Este primul moldovean care face Academia Regală de muzică din capitala Danemarcei. Faimosul acordeonist s-a ambiționat să schimbe percepția moldovenilor asupra instrumentului său și să facă din Republica Moldova o destinație atractivă pentru muzicienii din străinătate. Este sigur că, urmându-și visul, va oferi tinerelor talente un acces mult mai mare către muzica de calitate. Până atunci, naveta Copenhaga – Chișinău a devenit obișnuință – o dată la două-trei luni instrumentistul organizează câte un eveniment muzical pe scenele din Moldova, care atrage tot mai mult iubitorii de muzică bună.
Dacă azi facem o retrospectivă, cum vezi începuturile tale în muzică?
Cumva, totul părea întâmplător, însă, în viață toate au un sens. Aveam un vecin pe care îl auzeam exersând la clapă. Se pregătea pentru nunți și alte sărbători. Îmi plăcea foarte mult să-l ascult. Mama mi-a propus să fac pian la școala de muzică. La școală nu mai erau locuri pentru pianiști, așa că am mers la acordeon. La testare mi s-a spus că nu sunt foarte talentat, dar că am noroc de vecinul meu, care mă învățase câte ceva și a pus un cuvânt în favoarea mea.
Care a fost cel mai memorabil moment din cariera ta? Când te-ai simțit, cu adevărat, conectat cu publicul?
Momente memorabile sunt destul de multe. Unul dintre ele ar fi Cupa Seniorilor. Eram foarte emoționat când am câștigat-o. Am concurat cu foarte mulți muzicieni buni. Apoi, vara trecută am câștigat un premiu muzical foarte important, în Danemarca, fiind al doilea străin care a reușit să-l obțină.
Cum ai integrat elemente din muzica tradițională, moldovenească, în interpretările tale, aducând unicitate în sunetul acordeonului?
Deși sunt specializat în altceva și nu-l cânt așa de mult, iubesc mult folclorul nostru și încerc să-l valorific în toate concertele mele. Muzica populară este un bun exercițiu: dezvoltă tehnica, motricitatea, antrenează memoria. Dar ca să faci muzică populară de calitate, s-o simți, e cu totul altceva, ai nevoie de mulți ani și de un mare efort depus. În primii ani de școală de muzică am lucrat la foarte multe piese populare, care m-au ajutat mult în dezvoltarea mea.
Care sunt provocările și satisfacțiile de a studia la Academia Daneză de Muzică?
Provocările sunt destul de mari, deoarece sunt primul moldovean care face muzică la Academia Regală din Copenhaga. La început a fost complicat. Nu era nimeni să-mi spună cum aș putea să mă adaptez mai ușor. Am întâmpinat și probleme de comunicare, deși totul era în limba engleză, a fost necesar s-o deprind pe cea vorbită în Danemarca. Apoi, mai există diferențe de mentalitate. Nimerisem într-o țară total necunoscută, unde trebuie să accepți modul lor de gândire pentru a deveni parte a societății lor. Dar există și satisfacții: studiile sunt de înaltă calitate, iar academia este una dintre cele mai bune din lume.
Cum te-ai adaptat la atmosfera culturală și muzicală din Copenhaga și cum a influențat aceasta viziunea ta asupra muzicii?
Este o cultură diferită de-a noastră. Danezii au un calm interior, pe care nu l-am întâlnit până a veni în Danemarca. Ei sunt de o cultură foarte selectivă și consumă artă de calitate înaltă. Școala din Copenhaga a influențat foarte mult viziunea mea asupra muzicii, deoarece este o școală europeană, diferită celei din Moldova și întregului spațiu post sovietic. E o școală total diferită, care are la bază ideologii și principii ce se deosebesc fundamental de ale noastre; care m-a schimbat ca om și a făcut din mine un alt muzician.
La început a fost complicat. Nu era nimeni să-mi spună cum aș putea să mă adaptez mai ușor în Danemarca.
Proiectele tale contribuie la consolidarea legăturilor culturale între diasporă și cei din Moldova. E greu sau nu, să-ți impui viziunea asupra unor lucruri?
Eu am fost mereu alături de Moldova, chiar dacă sunt plecat de cinci ani. Nu a fost să n-o vizitez, o dată la două-trei luni, cu ceva nou, în cadrul unor masterclasuri, concerte, workshopuri, festivaluri. Mereu încerc să aduc, să fur de la ei și chiar să implementez ceva idei generate de mine. Câteodată îmi este complicat să fac lucrurile pe care eu le cred de cuviință, mă ciocnesc de un soi de scepticism, generat la noi, în Moldova. Nu mă opresc la asta, în cazul în care consider de cuviință să fac un lucru, eu îl fac. Și, da, dacă îți dorești tare – reușești!
Dincolo de partea frumoasă pe care o văd oamenii pe scenă, câte nopți sau zile stau la baza unui program bine definit?
