Fișier
Funcție: Artistă plastică
Data și locul nașterii: 28.10.1920, or. Chișinău, România
Studii: Școala de Arte din Chișinău (1938-1940), Academia de Arte Plastice din Iași, astăzi Universitatea “George Enescu” din Iași (1942-1944), Facultatea de Arte vizuale și Design (1944-1946), Școala de Arte Plastice “I. Repin” din Chișinău
Premii și distincții: Artistă a Poporului din RSSM; Cavaler al Ordinului “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer al României; Cavaler al Ordinului Republicii; Laureată a premiului de stat; Maestră în Artă; Cavaler al Ordinului Insigna de Onoare; decernată cu Medalia de Argint a ERE, precum și cu Premiul pentru întreaga activitate și prosperarea artelor plastice
Coordonare: Zina Bivol
Foto: Alex Morgoci
Dacă toamna se numără bobocii, atunci la 28 octombrie 2020, artista Valentina Rusu Ciobanu și-a numărat cei 100 de ani împliniți. Cu ocazia acestei aniversări, la București a fost inaugurată expoziţia „Valentina Rusu Ciobanu – Un veac de singurătate”. Tot în acest an, în premieră absolută, atelierul artistei a fost transpus în realitate virtuală (VR) în cadrul proiectului „Valentina Rusu Ciobanu – o sută de ani de la naștere”, iar la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, a fost inaugurată expoziția aniversară, unde artista și-a lansat albumul de artă, editat cu prilejul aniversării. Renumita pictoriță a reușit să reziste în timp exact ca și tablourile care ne rămân o veșnică mândrie națională.
DA, AM AJUNS LA VÂRSTA DE 100 DE ANI! Recunosc, situaţia este foarte curioasă. Dar când mergi pe un drum atât de lung şi intens, nu întotdeauna îţi dai seama de kilometraj. Sau e 80, sau e 100, sau e 200 — principalul e că drumul continuă.
VIAȚA NU ESTE ÎNTOTDEAUNA AȘA CUM O PROIECTĂM ÎN MINTEA NOASTRĂ. Mereu a fost intersectată de surprize, ba război, ba România, ba Rusia, ba foametea, ba deportările, ba căsătoria. Tot felul de neînţelegeri ideologice.
SECRETUL LONGEVITĂȚII NU-L CUNOAȘTE NIMENI. Atât doar că cineva trăieşte mult, iar cineva puţin. Răspunsul la întrebarea aceasta ţine de alte tărâmuri, de necunoscut nouă. Poate mă ajuta că în cele mai grele momente n-am disperat, şi în cele mai de succes n-am sărit de bucurie.
MĂ ÎNTREBAȚI DACĂ ANUL 2020 A FOST UNUL DE GLORIE ÎN CALITATEA MEA DE PICTOR. Este suficient răspunsul: „Sic transit gloria mundi”. („Astfel trece gloria lumească”- n.red.).
NU POT SPUNE CARE ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ REUȘITĂ PE PARCURSUL CARIEREI. Asta este ca şi cum ai întreba o mamă care copil îi este mai drag. Țin la toate reuşitele şi la toate scăpările, căci toate-s ale mele şi ţin de viaţa mea.
CAFEAUA ȘI ȚIGARA. Nu pot spune ce loc aveau ÎN creaţia mea, căci locul cafelei şi ţigării era ÎNTRE, în re-creaţie… în recreaţia meditativă. Şi mai aveau rol de catalizator de comunicare umană.
DORINȚA… Mi-aş dori ca nepoţii şi strănepoţii să stea mai aproape, ca să-i pot vedea mai des. Aş dori să se realizeze visul nostru de a întemeia aici un muzeu, care va însuma tot patrimoniul artistic al familiei. Să poată fi vizitat de fiecare doritor de pe întregul glob.
LA TOATE VÂRSTELE PERCEPȚIA RĂMÂNE ACEEAȘI. Nu se schimbă nimic. Mă simt şi acum tot aceeaşi fetiţă micuță care se întinde pe vârful degetelor să vadă ce stă pe masă.
LA ACEȘTI ANI, CÂND ÎMI VINE DORUL SĂ CREEZ, mă uit la vreo lucrare de a mea mai atent, şi mă simt împăcată.
ACEȘTI 100 DE ANI M-AU ÎNVĂȚAT SĂ EVIT LUPTELE, deoarece lupta în orice aspect al ei este distrugătoare. La această vârstă onorabilă punem accent pe comodităţi, pe nişte lucruri simple.
NU EXISTĂ LECȚII MAI IMPORTANTE SAU MAI PUȚIN IMPORTANTE, toate picăturile se adună într-un râu care se numeşte viaţă.
NU AM UN VIS ANUME. În fiecare dimineaţă dorinţele mi se schimbă.
ÎN ARTA PORTRETULUI este important să te intereseze individualitatea persoanei portretate, să poţi ţese în jurul ei povestea.
AȘTEPTĂRILE PENTRU 2021… Să văd zâmbetele oamenilor fără de măşti.