ACASĂ LA ROGER GLADEI
E deloc o întâmplare că spațiul său este mai mult despre personalitate și emoție decât despre lucruri. L-am găsit pe Roger Gladei în plin lucru. După viața la bloc, aici e un colț de rai cu tălpile la propriu pe pământ. În timp ce-mi răspundea la întrebări, făcea alte câteva lucruri.
Casa potrivită dintre alte case sau anume „casa aceea”? De ce momente a depins alegerea voastră?
Am locuit mai toată viața „la etaj”, în cușcă – vorba bunicii. Am observat însă, de ceva timp, că nu mai vreau cât mai sus, ci dimpotrivă, pe pământ. Apropo, chiar azi dimineața am remarcat subconștient că, din cele cinci elemente, cu pământul rezonez cel mai bine.
De vreo zece ani încoace, visul a început să prindă contur. Voiam o casă a familiei, după toate regulile, în care la masa mare să se adune câteva generații. Părea însă că, pe măsură ce te apropii, visul se depărtează în zări, ca Fata Morgana. Alte priorități, crize economice importate, prețuri care decolează de-l lasă invidios și pe Elon Musk. Mai să mă las păgubaș, de, casele în capitală sunt doar pentru cei care au „levak”.
Dar gândul (sau intenția, cum ar spune cei cu transformarea realității) dă rod, la o plimbare în zona mea preferată văd un anunț, se vinde un teren, păragină drept că, dar locul… Imaginația o ia înainte: văd conturul casei, peluza din față, pânza de apă, copii zbenguindu-se gălăgios și flori, multe-multe flori, cu arome suave și greu de confundat.
„Am observat, de ceva timp, că nu mai vreau cât mai sus, ci dimpotrivă, pe pământ.”
Așadar ați construit anume „casa dorită”. Ce elemente au contat pentru voi și au fost indispensabile?
La proiectant am mers cu o cărticică deja îngălbenită: să ținem cont de regulile feng-shui, dom’le, flux liber de energie qi în față, țestoasa în spate, capul spre est, etcetera. Stil minimalist, fără snobism, materiale și mobilă prioritar de la producători locali, a, da, și peliculă specială pentru roof-farming (grădină pe acoperiș, cum ar fi).
Fără gaz, deci fără dependență de cel cu robinetul. Cât mai verde, nu mă refer aici la iarba peluzei, dar la energia generată: panouri solare, care alimentează pompa geotermală, care la rândul ei ne dă rece vara și cald iarna, dincolo de ventilare și iluminare. Iar bonus, pot încălzi fără cheltuieli apa din piscină, din contul căldurii evacuate la climatizare. Casă pasivă, într-un cuvânt.
Din start casa s-a transformat din simpli pereți într-un loc de regenerare, de intimitate?
E un loc pe care încă îl descopăr, chiar dacă l-am creat eu. Nu singur, complice a fost mezina. Anul trecut, când umblam cu finisările, prietenii ei teenageri știau și acceptau că în weekend-uri Francesca ziua este ocupată, cel mai des ne găseai prin magazinele în aer liber cu plante de grădină. Cred că toți vânzătorii deja ne cunosc, unii ne și sunau – a venit mașina, veniți repede că se duc toate. Vă putem recomanda unde găsiți cel mai chipeș bambus, cel mai rotat arbore al mătăsii (tot el, copacul fericirii) sau cel mai zvelt arțar japonez, pentru ultimul chiar am intrat în competiție cu un alt grădinar sadea.
Am ținut să combinăm armonios cele cinci elemente, inovativ chiar. Căminul din casă, pe vapori fini cu efect antiseptic, l-am descoperit pe net și m-am ținut de producător până nu l-am văzut acasă. Îmi amintesc de fața vameșului – unde să-l încadrez, dom’le, nu există așa poziție în nomenclator. Iar masa pentru oaspeți cu blat din lemn masiv așezat pe picioare din sticlă a primit inițial nota doi la proiectant, pentru ca ulterior să realizez că doiul este de fapt al meu, iar ideea lui – extraordinară.
