme pe care le-au depus medicii de la spitalul din Torino, nu am reușit să îl salvăm pe Gheorghe. A avut o infecţie la plămâni, care i-a fost fatală. Pe 23 decembrie 2019, Gheorghiţă a plecat la ceruri… Eu deja nu mai aveam putere și nici dorinţă de a lupta cu boala mea. Credeam că viaţa mea s-a sfârșit împreună cu a lui Gheorghe. Noi ambii am luptat în cele trei luni și uite că el deja nu era… Familia mea a fost cea care m-a susţinut și m-a ajutat să îmi revin. Am continuat tratamentul, deși era foarte greu, plus începuse și perioada de pandemie cu toate restricţiile, când orice deplasare era o mare provocare. Dar mă bucur că l-am putut finaliza cu bine.
Viaţa mea s-a schimbat radical după ce am trecut prin această maladie cu fiul meu, când am stat internată alături de el timp de zece luni, alături de alte mămici și tătici care își îngrijeau copiii bolnavi de cancer. M-am alăturat Asociaţiei „Viaţa fără leucemie” și am înţeles că aș putea să contribui pentru a ajuta alţi copii bolnavi de cancer de la noi din ţară. După ce am finalizat tratamentul meu, am decis să plec de la serviciu și să mă dedic întru totul activităţii în cadrul Asociaţiei, o muncă absolut voluntară. Consider că după toate câte s-au întâmplat în familia noastră, acesta este rostul meu. Și aceasta este promisiunea pe care mi-am dat-o mie și i-am dat-o și lui Gheorghe – să pot să contribui la o schimbare de atitudine a oamenilor faţă de cancer și să pot ajuta la îmbunătăţirea condiţiilor de tratament și îngrijire a copiilor bolnavi de cancer la noi în ţară.
La moment sunt sub supraveghere, deoarece încă nu am depășit perioada de risc. Periodic, fac investigaţii și analize și, de fiecare dată, am multe emoţii până ajung să aud concluziile medicilor. Dar eu mă simt bine și sunt sigură că va fi și mai bine! Încerc să duc un mod de viaţă sănătos, consum doar alimente naturale, fac exerciţii fizice și plimbări în aer liber.
Consider că am avut noroc, deoarece am putut să urmez un tratament de calitate în România. Deși majoritatea medicamentelor au fost oferite gratuit, deoarece am beneficiat de asistenţă medicală în baza programului naţional de sănătate, totuși câteva medicamente a trebuit să le procur. Bineînţeles, orice tratament oncologic implică cheltuieli neprevăzute și ne străduim să le acoperim.
Investigaţiile pe care le-am urmat în Moldova au fost gratuite. În 2020 am făcut intervenţia la un spital privat, dar aceasta a fost alegerea mea, prin urmare mi-am asumat cheltuielile.
Îmbolnăvirea lui Gheorghe a fost o provocare foarte mare pentru familia noastră, care ne-a unit mai mult. Și așa am rămas de atunci. Cred că dacă nu era susţinerea soţului, a copiilor și părinţilor, nu eram nici eu acum alături de ei. Mi-au dat puterea de care aveam nevoie pentru a continua lupta. La fel, am avut o susţinere foarte mare din partea colegilor mei din cadrul Asociaţiei, iar responsabilitatea pe care ne-am asumat-o faţă de copiii bolnavi de cancer și părinţii lor, a fost o motivaţie puternică să înving.
Cel mai mult îmi doresc să fiu sănătoasă, să pot să îmi ajut părinţii și copiii. Ambiţii grandioase de carieră sau anumit nivel social nu mai am de mult timp. Admir oamenii perseverenţi, în sensul bun al cuvântului, dar personal consider că fiecare trebuie să își urmeze chemarea.
La fel ca multe persoane care au trecut prin cancer, frica cea mai mare este că boala ar putea reveni. Încă nu am ajuns să am acea liniște sufletească pentru a putea accepta ceea ce nu putem schimba și să înţeleg că, controlul total asupra lucrurilor nu ne ajută să evităm situaţiile neplăcute și neașteptate. Dar lucrez la aceasta, inclusiv în cadrul orelor de terapie de grup pentru pacientele cu cancer. Merg și la psiholog, care mă ajută să găsesc răspunsurile la întrebările care mă macină. Sper să pot depăși aceste frici, deși recunosc, e foarte greu.
La început, când realitatea lucrurilor care se întâmplau pur și simplu mă copleșea, mi-am găsit refugiul în credinţă. Citeam și ascultam rugăciuni, și mă regăseam în acele cuvinte și texte cu toate trăirile și stările mele interioare. De asemenea, simţeam nevoia să discut, or cercul persoanelor cu care comunicam nu era mare – câţiva din cei mai apropiaţi prieteni. Era început de pandemie și pentru mine personal a fost o perioadă extrem de utilă, deoarece a adus liniștea de care aveam nevoie pentru a mă restabili. Atunci cred că m-am împăcat cu mine însămi și am știut ce voi face mai departe.
Am ajuns să am o viaţă destul de activă, datorită implicării în activităţile Asociaţiei. Dar înţeleg că odihna trebuie să facă parte din viaţa mea, deși nu întotdeauna îmi reușește, de cele mai dese ori, soţul este cel care îmi reamintește despre asta! Lectura, broderia, plimbările la aer liber, gătitul sunt activităţile care îmi aduc plăcere și sunt un izvor de energie pozitivă pentru mine.
Eu vorbesc cu Dumnezeu în fiecare seară. Înainte de toate îi mulţumesc pentru tot ce am, pentru că sunt sănătoasă și pentru ce am reușit să realizez în acea zi. Noi trebuie să fim recunoscători atât pentru momentele bune, cât și pentru cele care, la prima vedere, par a fi mai puţin bune. Dar toate lucrurile care ni se întâmplă au un sens pe care îl descoperim mai târziu. Apoi îl rog să aibă grijă de familia mea, de părinţii mei, de Gheorghiţă în cer și de toţi cei care sunt bolnavi. Și eu, la rândul meu, am simţit toată puterea pe care mi-au transmis-o cei apropiaţi prin rugăciunile lor. Cred că acest lucru a avut o importanţă foarte mare pentru însănătoșirea mea, și le mulţumesc tuturor pentru aceasta!
Un mesaj pentru cei care au aflat că au cancer: Este important să vă adresaţi la medic și să aveţi încredere în sistemul medical. Acum există tratamente moderne, accesibile și la noi în ţară și nu vă temeţi să cereţi ajutor. În oncologie lucrurile nu pot fi amânate, de aceea trebuie de acţionat rapid. Este foarte necesar să fie stabilită o relaţie de încredere cu medicul, acest lucru va asigura un confort psihologic pentru ca tratamentul să fie eficient. Și, desigur, să vă informaţi din surse sigure despre boală, tratament, recuperare, alimentaţie, deoarece doar așa pot fi luate decizii corecte și adecvate. Aveţi încredere în propriile forţe.
Setul fermecat TimeWise®Age Minimize 3D®
Loțiune tonică hidratantă regeneratoare TimeWise®
Cremă CC cu SPF 15 Deschis
Pudră pulbere translucidă
Pudră contur
Pudră iluminatoare
Fard de obraz Chromafusion® „Piersică coaptă”
Creion pentru sprâncene Brunet
Bază pentru rimel
Bază pentru fardul de pleoape
Fard de pleoape Chromafusion®
Rimel Ultimate Mascara®
Creion de buze „Coral”
Ruj de buze ultra-hidratant Confeti Сoral
Un proiect susţinut de Mary Kay