Cristina Guţu are grijă de partea nevăzută a televiziunii. Ea stă în spatele camerelor de luat vederi și dirijează mersul bun al emisiunilor de la TV 7. Așa e când ai rol de producător general, ești un suflet ce se infiltrează în corpul programelor TV și, cu o precizie elveţiană, ai grijă ca telespectatorul să aibă parte de un produs profesionist.
Cu permisiunea Cristinei, am intrat în universul ei de după lentilele camerelor și i-am citit „cartea de muncă”.
Să faci televiziune în Moldova e… stresant. Nu prea ai perioade în care poţi munci liniștit. E o luptă continuă, pentru că trebuie să fii inovator, rapid, mereu concentrat, echidistant. Și, financiar, e greu să faci televiziune neangajată. Dar e interesant în același timp.
Munca mea implică… multă siguranţă în ceea ce fac și operativitate. E vorba despre decizii luate prompt și comunicare activă cu oamenii (ei nu întotdeauna au aceeași părere ca și tine). Disciplina contează mult în ceea ce fac.
Filosofia mea profesională… ţine doar de profesionalism și intuiţie. M-am învăţat să nu pierd timpul pe indeciși. Dacă vrei și poţi, trebuie să o faci. Uneori apelez la intuiţie când mizez pe cineva, oamenii merită o șansă. Dar nu accept neseriozitatea.
Echidistanţa în presa noastră… nu e la cel mai înalt nivel. Păcat. Un popor care trece printr-o mare dezamăgire mai e și ușor de manipulat. Dar există jurnaliști echidistanţi în Moldova. Iar asta dă speranţe. Am parte de o astfel de echipă la TV7. 
Uneori îmi doresc să… mă ascund de toată lumea. Comunic cu prea mulţi oameni timp de o zi, asta mă consumă. Cu riscul de a fi considerată o sociofobă, uneori mă ascund chiar și de prieteni.
Au fost zile când… am pierdut încrederea în ceea ce fac, dar bine că trec ușor peste așa stări. Toate provocările cărora le fac faţă, într-un final, mă fac să merg mai departe.
Munca din spatele camerei de luat vederi… e mult mai amplă și mai interesantă decât pare. Omul vede un buletin de știri la TV și nici măcar nu își dă seama câte zeci de oameni participă la formarea lui.
A fi producător TV… implică și multă creativitate. Asta mă bucură. În patru ani de TV 7, am lansat proiecte mari și importante, care rămân actuale și azi. Asta înseamnă că am lucrat bine.
Telespectatorul aşteaptă… să îl lași să aleagă. Pentru un privitor activ, ești un instrument de a-și răspunde la întrebări. Mereu am crezut că pentru a fi credibil, nu trebuie să fii agresiv. Telespectatorul își are creierul său și nimănui nu îi place să i se vâre păreri pe gât.
Politicienii invitaţi… sunt, după părerea mea, cei mai iscusiţi manipulatori și psihologi. Să vedeţi cât de des își schimbă unii poziţiile și tacticile de-a lungul timpului, și o fac atât de bine, încât singuri cred în ceea ce afirmă. Politicianul e capabil să iasă basma curată aproape din orice situaţie, asta e meserie. Dar cred că trebuie să ai obrazul tare gros ca să îţi permiţi să stai mult în politică; altfel e tare greu, ori încerci să schimbi sistemul, ori sistemul te schimbă pe tine.
Ne caracterizează ca popor… indiferenţa, pe care o aducem uneori până la nivelul prostiei. Majoritatea merg după val, rămân apatici și cu capul plecat până nu le ajunge cuţitul la os. Nu știu de unde vine asta, acest pesimism colectiv. Mă bucur mult că în ultimul timp apare câte un pic de revoltă în glasul moldoveanului, clar că nu de viaţă bună, dar oricum e o mișcare înainte.
Regimul meu de muncă… nu are regim. Cel mai greu îmi este să lucrez dimineaţa, dar pot lucra și după miezul nopţii. Au fost perioade în care munceam 16 ore pe zi. Încă învăţ să nu mă consum pe nimicuri. Dacă aș mai putea renunţa la telefon ar fi perfect, acum însă nu îl las din mână. Sunt mereu conectată la tot ce se întâmplă.
Televiziunea a venit în viaţa mea… chiar după facultate. Nu știam dacă asta vreau să fac, dar cred că e locul perfect pentru mine. Niciodată nu mi-am dorit să fiu în faţa camerelor, am știut că locul meu e în spatele lor. E alt gen de emoţie și putere.
În online-ul moldovenesc e nevoie de un filtru puternic. E o diferenţă între a scrie statusuri pe Facebook și a face jurnalism. Odată cu apariţia bloggerilor și a mulţimilor de site-uri angajate, se cam pierd adevăraţii profesioniști. Facebookul a devenit un puternic mijloc informativ, asta e bine, e pluralism de idei. Doar că utilizatorii, în mare parte, sunt nepregătiţi și nu au capacitatea de a alege corect. Mănâncă tot ce li se dă.
Sper… să nu fiu vreodată nevoită să plec din ţară. Am atâtea planuri, păcat de cele ce ţin de viitor și de confortul meu. Sunt încă incerte. Din altruism, vrei să le fie bine tuturor, din egoism – ţie în primul rând. Sper să rămân o luptătoare. 
Text: Iuliana Mămăligă • Foto: Vadim Calinici (www.calinici.com) • Locaţie: Propaganda Café