Radu Caraman
Rolul Melissei nu-l va putea înlocui nimeni
Dragostea unui tată pentru fiica lui este o legătură profundă i indestructibilă. E un sentiment pe care Radu Caraman l-a simţit încă de la primele secunde ale venirii pe lume a Melissei. Ea este febleţea lui, dar şi cea mai mare putere, sursa lui inspraţie şi alinare în momentele dificile. El face tot ce îi stă în putință pentru a-i aduce zâmbetul pe buze și pentru a-i oferi o copilărie fericită.
Interviu de Zina Bivol, Foto: Iurie Iovu
Când ai devenit tătic şi dacă îţi mai aminteşti primele emoţii?
Am devenit tătic la 28 de ani. Această bucurie nu poate fi descrisă în cuvinte. Ori trăieşti momentul, ori nu-l trăieşti. Exact după naştere, în primele 30 de minute, mi-au pus copilul pe burtă ca să avem primul contact adevărat. Asta ajută la formarea legăturii între tată și copil şi stabileşte o conexiune puternică emoţional. Totodată, bebelușii tind să se simtă mai liniștiți și pot adormi mai ușor atunci când sunt în contact direct cu părintele lor.
Ai plâns?
Lacrimile de bucurie sunt o reacţie naturală şi de eliberare. Da, am plâns cu cel mai scump omuleţ din viaţa mea. Naşterea unui copil este un moment extrem de emoţionant şi stresant, iar aceasta poate transforma viziunea unui bărbat asupra vieţii, priorităţile şi valorile sale.
Cât de pregătit erai pentru apariţia Mellisei în viaţa ta?
Niciodată nu suntem pregătiţi pentru ceva nou, dar eram dornic şi curios să cunosc acest sentiment încă de când ştiam că este în burtica mamei. Sincer, rolul de tătic este cel mai frumos rol pe care l-am avut vreodată. Ulterior, experiența a venit în timp şi chiar mă descurcam cu fiecare zi tot mai bine. Melissa, la anii săi, este mult mai matură. Are o inteligenţă deosebită şi chiar recunosc că, uneori, am simțit şi gelozie din partea ei.
Cu mămica Millisei nu mai sunteți împreună. Acest moment poate fi un impediment pentru un tată atunci când vorbim de prezenţa în viața fiicei?
Cu mămica Melissei nu suntem împreună din 2018, dar nu am renunţat nici pentru o zi la copilul meu şi nu cred că asta ar încurca să se dezvolte o relaţie frumoasă şi de prietenie între noi doi. Important e să nu fiu indiferent, să am dorință şi să ofer cât mai multă iubire prinţesei mele. Copiii nu au nicio vină pentru neînțelegerea părinților.
Care sunt activitățile voastre şi cum te implici în viața ei?
Din prima clipă m-am străduit să-i ofer siguranță, stabilitate emoţională, confort, dragoste, o copilărie colorată şi fantastică! Cât despre activităţi, mereu am optat pentru multă implicare, participare şi experienţă. Încă de la vârstă de doi ani a început să facă hipism, canto, pictură şi diverse activități în aer liber. La moment, mergem la gimnastică, dansuri, pictură, engleză şi logoped!
Ce părere ai despre tații care aleg să stea în concediu de paternitate?
Sunt de părerea că atât taţii, cât şi mamele, au drepturi egale și necesită implicare maximă în educarea şi creşterea copiilor. Concediul de paternitate consolidează relaţia dintre tată şi fiică, dar vreau să cred că şi aşa menţinem o armonie şi încerc cât de mult posibil să fiu prezent în tot ceea ce face.
Următorul copil?
Mi-i greu să răspund, dar recunosc că mi-aş mai dori copii. Oricum, toate vin la timpul lor, iar locul şi rolul Melissei din viața mea, nu-l va putea înlocui nimeni altcineva. Copiii au nevoie de ambii părinți alături, dar e mult mai bine când există pace.
Lasă un răspuns