Poeta și textiera Radmila Popovici s-a manifestat și în 2016 în același spirit debordant, firesc și sincer al muzei, editând la București două cărți noi, la Editura „Vinea”: „Unique” și „Urâta”. Și, pentru că neașteptate sunt meandrele creației, a debutat în teatru – a dat o nouă viață unui personaj din opera care l-a făcut celebru pe Gustave Flaubert, „Madame Bovary”, jucându-l cum numai o poetă poate.
În ce vers ați scrie anul 2016?
Lumi lumi timpuri timpuri timpuri caravane plutitoare ape înghițind cer cernând furtuni izbindu-se de anotimpuri pietre adunând munți zgârie nori orașe oameni foc oameni praf oameni valuri semințe aruncate în aer explozii de oameni vagoane oameni între alți oameni lipsă oameni vacuum oameni colți oameni săruturi oameni musafiri sub pleoape intrați plecați uitați rămași (fără semne de punctuație)
Cum a fost el pentru dvs?
De basm, de poezie, de vis, de Sus.
Prin ce v-a surprins / tulburat?
An de an, zi de zi, oamenii mă surprind, oamenii mă tulbură… Natura mă bucură. Natura ne scutură. Mă sperie cât rău sunt în stare să facă unii oameni altor oameni. Mă copleșesc cei care dăruiesc și nu așteaptă în schimb. Mă fascinează copiii. Mă minunează iubirea nemimată.
Cât de firesc este „sindromul Pygmalion” în actul creației?
„Sindromul Pygmalion” ajută, probabil, artistul să-și considere creația (voalat sau mai puțin) genială, ca s-o poată oferi publicului. Dacă nu s-ar îndrăgosti de ceea ce naște, n-ar avea sens (pentru creator) nașterea însăși. Iubind-o, tinde s-o cizeleze, s-o crească, s-o împartă.
Chiar dacă limbajul poetic a pătruns și în dimensiunea publicității, de ce totuși o carte de versuri se vinde mai puțin decât una de proză și decât publicitatea însăși? O fi poezia pură mai puțin marketabilă?
Poezia vine din dimensiuni la care marketingul nu poate avea acces, or, dacă se va întâmpla, se vor produce mutații. Deși oamenii au tendința să vândă și să cumpere aproape orice, vrând să câștigi din poezie înseamnă oarecum să-ți vinzi sufletul. Ș-apoi, nu oricui îi este dat acest al nouălea simț, pentru poezie. Cum s-o cumpere cei care nu au organ pentru ea?
Unde găsiți cea mai multă și pură poezie? Ce vă inspiră?
Nu caut înadins poezia, nici nu știu clar ce mă inspiră. Pur și simplu mă deschid ei și ea vine numai când vrea. Dacă o prind e bine. Dacă o ascult, se scrie. Dacă nu, repede pleacă. E ceva ce nu știe de condiții. Are un fel de a fi imprevizibil, ciudat, irațional, de care te poți îmbolnăvi.
Care este funcționalitatea poeziei, pe lângă faptul că schițează o lume ce predispune la decriptare?
E dificil să-i atribui o anumită funcționalitate. Poezia ține de spirit, de sublim, de impalpabil. E stare, e zbor. Cine o simte e ales. Cine o scrie e binecuvântat sau, poate, blestemat chiar (depinde de lumile din care o culege). Poezia vindecă, dar și rănește, te poate limpezi sau înnebuni, doare și mângâie, te duce departe… Hrănită cu lumină, înalță. Respectiv, cu întuneric, face ce face…
În ce măsură riscă să fie afectată literatura de fenomenul „Bob Dylan”?
Literatura nu ar trebui să fie prea afectată de premii, oricât de nedrepte ar părea acestea. Ea se scrie de când lumea, de când premii nu existau, iar autorii mureau fără să știe cine vor ajunge. Oamenii și orgoliile polemizează. Literatura există și se scrie dincolo de toate.
Ce așteptări aveți de la anul 2017?
M-aș bucura ca 2017 să fie, ca să fiu și să-mi fie toți cei dragi. Cer cerului numai ceea ce vrea și crede că-i bine să-mi dea.
Fişier
Poetă, textieră
Data și locul nașterii: 31 august 1972, Florițoaia Veche, Ungheni
Studii: Școala Pedagogică din or. Călărași, Facultatea de Litere a USM
Text: Tatiana Corcebaș-Onica
Foto: Fotoroom.md, arhiva poetei