Mii de ore târzii de pregătire pentru concerte, pentru a crește nivelul, pentru a dezvolta idei noi. Un muzician este mereu în gândurile lui, chiar și atunci când nu lucrează la instrument. El mereu se gândește la posibilități, la ce ar mai avea de făcut. Niciodată nu poți fi rupt de muzică. Din momentul trezirii și până te culci, există o chestie legată de muzică, în capul tău. Zile libere sunt puține, muzica necesită un studiu constant. Totodată, astăzi, să fii muzician nu e destul, trebuie să fii și social manager, și specialist în logistică, și să vinzi tichete, și să fii un organizator bun. E ceva mai mult decât doar a cânta la instrument. Cel mai simplu este a cânta la instrument, restul este mult mai complicat.
Este greu să încurajezi tinerii din diasporă, muzicieni străini, să se implice în activități de amploare în Moldova?
Depinde foarte mult de persoană. Unii se arată foarte încântați, alții nu prea… Muzicienii străini ar vrea să cunoască țara noastră. Sunt curioși să afle ce muzică se face la noi. Tare multă lume nu ne cunoaște și ar vrea să ne descopere, dar noi nu știm să ne promovăm țara. Un prieten de-al meu italian mi-a spus că ar vrea să vadă Moldova, ar vrea să viziteze Transnistria. Ei își doresc să cunoască nu doar bucătăria noastră, ci și partea cea care ține de cultură, artă. Intenționez să creez o deschidere a Moldovei, anume din această perspectivă. Totodată, am nevoie de sprijin financiar, e foarte multă muncă la mijloc. Dar nu acesta este motivul central care mă animă. Mi-aș dori o generație de muzicieni care să aibă un acces mai mare decât cel pe care l-am avut eu.
Ce te supără cel mai mult, aici, acasă?
Mă supără lipsa de interes, neimplicarea unor oameni care ar putea schimba ceva. Toată viața noastră este o schimbare și dacă nu o facem la timp, ne oprim din dezvoltare. Aș vrea să văd mai multă implicare, dorință de a face lucrurile tot mai bine. Aș vrea să fiu susținut acasă, atunci când vin cu vreun proiect nou. Da, văd că lucrurile s-au schimbat puțin, dar mai avem de lucru. De asemenea mi-aș dori ca oamenii să-și schimbe un pic ideile. Eu fac muzică clasică și mi-aș dori mai multă receptivitate de la public. Este o muzică de înaltă calitate, elevată, în baza ei am putea crește nivelul culturii, la noi, în țară.
Totuși, cum arată străinătatea, prin ochii tăi?
Străinătatea este un tărâm complicat, unde tu nu te vei simți niciodată acasă, unde te vei simți mereu străin. Simți o presiune psihologică atunci când nu ești acasă. În același timp, străinătatea înseamnă oportunități. Fiecare avantaj vine cu un dezavantaj. Cumva, îmi place să mă aflu și peste hotarele țării, să aflu lucruri noi, care mă ajută să fiu mai bun, să aduc lucruri frumoase în Moldova.
Școala din Copenhaga a influențat foarte mult viziunea mea asupra muzicii, deoarece este o școală europeană, diferită celei din Moldova și întregului spațiu post sovietic.
Când ești plecat, cui îi porți dorul, mai mult?
Mi-i dor de casă, de familie, însă fiind de-atâta timp în străinătate, m-am adaptat. Am învățat să-mi gestionez emoțiile, să utilizez rațional timpul, să reușesc să vin mai des pe-acasă. Organizez concerte, periodic, așa că nu mai este atât de greu dorul.
Care sunt planurile tale de viitor, în ceea ce privește dezvoltarea proiectelor sociale și culturale în Moldova?
Planuri de viitor sunt foarte multe. Vreau să aduc cei mai buni artiști, să organizez concerte de calitate, vreau să mă cunoască lumea. Vreau să descopăr acordeonul pentru publicul nostru, să-i schimb percepția față de acest instrument. Pe viitor planific să lansez un festival, aici, la noi. Poate și un concurs, dacă o să găsesc sprijinul necesar. În Moldova există o școală de muzică foarte bună pe care trebuie s-o valorificăm. Fără festivaluri, evenimente muzicale, concursuri nu vom putea aduce străinii aici, ca să vadă ce tezaur avem. Iar dacă ei vor ști, noi vom putea beneficia de schimburi de experiență și alte oportunități. Vreau să merg pas cu pas spre acest scop. Nu poți face prea multe odată.
Dincolo de scenă, ai timp de viața personală? Dă-ne, aici, un pic de poveste…
Viața mea personală este un subiect tabu și sper să rămână cât mai departe de spațiul public. Fiind muzician, eu călătoresc mult, cânt mult, sunt focusat pe munca mea… Este foarte greu să ai o viață personală liniștită. Pentru asta ai nevoie de cineva care să știe cum stau lucrurile. Prefer liniște pe acest subiect deoarece îmi doresc să fiu cunoscut ca artist, ca acordeonist.