Ce ați schimba și ce nu ați schimba niciodată în casă?
Cât vrei pe casă? – m-a întrebat recent un realtor cunoscut. Păi, n-aș putea s-o vând, am pus suflet în ea – a fost reacția imediată. De fapt, cred c-aș putea, am învățat să nu mă atașez de lucruri. Casa este un proiect, iar viața nu este un singur proiect, este mai degrabă un flux. Cum putem rămâne mulțămiți de ceea ce am realizat ieri, dacă azi vrem să fim noi înșine mai buni, be a better version of yourself – vorba colegilor de la birou.
Înainte de a începe casa, mai mulți prieteni cu casă pe pământ mă povățuiau – o-s te saturi, permanent ceva de reparat, rânit la zăpadă, tăiat la iarbă mai în fiecare săptămână, necaz într-un cuvânt. Poate, nu și dacă desprinzi bucurie din asta. Când îi dau însă în weekend cu Kärcher-ul sau cu mașina de tuns iarbă, revine acea senzație din copilărie, când mergeam cu tata la fazendă și nu înțelegeam cum-de capul gândește mai lucid atunci când mâinile lucrează.
Au fost pe parcurs anumite schimbări de moment sau totul a fost conform planului inițial?
Am avut parte de un proiectant extraordinar, nu doar pentru că este talentat, dar și pentru că a avut marea îngăduință să-mi suporte interminabilele de-ce-uri și hai-așa-uri. Nu doar el, toată echipa de creatori (construcție, interior, confecționare mobilă, amenajare grădină, etcetera) a fost de nota 10, chiar dacă cu unii nu eram tocmai cheie de biserică. Să nu credeți dacă vă spune cineva că în Moldova nu mai sunt profi, că au plecat toți deja. Sunt, dar trebuie să pui și tu mâna și sufletul, să-i inspiri și să le aprinzi scânteia din ochi. Am spus că voi face o placă pe care să trec numele tuturor care au contribuit, ajung și la asta neapărat. Până atunci, vă pot recomanda meșteri cu stofă.
La ce aspect s-a lucrat cel mai mult?
Am învățat lecția de la un cunoscut cărui i-a picat ieftin o casă cu trei etaje – Roger, te sărăcește, tot ce câștigi bagi în întreținere! Eu am vrut altfel – fără etaje, fără coloane grotești, fără bariere în fața fluxului de energie, în interior și exterior.
Dincolo de asta, am ținut să fie sustenabil financiar. Chiar dacă am început să pun bani de-o parte de vreo 20 de ani, nu-mi stă în fire să mă arunc după kitch și hype. Mai mult, am simțit un soi de mândrie pentru ai noștri atunci când ne-au ridicat o frumusețe de pergolă bioclimatică cheltuind vreo treime din cât ar fi costat cea de import, sau când la finalul construcției antablamentului în formă de aripi (wing house – așa a numit proiectantul casa) mă sună șeful de șantier și-mi spune – salutări proiectantului, dar mai mult așa ceva nu mă apuc să fac. Sunt sigur că vor face, pentru că poate, adică a putut de nota 10.
Alegoric vorbind, casa din interior cu cea din exterior sunt acum compatibile? Se simt una pe cealaltă?
Da, sută la sută. Acum sunt cu picioarele pe pământ, la propriu.
Ce vă bucură cel mai mult aici? Cum arată diminețile la cafea?
Diminețile sunt mirifice. Deschid draperiile black-out, salut soarele, care deja îmi răspunde generos, îmi beau apa caldă și hrănesc motanii (de fapt, în ordine inversă). Un hug mezinei care pleacă la liceu (cred mai mult eu simt nevoia, adolescenții nu pun mare preț pe mi-mi-uri) și picioarele mă duc afară: un strop de rouă pe firul ierbii, o floare nouă tocmai a dezbobocit. O bucurie simplă și liniștitoare, ziua începe cu dreptul.
„Voiam o casă a familiei, după toate regulile, în care la masa mare să se adune câteva generații.”
Coordonare interviu: Zina Bivol
FOTO: Elisabeth Cujba Zhiltsova