Dragă cititor,
Îți datorăm o explicație, în legătură cu concursul Omul Anului 2020. Ai auzit poate cum s-au dat în spectacol unii, săptămâna trecută. Dacă nu, nu te mai batem la cap, o săptămâna frumoasă, iar dacă da – te rog de citește din cele de mai jos.
Am analizat și noi, retrospectiv. Cum am întocmit listele de vot, în decembrie 2020, făcând apel public: propuneți candidați. Cum ne-am bucurat când am văzut atâtea propuneri, atât de diverse, a fost un an mai deosebit, cu oameni și fapte de apreciat. Cum nu ne-am permis să cenzurăm lista atunci când am văzut în ea nume care nu la toți le sunt pe plac, așa a fost dintotdeauna. Cum am oferit și întreținut platforma virtuală de vot, pentru ca fiecare să poată vota liber. Cum am pus piciorul în prag și am decis că anul acesta va fi fără Politică, este an electoral. Cum am așteptat cu sufletul la gură să se mai relaxeze restricțiile de pandemie, să putem organiza și evenimentul de premiere, de la om la om, nu atâta pe online.
Ne-a luat-o politicul pe dinainte. După ce deja se finalizase concursul, a început fierbințeala electorală. Unii câștigători au intrat în cursa electorală, alții au reintrat, le respectăm deciziile și nu la facem nici reclamă, nici antireclamă.
Nu suntem revistă de partid și niciodată nu vom fi. Ați observat probabil că demult nu avem politicieni pe copertă, sunt alte coperte pentru ei. Ne ținem de cuvânt, în orice circumstanțe: dacă am anunțat public că votul aparține 50 la 50 internetului și juriului, așa am procedat, fără a trișa și falsifica. Acolo unde votul juriului și publicului nu au coincis, am declarat mai mulți câștigători în aceeași categorie. Nu vom retrage premiul nimănui, nu avem acest drept, nu putem fi ca și cei care falsifică votul și schimbă regulile din mers.
Dragii noștri, noi vă mulțumim. Pentru sutele de mesaje, în public și privat, pentru că ne-ați înțeles și ne-ați susținut. Ne închinăm în fața tuturor Oamenilor Anului, în primul rând pentru tot ce au făcut ei și pentru ce lumea îi apreciază. Dar și pentru faptul că au ales să stea drepți în săptămâna trecută, știm că mulți au fost îndemnați și ispitiți să cedeze, să renunțe la titlul de Om al Anului. Dar cum să renunți la ceea ce ești, oare hăitașii nu realizează că fiecare dintre Dumneavoastră ați fost propus și votat tot de oameni? Să renunți la un premiu de apreciere și recunoștință, obținut prin votul oamenilor, înseamnă să-i scuipi în față pe cei care te-au susținut, rudele, prietenii sau cei care nu te cunosc personal, dar te respectă pentru ceea cine ești și ce faci.
Noi vă iubim. V-am îndrăgit din scurtele interviuri pe care le-am realizat cu fiecare dintre Dumneavoastră, din cuvintele cu tâlc pe care le-ați spus oamenilor prin intermediul revistei noastre, știm că majoritatea dintre Dumneavoastră nu sunteți în lumina reflectoarelor, aveți prea multe de făcut în munca zi de zi. Ne-ați impresionat prin nopțile nedormite la punctele de gardă și la paturile bolnavilor, prin faptul că într-un an în care mulți au renunțat, voi ați refuzat să cedați, ați creat proiecte noi, ați ajutat alți oameni, mergând din casă-n casă, ați avut grijă de pământul pe care-l prelucrați, de satul în care sunteți primar, de oamenii de la țară pe care i-ați întrebat de viață.
Acești 100 de ani m-au învățat să evit luptele, deoarece lupta în orice aspect al ei este distrugătoare – sunt cuvintele Doamnei Valentina Rusu-Ciobanu, Omul Secolului din anul acesta. Viața nu este întotdeauna așa cum o proiectăm în mintea noastră – tot ale Dumneaei vorbe cu tâlc. Sunt sute de gânduri frumoase și înțelepte înșiruite în ediția Omul Anului de anul acesta, credeți-ne, pe noi ne-au cucerit.
Ne mândrim cu cei opt ani de distincții Omul Anului, ne gândim să facem și o carte, poate la cei 10 ani. La sigur va fi interesantă, viața nu este așa cum o proiectăm, vorba Doamnei Rusu-Ciobanu. Important e să rămânem drepți, cu Valoare, Integritate și Profesionalism – noua definiție a VIP, pe care am lansat-o anul trecut. Este crezul nostru, iar voi ne-ați convins că suntem pe calea dreaptă.
Le mulțumim și criticilor noștri, vom ține cont neapărat de toate observațiile și propunerile constructive. Fără politicieni pe viitor, filtrați listele, modificați regulile de admitere – vă facem o promisiune publică că toate propunerile Dumneavoastră sunt deja în caietul nostru de sarcini, anul nu se oprește. Și vă mai facem o promisiune – fără politicieni pe copertă, mai ales în campanie electorală.
Nu știm dacă e cazul să mulțămim și celor care ne invidiază și ne urăsc, la urma urmei, ce ai în interior aceea iese și la suprafață, mai ales în zile cu lună plină. Hăitași cu glasul ca de fiară, care ne dau cu chinoroz pereții, în goana după like-uri și follow-eri, pe care apoi să-i vândă angro în reclamele lor pe rețele. Le vom recomanda doar o lectură utilă, cartea ”Calling Bullshit”, în special scrisoarea lui Sigmund Freud către logodnica sa, din 1884[1]. E ușor a scrie versuri, când nu ai nimic a spune.
O săptămână cu mult soare să aveți!
[1] ”Așa că am ținut prelegerea ieri. În ciuda lipsei de pregătire, am vorbit destul de bine și fără ezitare, pe care o atribui cocainei pe care o luasem în prealabil. Am povestit despre descoperirile mele în anatomia creierului, toate fiind lucruri foarte dificile pe care publicul cu siguranță nu le-a înțeles, dar tot ceea ce contează este ei să aibă impresia că eu o înțeleg.”